680 matches
-
stăteau În pijamale, cînd trebuia, de exemplu, să-și facă plimbarea zilnică prin curte, se Îmbrăcau În niște costume de trening vechi, decolorate și prea largi, care le accentuau aerul melancolic și defetist. Pablo era Însă proaspăt bărbierit - pesemne se bărbierise singur, căci pe fața lui se vedeau cîteva tăieturi făcute cu lama - și purta un sacou de vară În carouri, ce-i drept, cam ponosit, pe care nu se știe de unde și-l procurase. — Bună dimineața, doamnă Agneta, spuse la fel de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spuse la fel de binevoitor ca Întotdeauna. Ce mai faceți? Înainte de a-i răspunde, asistenta Îl privi mirată, fără să știe cu precizie ce anume o mira mai mult. Tonul degajat al vocii, ținuta vestimentară neobișnuită, În contrast cu anotimpul, faptul că era proaspăt bărbierit și mirosea a spirt?... Mai degrabă altceva! La auzul propriului ei nume, parcă simțise o tresărire neplăcută În inimă. — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse politicos, În virtutea obișnuinței, apoi reluă completarea rubricilor din fișa de tratament la care tocmai lucra. Și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fericiți, indiferent ce necaz li s-ar Întîmpla. Acest lucru a devenit posibil grație psihologiei narative, care nu se mai interesează de adevăr, ci de convingeri. Să luăm bunăoară reclamele care te Îndeamnă să te identifici cu cel care se bărbierește cu lame Gillette, bea Coca-Cola sau cumpără un anumit detergent. Ele Îți propun de fapt o nouă poveste despre tine, În care ești personajul principal și pozitiv. La fel și În cazul nostru: cînd mănînci ciorapi, convingerea că mănînci cîrnați
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aparatul de bărbierit, ba chiar și una din periuțele de dinți. Abia după ce Își ceru scuze pentru aceste neînsemnate abuzuri, Îl anunță că reușise să deschidă seiful cu o combinație de cifre care-i venise instantaneu În cap, În timp ce se bărbierea. — Ce combinație? Întrebă maiorul, Încercînd să pară sceptic. — Erau diverse cifre, nu le mai țin minte, explică Pablo. În orice caz, cealaltă jumătate a fotografiei se potrivește. Sau, cum se spune la voi În Connecticut, pisica e vie! — Am fost
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
idee la care Pablo consimți imediat cu entuziasm. Numai că, spre dezamăgirea amîndurora, găsiră ușa seifului Încuiată. — Probabil că le-ai pus Înapoi În seif și după aceea ai Închis seiful. Așa Încît nu-ți rămîne decît să te mai bărbierești o dată, deduse ironic maiorul. — Prietene Smith, din cîte Înțeleg, insinuezi că de fapt n-am deschis seiful și deci n-am găsit nimic, adică mă faci mincinos, ceea ce aproape că mă jignește. Te rog să ai mai multă Încredere În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aude din nou pe doamna Mina întrebînd, dar preferă să tacă și de data asta, își examinează obrajii subțiri, nasul puțin cîrn, cele cîteva firicelele de păr care-i mijesc din nări, începutul de calviție, va trebui totuși să se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă tem că n-o s-o putem urni, zice domnul Președinte, și Sena nu așteaptă altă invitație, își desface capsele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ai făcut un copil. Tu erai normal. Doar că au apărut atacurile de panică. Depresiile. Dorințele. O luăm În direcție opusă, Înapoi de unde am venit. Într-o vitrină ne vedem barba crescută, groasă și brunetă. Ar fi trebuit să ne bărbierim. Ce mai avem de făcut altceva decît să mergem acasă. Acasă. Acasă e Întunericul Nu am nici o fotografie. Numai amintiri. Încă Îmi amintesc limpede cînd m-am dus atunci să-l văd. Propriul meu tată. Cel care nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe la Antonia, să-i las lista, să trec pe la Georgie și să revin la Antonia mai târziu. Eram încă supărat și jignit, mai degrabă decât îngrijorat, de felul în care se purta Georgie. După ce m-am spălat și m-am bărbierit am telefonat din nou la Georgie acasă și la școală, tot fără a afla nimic. Când eram gata să plec a sunat telefonul, dar era Alexander care mi-a spus că se află în Londra împreună cu Rosemary. Urma să participe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-aveam despre ce vorbea, dar imediat ce Își mișcă foarfecele din nou (sunete nerăbdătoare, metalice), m-am grăbit să subliniez că sunt pe deplin mulțumit de natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Se sprijini de mine reținut, târșâindu-și picioarele spre locuința lui, cu spatele aplecat și pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe alocuri Își lipise bucăți de hârtie igienică pe fața ruginită. Am Încercat să le dezlipesc, dar domnul Vogelsang Își feri chipul și arătă spre ușa mea - degetele Îi tremurau și buzele, de asemenea. — Vezi-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi savarina, strigă