425 matches
-
care de obicei erau de un albastru deschis, senin deveniseră acum mici, roșii și înfundați în cap asemenea celor ai unui porc venit direct din iad. Părea că și-a dat cu bere trezită în loc de aftershave, sărind în schimb etapa bărbieritului. A scos un geamăt slab, ca un iepure lovit de o mașină căruia îi mai ia ceva vreme până să moară. Am trecut cu ostilitate mai departe. —Paul, tu și Claire o cunoșteați, nu-i așa? am întrebat. — Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atîția alții, dar fragmentar. Ce era deci zațul? CÎteva strofe din Byron, Musset. (Flămînzirea nu priește memoriei, orice ar spune stoicii), Verlaine, Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
le-a tot privit până nu i-au mai plăcut, deoarece sfinții aveau mustăți mari, semănau cu niște haiduci. S-a dusă iar la Bacău, la pictor și i-a spusă nemulțumirea lui. Să știi, moșule, ia zisă pictorul, că bărbieritul ăsta la așa sfinși te mai costă 500 lei. Zisă și făcut. Icoanele sunt și astăzi între odoarele bisericii din Lunca. Preoții care au slujit la bisericile din comuna Filipeni nu au avut nimică spectaculosă în activitatea lor spirituală. Într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nici un moment al acestei relatări, nu s-a menționat faptul că cei trei polițiști ar fi adus cu ei mai mult decât o valiză mică sau un simplu rucsac cu un rând de schimburi, periuță de dinți și mașină de bărbierit. Ar fi surprinzător ca o firmă botezată cu fericitul nume de providențial să nu se fi îngrijit să ofere celor cărora le oferea adăpost temporar, articolele și produsele de igienă indispensabile comodității și bunei desfășurări a misiunii cu care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să mulțumească coșmarului pentru că-l trezise. Se ridică anevoie, capul îi era greu ca plumbul, picioarele și mai și decât capul și, abia mergând, se târî până la baie. Ieși de acolo după douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de muncă. Își puse o cămașă curată și termină de îmbrăcat, Are o cravată albastră cu buline albe, gândi el și intră în bucătărie ca să-și încălzească o ceașcă de ceai rămas din ajun. Inspectorul și agentul trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Numai că aceasta e făcută din cel mai rezistent material. Un material care respinge murdăria. Încă un mic exemplu. Anna are paisprezece ani. Stă goală pe podea cu picioarele desfăcute și încearcă să se defloreze singură, cu ajutorul unei oglinjoare pentru bărbierit și al unei lame de ras, ca să scape de o pieliță care se spune că ar fi crescut acolo jos. Însă nu are cunoștințe de anatomie, așa că se taie din greșeală la perineu și sângerează foarte tare. Imediat ce Anna părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
soldați și nici ei nu mai au cui să se supună întru totul. Din păcate autoritatea s‑a dus pe apa sâmbetei. Hans înfulecă mai multe tartine cu margarină și‑și studiază o buclă de păr în vechea oglindă de bărbierit, care cică ar fi aparținut tatălui asasinat. Nu începe iar cu poveștile tale despre lagăre de concentrare, că mi‑ai împuiat capul. Vizavi, patroana magazinului cu articole de mercerie a tras deja pe jumătate obloanele, în spatele cărora o clientă, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
suflet. Înăuntru sunt mere, o pușculiță în formă de porc, un ceas vechi cu o singură limbă, mai mulți ochelari (scoși din uz), un ghiveci de flori, diverse soluții de curățat, tacâmuri într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam că și-o lăsase să crească într-un efort de a părea mai impozant, la fel cum unii bărbați își lasă barbă: nu pentru că le displace bărbieritul - o barbă necesită la fel de multă îngrijire ca și o față rasă -, ci pentru că își închipuie că o să-i facă să pară demni de luat în serios. Numai că la Korsch, mustața, doar un pic mai mare decât linia trasată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când preot era soțul directoarei mele, Lorica - preotul Ion Barbu. Bunicul ținea toată contabilitatea donațiilor din partea enoriașilor. Părintele Plutașu dorea să refacă picturile locașului de cult și pentru acest lucru era binevenită orice donație de la enoriașii săi. După ce termină cu bărbieritul, intră în camera "curată de la stradă" cum îi spuneau bătrânii, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
participant important în corul bisericii. Îndeplinea și funcția de epitrop. El ținea toată contabilitatea donațiilor din partea enoriașilor. Părintele Plutașu dorea să refacă picturile locașului de cult și pentru acest lucru era binevenită orice donație de la enoriașii săi. După ce termină cu bărbieritul, intră în camera "curată de la stradă" cum îi spuneau bătrânii, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
cine știe cine a fost acest pic de om? Ia un drog de la nenea Buddenbrock. Ah, colonul, cum ne doare, pune-n loc trei colonade. Începătorul este frate cu Dumnezeu. Cadavru, numele tău este Mavru. Herrrrrren, popor de balene. Bănuiala din Sevilla, bărbieritul cere mila. Observații indispensabile pentru feciori și dame cantabile. A murit și Pythia, ei ce zici Mitea Karamazov, să moară Pythia, păi se poa”? Preoteasa Pannykis un bufet a redeschis. Tiresias, numele tău este de azi Mizerias. Uriașul paznic așteaptă
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
știți că este-adevărat... E drept, bătrânul "Moș", care odinioară Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat, Cu barbă, nasul roș', cu reni la sănioară, Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat, E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit! E roșu câteodat', de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță, E zvelt
