500 matches
-
să mai aducă un om, pă tura lu' mata", cugetă cu glas tare Anton. "O trebui, io ce pot să fac în halu' în care sunt? Zi și mata!" "Asta e. Te pui cu necazu'? Mai bine șezi acia pă băncuță." "Mersi, nene, da' m-aș repezi până la gagicele alea, s-o rezolv și p-ormă m-aș duce acasă, că sunt capiu, zău!" "Bine, tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se poate“, iar apoi s-au Întors rapid, cu ochii mijiți, În lumea lor de clicuri, din care dumneavoastră și problema dumneavoastră tocmai vă evaporaserăți? Tratamentul, după cum vedeam pe fereastra translucidă, era de lungă durată și destul de anevoios. Așezați În băncuțe, cu abecedarele În mâini, IT-iștii silabiseau În cor: „Anna are mere“, „Afară plouă“, „John e vesel“, pe limba fiecăruia, trecând apoi, treptat, la propoziții din ce În ce mai lungi, formate din cuvinte care se puteau articula; e drept că, din când În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uită la ceasul electric din bucătărie - mai avea două ore până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și se așeză pe una dintre băncuțele de pin lăcuit instalate de-a lungul pereților din bucătărie. Trecu în revistă bilețelele de pe tabla de plută, pe cele obișnuite și pe cele cu mesaje înălțătoare. Numai că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Figura de bebeluș îmbătrânit i se încreți într-un rânjet dezgustător, apoi reveni la expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu avea bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul s-a terminat și mama nu va mai veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu știe că strada e un loc plin de ființe ciudate care se aleargă, se împușcă și joacă fotbal, ființe ca și tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru că luptătorii n-ar fi știut cum să pună o piedică sau cum să atârne de gâtul dușmanului, cât pentru că mai mereu se trezea câte o fetiță înspăimântată care să o rupă la fugă spre teritoriul acela cu umbră și băncuță, de unde se întorcea cu o cohortă de tovarășe blestemând. Era sfârșitul războiului, al libertății, al zilei. Se întorceau zeii. Cea mai memorabilă bătălie din istoria frământată a nisiparului (cea care a consemnat o îndelungată perioadă de pace și dreaptă ocârmuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu scopul de-a buimăci adversarul mâine. Un asemenea registru, recunosc, nu ne prea era la îndemână nouă, fraților Florian. Prinși în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară, după parafarea tratatului de pace cu adulții de pe aleea Băiuț, descoperisem farmecul discret al băncuței de la scara A, unde o fată șatenă și grăsăncioacă, Monica, practica un fel de pedagogie a sărutului; Matei, aflat la grădiniță în ipostaza aceea uluitoare, de legendă vie, era ocupat și el cu „o grămadă de îndatoriri și probleme“), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pe stradă. Într-o zi, la aproximativ o lună după ce am Început să locuiesc cu el, Jerry a adus acasă un pian de jucărie pe care-l pescuise din gunoi. Era alb, stătea pe trei picioare și avea și o băncuță. Era exact ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și m-a lăsat să mă joc cu el. Îmi plăcea acel pian, iar el o știa și nu l-a dat nimănui. Cel mai des cîntam muzica lui Cole Porter și a lui Gershwin. Și, cum stăteam așa pe băncuță și mă legănam În ritmul muzicii, arătam exact ca Fred Astaire, și chiar și cîntam ca el. Sigur, știu că asta era adevărat doar dintr-un anume punct de vedere, și că tot ce ajungea la Jerry era un chițăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Belongs to Daddy”. Dac-ar fi să aleg, aș prefera să fiu Cole Porter decît Dumnezeu. Apoi am trecut la Gershwin și la „I Got Rhythm” și curînd m-am lăsat complet În voia muzicii, pianul tresălta, eu săream pe băncuță și cîntam cît mă țineau rărunchii. Însă chiar și așa, complet absorbit de muzică, invadat de imagini ce-mi pluteau prin cap atît de rapid că simțeam că amețesc, tot mi-am dat seama că a intrat cineva În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