ea vârându-și degetele în gura mea și mă trage de fălci în jos, peste ea, strigând: Ah, linge-mi pizda cultivată! Idilic, nu? Sub frunzele alea galbene și ruginii. La Woodstock în cameră, în timp ce eu mă bărbieresc pentru cină, ea face o baie fierbinte, cu Sardo. Câtă putere a înmagazinat în forma asta firavă - ce acrobații nemaipomenite e-n stare să facă atârnând de capătul ștrumeleagului meu! Ai zice că acuși o să-și frângă o vertebră lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Știu asta, fiindcă acestea i-au fost predecesoarele - numai că nici ele nu au reușit să mă satisfacă. Nici ele nu erau în regulă. Crede-mă, Spielvogel, le-am avut, le-am încercat: am mâncat din caserolele lor, m-am bărbierit în băile lor, mi s-au oferit dubluri de la cheile lor și rafturi din dulăpiorul cu medicamente pentru folosință personală, m-am împrietenit până și cu mâțele lor - botezate Spinoza sau Clitemnestra, Candide sau Mâța - da, da, fete istețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să mă simt grozav, să mă simt un evreu robust, matur, rupt de oboseală - da, întors acasă întru resuscitare... și la cine? La soția mea și la copiii mei, la familia mea, și asta chiar acolo, în cartierul Weequahic! Mă bărbieresc și fac un duș - de pe creștet mi se revarsă șuvoaie de apă de-un maro murdar, ah, ce bine-i, ei, da, e o plăcere devenită obișnuință să mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi. Îmi face cu ochiul și zice: — Părul e cam neglijent și nu s-a bărbierit azi, dar pare destul de inofensiv. Se înclină un pic și rostește fără voce: „Secretara mea“. În telefon zice: „Ce?“. Se dă din ușă și-mi face cu mâna liberă semn să intru. Își dă ochii peste cap până când îmi întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai devreme? Da, cu o oră. Aștept pe cineva la autogară... E frumoasă? întreabă Stanciu prietenește, simțindu-l pe Vlad încurcat. Hai, lasă, treci pe la Ștefănescu, rezolvă cu sudorul, să nu stăm blocați și pleacă. Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș îndrăgosti. Eah! La anii noștri, avem timp, avem speranțe. Plec, zice ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-ai înțeles greșit. Cu puștoaica e treabă curată; i-am reținut cameră la hotel. N-a fost de mult pe-aici; vrea să revadă orașul, împrejurimile stă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească, să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia paltonul, căciula și mănușile și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semnați dacă-i în ordine. Chiar nu vreți să veniți definitiv în secție, că dau azi lista locurilor libere? Nu, mulțumesc! Rămîn în cercetare. Ștefănescu salută și iese. În urma lui, Mihai încuie ușa, se dezbracă pînă la brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale și formă numărul de la cabinetul unde lucra doctorul său. — Centrul de Sănătate Grove, îl întâmpină suav o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu tunete și trăsnete în care ne prefăceam înspăimântați ca să ne înghesuim sub plapumă. 2. Nu știu de ce, dar mâncărimea aia a încetat să mă mai zgândăre așa de tare. 8. Tata n-a mers pe tractor Dacă tata se bărbierea duminică dimineața, mergeam la film sau la meci. Tata iubea pantalonii de stofă, cu dungă (pe care și-i comanda la croitor), cămășile în culori pastelate (cu nasturele de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iubiri (una, Ioana Domșa, care-l lăsase pe vremuri cu buza umflată), ținea radioul deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru ce un brici? — Ca să mă bărbieresc. SÎnt sigur că n-am purtat barbă Înainte... Asta dovedește că Încă nu ți-ai recăpătat memoria. Azi-dimineață nu mi s-a adus nici un ziar, urmă Digby să se plîngă. — Eu am dat dispoziție să nu ți se aducă ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după care îi comunicați ghidului decizia dumneavoastră și el vă face actele necesare. Până atunci veți locui la un hotel. I-am mulțumit fetei pentru informații și un ghid chemat de ea m-a condus la hotel, unde m-am bărbierit și m-am aruncat în pat, adormind instantaneu. A doua zi am fost trezit de ghid la opt dimineața. Ghidul era un francez din Marseille pe nume Mathieu Simoni; un domn distins, trecut de cincizeci de ani dar cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele, l-a ascuțit pînă a reușit să se bărbierească bine cu tăișul lui și a Început să-și folosească din nou brațul amorțit de frig, străbătînd puntea cea lungă de la prova la pupa, azvîrlindu-l cu mișcări largi și Înfigîndu-l, cu precizie aproape matematică, În mijlocul unei scînduri groase atîrnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum să-ți spun eu dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om de pe pămînt nu s-a înșelat, nu mai am vreme, efectiv nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]