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367935_a_369264]
-
știți că este-adevărat... E drept, bătrânul "Moș", care odinioară Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat, Cu barbă, nasul roș', cu reni la sănioară, Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat, E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu', v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit! E roșu câteodat', de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță, E zvelt
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367766_a_369095]
-
hotărăște: intra la Iacov frizerul, se așează pe scaun și comandă: - Un râs, te rog! Și abia atunci aude, of, în sfârșit, aude un om care îl privește drept în față, care îl vede, care îl înțelege: - Dar sunteți proaspăt bărbierit, domnule... Poate doriți un tuns? - Da, reb Fisel Ianchel Mendelovici dorește un tuns. Un tuns modern, din foarfece și lama, cu alura sportive și elegantă, așa cum și-a dorit toată viața... ------------------------- Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 14 noiembrie 2016 Referință
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
I-a zis Petre Cacialma. * * * Când cu mine-a terminat, Un bacșiș mai gras i-am dat. Ș-am promis zâmbind discret, - Trece-mă client permanent Și pe clanță-am apăsat. - Veniți! Sunteți așteptat... - Dragul meu, sunt mulțumit... Tuns, mustață... bărbierit. - Să trăiți, sunt onorat... - Vă salut!... Sunt încântat, Și-nspre casă am plecat. * * * Dragii mei, ani treceau, Griji multe mă năpădeau... Iar de Bimbi am uitat, Pe la el de când n-am dat. Dar aflându-mă în piață, Lângă crâșma lui Zbârneață
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
au trecut cu greu. E șapte deja și mai are atâtea de făcut. Femeile muncesc de zor. P mai întâi se bărbierește. Are o chestie deșteaptă, cu trei lame, dar electrică. A primit-o cadou de la S, feciorul lui. Acum bărbieritul nu mai e un chin. Degeaba. Că de bărbierit uită cu săptămânile. Când își dă seama că a trecut mult timp, zice că-și lasă barbă. Nu-l ține mult. Se duce la oraș și-și tunde și chica și
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
are atâtea de făcut. Femeile muncesc de zor. P mai întâi se bărbierește. Are o chestie deșteaptă, cu trei lame, dar electrică. A primit-o cadou de la S, feciorul lui. Acum bărbieritul nu mai e un chin. Degeaba. Că de bărbierit uită cu săptămânile. Când își dă seama că a trecut mult timp, zice că-și lasă barbă. Nu-l ține mult. Se duce la oraș și-și tunde și chica și barba. E șapte și-un sfert. Mai are ceva
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
se întoarse, ochii lor se întâlniră. Se priveau pătrunși de secrete. Ai ei erau de dorinți, ai lui de curiozitate. Această tânără răscolitoare putea să pună pe jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza sa roșie, un pantalon alb strâns pe picior
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
se întoarse, ochii lor se întâlniră. Se priveau pătrunși de secrete. Ai ei erau de dorinți, ai lui de curiozitate. Această tânără răscolitoare putea să pună pe jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza sa roșie, un pantalon alb strâns pe picior
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
fața... întotdeauna am fost fascinat de felul în care bătrânul se bărbierea! era una dintre bucuriile copilăriei să-l văd cum se bărbierește... senin, atent, revărsându-și înțelepciunea-i caracteristică... privirea aceea lucitoare! în câțiva ani deja știam să citesc... bărbieritul bătrânului continua să mă fascineze... de fiecare dată lăsam cartea de povești și mă pierdeam în gesturile sale și în privirea din oglindă... albeața spumei de ras dispărea lăsând un chip limpede, lucitor... apoi mă întorceam la cărțile mele, la
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
partidele de pescuit. La altul am găsit niște pantaloni de pufoaică cam rupți și o căciulă destul de veche cu care îmi acopeream fruntea și urechile. Am găsit și o creangă care mi-am făcut-o drept baston. Cum eram ne bărbierit, am plecat după ce s-a înserat bine, să găsesc un local unde să văd cum voi fi servit! La primul birt unde am intrat cineva m-a întrebat; - Ce vrei bă nespălatule? M-am uitat în jur și nu am
DEGHIZAT, CĂUTÂND UN LOCAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361644_a_362973]
-
așa, până deseară avem zăpada de-un metru, zise Linda. - Mă tem că o s-avem inundații la primăvară, completă una dintre bucătărese. - Nu cred, interveni Linda. Nu mi-amintesc să mai fi fost vreo inundație prin părțile noastre. Mike, proaspăt bărbierit, în ținută de casă, într-un halat de culoare vișinie, își făcu apariția în pragul ușii. - Cum stăm cu masa, fetelor? - Mai bine ne-ai da o mână de ajutor, du-te și mai crapă niște lemne. Cine vrea să
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
știți că este-adevărat... E drept, bătrânul “Moș”, care odinioară Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat, Cu barbă, nasul roș’, cu reni la sănioară, Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat, E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit ! E roșu câteodat’, de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță E zvelt
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN, VALERIU CERCEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351025_a_352354]
-
am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai mare, Profira Sadoveanu, a rămas toată viața aproape de inima și sufletul tatălui. Era chiar "cronicar" fidel al "universului de la Copou", scriind și despre mobilizarea generală în casă pentru a-și ajuta tatăl. Copiau manuscrisele, făceau mici
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]