n-avem unde să-l îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă-mă, gura mea... și eu ce să fac? - Păi nu știu, părinte, poate să ne oprim aici, lângă stejarul acela, punem mortul pe băncuță și te-apuci și Sfinția Ta să spui o predică, ceva, mai lunguță, mai o rugăciune, să aibă timp ai noștri să termine groapa. - Bine, omule, dar... - Plătim ce-i de plătit, chiar la tarif special, ne socotim... - Ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărâtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tâlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spânzurătoare. Chiar când călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trecut peste umăr și o clapetă care se închide cu un pocnet, protejând Biblia dinăuntru. O poșetă artizanală făcută pentru a căra de ici-colo Cuvântul lui Dumnezeu. Am așteptat autobuzul peste tot prin oraș. La colțuri de stradă sau pe băncuțele din stațiile de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înapoi în bandajul din jurul piciorului. — Bețivul ăla împuțit, spune Packer, e președintele de la Global Airlines. Și-atunci zdrențăroasa își ridică privirea și zice: Muffy? Packer? În timp ce mâna bețivului scormonește încă adânc în pantalonii ei stretch, ea bate ușor cu mâna băncuța și spune: — Ce surpriză plăcută. Vagabondul își scoate degetele care strălucesc umede în lumina felinarului și spune: — Packer! Salut. Și, desigur, Packer are întotdeauna dreptate. Sărăcia, spune Inky, e noua bogăție. Anonimatul e noua celebritate. — Prăbușiții pe scara socială, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
surzească, să te sâcâie cu vocea stridentă veșnic prezentă. Nu mai alerga nimeni cu o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii, florile din straturi. Bunica, senină, cosea făcându-și în gând rozariul pe băncuța din fața casei. Nimeni nu o mai deranja de la treburile ei. În câteva zile întinerise. Nu avea motive să mai strige, să se supere, să se agite. Luana, mereu pe străzi cu bicicleta, venea acasă doar la prânz, să mănânce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă Luanei simțirea gingașă că trecuse în rândul adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza lângă Dan pe băncuța de afară și acolo, buimăciți de întâmplările zilei, căutau să-și adune gândurile. Aveau amândoi simpatii și antipatii în rândul dascălilor, dar mozaicul de situații la care erau expuși făcea, de cele mai multe ori, ca afinitatea cu cei de la catedră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea. Se îndreptă spre băncile din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea. Nu poți să te Întristezi decât dacă vii din acel loc, s-a gândit ea. Karl venea din Europa, ea nu. — Iartă-mă, a zis el, trebuie să mă așez. — Sigur, vai, de bună seamă! Au pornit spre o băncuță de la marginea curții. — Ce mai e cu piciorul tău? — Nu prea rău. În unele zile nu prea e bine. Azi pare să fie-n regulă. Doctorul Îmi spune că o să rămân cu un mers mai curios. Dar cred că greșește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lățiseră pe fața plină, umflată. Vorbiră puțin, comunicări dispersate, fără nici o legătură una cu alta, după scotociri febrile prin memorie, se temeau să nu survină tăcerea, tăcerea ce s-ar mări între ele, distanțându-le și mai mult. Vorbiră pe băncuța de sub vișin, fructele erau date în pârg, din când în când Elena își ridica părul roșcat cu brațul și-și ștergea gâtul de transpirație cu o batistă albă, brodată. Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele pentru compot, era cel puțin o regină și coșulețul din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-a rămas frigul care mușcă anual la aceeași dată: 4 noiembrie. "Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată, Iordana". S-a ținut de cuvînt. Bunica Leonora mergea la cimitir după ce i s-a dus bătrînul. Se așeza pe băncuță, ba nu, întîi își dezbrăca jacheta, o atîrna în cuiul anume bătut în tei și-i povestea tot ce i se întîmplase peste zi. El părea s-o audă. Îi trimitea mesaje de "dincolo". Cel puțin așa credea viguros-creștina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi, ca o facultate. Liceul, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]