976 matches
-
într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfârșit la destinație, în țara aceea ca un buchet de flori înfipt în vaza Mării Negre, deasupra bătrânilor Carpați. Uite că văd acolo panglica albastră a Dunării! Mam lăsat încet din zbor deasupra unui imens lan verde: Probabil acesta este vestitul Bărăgan!”, îmi ziceam. După ce m-am odihnit vreo câteva zile, am început a-mi construi cuibul. Adunam cu grijă fiecare bețigaș, frunză uscată sau pai și în câteva săptămâni totul a fost gata. Apoi, am ouat zilnic câte un ou timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mori jos, până la urmă tot aia e... De fapt io nici nu cred că moartea are Înălțimi. Moartea, probabil nu, dar viața are cu siguranță, șopti Petru. Unele obișnuite, altele de-a dreptul amețitoare. Trebuie să fie și altceva decât bărăgan cât vezi cu ochii... Sunt și Înălțimi cu capul În jos, domnu’ Șendrean. Ca ale noastre, dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau amețim? Când bem peste măsură, zise Petru zâmbind complice. Gheretă simți căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmărindu-mă cu binoclul. În fundul grădinii culegeam dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las-o pe Mama! Ți-aud prezența, cum scrii! Vino cu mine! Jurnalul se scrie singur, Autorule! Ne aflam în câmpia care parcă era câmpia Bărăganului. E așa cum vreau eu! îmi răspunse Mioara. Ceea ce vedeam se scria deja, pentru că fiecare carte e precum Scriptura. Toate sunt dinainte scrise așteptând Autorul: câmpia devenise ca marea, avea valuri dulci, ne clătina ușor și nu știam de unde vin, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al lui Enescu, înconjurat în prezentul continuu de Andante Sistemo e Misterioso din partea a II-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile lor sunt în inima Pământului. Acolo se duc și amintirile, ca buruienile Bărăganului. Și eu le căutam în aerul rarefiat al înălțimilor de pe care am coborât. Și acum sunt aproape de tărâmul mării nesfârșite. Nu credeam să mai am putere să urc. Voiam să-l revăd. Cheamă-le și ele vor veni. Ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unică pentru că purtau în ele un oraș unic. Duceau în sângele lor timpurile străbătute de oraș, iar viitorul le țâșnea prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-urile Jandarmeriei și cu amfibiile Marinei de Frontieră. Locatarii din cartierele mărginașe, Viziru, Buzăului, Lacu Dulce, cartier Progresul, Vidin și Pisc, ieșiseră din case. Cei din centrul orașului, fiind informați telefonic despre degringolada venirii grâului, fapt fără precedent în istoria Bărăganului, știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
elvețiană, dar lu crînd În Franța la o importantă federație socială. Iubea profund limba arabă, iar dintre orașele Europei, se dădea În vînt după Moscova, Salonic și București. Și-a cumpărat, de altfel, și o casă Într-un sat din Bărăganul dinspre Giurgiu. De la Yvonne am aflat de organizarea unui concurs continental pentru ocuparea postului de director al nou Înființatului birou permanent al Uniunii Europene a Nevăzătorilor. Mi-am depus candidatura, am trecut prin mai multe probe și am ajuns În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
birou era cald și bine și, luându-se cu lucrul, uită de vremea de-afară. Spre seară, când se întoarse acasă, constată însă că, departe de a se potoli, viscolul se întețise. Vântul sufla acum în rafale, ca în inima Bărăganului, și zăpada creștea văzând cu ochii, așternându-se în troiene. Ai văzut dacă n-ai vrut să asculți de vorbele mele?... se apucă să-l certe Mariana, de cum îl văzu intrând pe ușă. Cum o să-l botezăm pe copil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oamenilor, definitiv și ireversibil, din matca lor veche. Se știa, bineînțeles, de întovărășiri agricole și de gospodării colective ori de stat, dar s-ar fi zis că așa ceva nu se putea întâmpla decât undeva departe, pe coclaurii și printre ciulinii Bărăganului, dar nu aici, în lunca Sabarului, nu chiar la ei în sat, unde toți creștinii aveau pământ și nimeni nu poftea să intre în colectivă, ducă-se pe pustii!... Cei cu doxă își puneau chiar problema în termeni cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adevăr, să stăm strîmb și să judicăm drept: oare ce desfătare vînătorească mai deplină, mai nețăr-mu-rită, mai senină și mai legănată în dulci și duioase visări poate fi pe lume decît aceea pe care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? Dinainte-i e spațiul nemărginit; dar valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeață, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui nu-i insuflă îngrijorarea nestatornicului ocean. în depărtare, pe
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
Ștefan Cazimir Vînătoarea de dropii în Bărăgan pe care o îndrăgești domnia ta, iubite domnule Odobescu, e o lină preumblare cu căruța ce ,înaintează încetinel și rătăcește fără de țăl, după bunul plac al mîrțoagelor arominde sau după presupusul de vînat al tămădăianului căruțaș,. Oamenii locului sînt ,vînători de
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
strădanii rămîn înșelate! De aceea vînătorul care se întoarce la popas ducînd în spate o dihanie de cincisprezece kilograme e sărbătorit ca pentru o ispravă eroică." Vremile ce s-au scurs de atunci încoace i-au primenit mult pe colindătorii Bărăganului, învățîndu-i totodată pe ,mitropoliți" să-și identifice altfel dușmanii, iar pe vînători să afle noi mijloace de a amăgi prada. ,Pe timpul lui Odobescu, cînd dropiile erau cu mult mai numeroase, apropierea lor se făcea, pare-se, destul de ușor - așa cum se
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
romantică, el va reprezenta, în cabinetul meu, una din amintirile mari ale expedițiilor mele, iar apoi, după ce eu nu voi mai fi, el îmi va supraviețui remorcîndu-mi amintirea între epigonii timpurilor viitoare, cînd nu se vor mai găsi dropii în bărăganurile sparte de tractoare și nu vor mai trăi în Europa noastră nici vînători sportivi, cum eram eu, umilitul." Și la cocoșul de munte (Tetrao Urogallus), esența actului cinegetic stă în ,apropierea" vînătorului, cu precauții infinite, pe care Sadoveanu le-a
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
ei rapid, stricăcios, și care îți dădea cu ulei pe față. Era, așadar, nu cu mult după încheierea Primului Război Mondial, când România se trezise deodată mare și începuse să se arate și în locurile ei mai rurale, cum era și fusese Bărăganul... Respect, mie, domnul Tomescu, am uitat să adaug, îmi impunea fiindcă nu bea, ca ceilalți din târg, - până ce cădeau jos de beți. Din contră, era mereu treaz și cu gândul doar la aparatele lui. Nu l-ai văzut intrând, alături
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
să-l roadă lacom, cu o gură luată în prim plan. - Săracu', - s-a auzit în urmă, câine-câine, da' milos, nu ca ăia,... ca oamenii... care-l lasă să moară de foame... Reprezentațiile... când nu aveau loc vara, în căldura Bărăganului, se țineau pe la orele cinci după-amiază și, cum filmul se întrerupea des, dura până la unu-două, noaptea. Atunci domnul Tomescu se ducea în spate, la motor, însoțit de liota de bețivani care beau la DOI LEI BURTA DE VIN, cu
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
Marin Sorescu (1979), "Căruța cu paiațe" de Mircea Ștefănescu (1980), "Hagi Tudose" de Barbu Delavrancea (1980), "Ploșnița" de Vladimir Maiakovski (1982) și "Despot Vodă" de Vasile Alecsandri (1983). De asemenea, Elena Sereda a jucat în numeroase filme, printre care "Ciulinii Bărăganului", în regia lui Louis Daquin, "Diminețile unui băiat cuminte" de Andrei Blaier, "De trei ori București" de Horea Popescu, " Toamna bobocilor" de Mircea Moldovan și "Ecaterina Teodoroiu" de Dinu Cocea. 25 august - Baruțu T. Arghezi, scriitor Fiul scriitorului Tudor Arghezi
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
Constantin Țoiu De vorbă cu poetul Ion Gheorghe În poezie, Ion Gheorghe este Bărăganul. Poetul înaintează pe dedesubt către esența lui, scormonind printre rădăcinile trainic unite, privind chiorâș înfloririle de deasupra, menite să cadă și să reintre în circuit. El își apleacă mai lesne urechea de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
în realitatea lagărelor - acasă, târziu, mare, gamelă - și cuvinte care fac aluzie la represiune și consecințele acesteia - uimit, stuf, pedeapsă, ridicat -, la fel de înspăimântătoare precum cuvintele care paralizează de frică personajele din "Proiecte de trecut" și care se concretizează în numele Câmpiei Bărăganului, în verbul a ridica sau substantivul Securitate. Deportarea este reprezentată în mod alegoric de către un înger și un diavol care, dacă la început sunt percepuți drept figuri grotești și violent machiate, mai târziu dobândesc o dimensiune mitică atunci când protagonistul înțelege
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
un declin în viitor al speciei. Din acest motiv monitorizarea continuă a speciei este prioritară. 22 Euring Cod N2000 Specia (den. științifică) Specia (den. populară) Categorie finală LR Priorit. Resp. Justificare prioritate și responsabilitate 9610 A242 Melanocorypha calandra Ciocârlie de bărăgan EN (B) X Specie prioritară deoarece este încadrată într-o categorie de periclitare în lista roșie națională. 9680 A243 Calandrella brachydactyla Ciocârlie de sol LC (B) 9720 A244 Galerida cristata Ciocârlan LC (B) 9740 A246 Lullula arborea Ciocârlie de pădure
LISTA din 26 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258555]
-
al scriitorului, omul care toată viața, odată cu scrisul, a practicat profesiunea de jurist, specializat în Dreptul civil. Despre magistrat este vorba în carte și deloc despre scriitor, despre tânărul judecător care a funcționat o vreme la tribunalul unei comune din câmpia Bărăganului și, mai apoi, într-un oraș-port în care nu ne este greu (mie nu-mi este !) să recunoaștem Brăila. Cu salcâmii și cu bulevardele circulare care încep și sfârșesc la fluviu, cu casele-vagon, cu „grădinița din centru", cu Strada Regală
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
reamintite împrejurările în care Lascăr Catargiu a rostit, adresându-se lui Carol I, memorabilele vorbe „Aiasta nu se poate, Măria Ta!". Apoi, Răzvan Hoinaru prezintă impresiile de călătorie ale unor clerici scoțieni, Andrew A. Bonar și Robert McCheyne, prin zona Bărăganului la anul 1839 (și atunci aceste ținuturi erau atipice, ca să folosim un termen blând, în comparație cu standardele europene). Vasile Mărculeț scrie despre prima dinastie vlahă din istorie, Asăneștii. Andrei Alexandru Căpușan îl evocă pe regele de oțel al anglo-saxonilor, Alfred cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6175_a_7500]