180 matches
-
tinerii reacționari ai modei, obosiți să semene între dânșii și cu toată lumea, o găsise pe portretele bunicilor. Mai e drept că snobismul venea pentru Ada în al doilea rang după bunul ei gust. Lui Maxențiu nu putuse să-i taie bărbuța. Un prinț se poate purta cum îi place și nici nu avea poftă să plimbe cu ea un spectru. Căci de plimbat, plimba încă cu dânsa pe soțul ei de bună familie. I se părea mai decorativ să-1 aibă alături
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
jos, în mijlocul apei, se afla limita strictă a plimbărilor mele din primăvară cu barca aceea ponosită (simțeam parcă în tălpi lemnul putrezit sub pojghița de smoală). Acolo, pe un mic ostrov, mă întâlneam de obicei cu o capră albă cu bărbuță ciudat de lungă, avea ochii roșii, venea la mal să mă întâmpine, o întrebam : „Ce mai faci, domnișoară ?“, câteodată îmi răspundea, behăind pe limba ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se îngălbeniseră, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și acum nu mai ai ?“, m-am interesat eu, într-o doară. „Nu mai am“, mi-a răspuns. Mă uitam spre ostrov. Capra albă apăruse de nu știu unde. Deși se afla destul de departe, o vedeam cum râde la mine săltându-și bărbuța. „De ce nu mai ai lapte ?“, l-am întrebat pe Goethe acela. „Ți-a murit capra ?“ „Cum să moară ?“ ( Omul m-a privit bănuitor.) „Pe vară aveam patru, cu a bătrână, dar pe una din alea micile am dat-o din cauza
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se gratulau copios cu poreclele pe care le aveau, individualizându-i de alții cu alte și alte porecle. În satul meu, bogat populat, erau mulți oameni individualizați prin poreclele ce aveau, decât prin propriul nume de familie - ca de exemplu: Bărbuță - cel ceavea barbișon, Clampă - cel care bând strașnic a spus la trezire că s-a „îmbătat clampă” și Clampă i-a rămas numele. Unul ce nu auzea bine era poreclit Surdul, altul Mutul, un altul, om nevoiaș cu mulți copii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dee, dintr-un renume ca ăsta, prosperă. Am fost să-l vizitez la Mortlake și tocmai cerceta o hartă. N-a spus decât ceva vag, bătrân diabolic ce e. Fulgerări sinistre În ochii lui vicleni, mâna osoasă care-i mângâia bărbuța de țap. — E un manuscris al lui Roger Bacon, mi-a spus, și mi-a fost Împrumutat de Împăratul Rudolf al II-lea. Cunoști Praga? Te sfătuiesc s-o vizitezi. Ai putea găsi acolo ceva care ți-ar schimba viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu vrei să-mi răspunzi, nu-mi răspunde. Amândoi sunteți daruri de la Dumnezeu. Era un bărbat de etatea mea, sau cel puțin așa mi s-a părut. Numele lui era Ansechise și aparținea unei stirpe rar întâlnite. Mic, cu o bărbuță deasă, natura îl înzestrase cu o față numai din muchii, sau asta i se trăgea de la lungile posturi. Ochii îi erau neclintiți precum pietrele, și totuși blânzi. Mi-am spus și eu numele, la care a holbat ochii la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Înainte de a declanșa; apoi reveni lângă ceilalți. În afară de Hipiotul-Negru, În camera principală se mai aflau o femeie ștearsă și blonzie, probabil olandeză, care tricota un poncho lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Varsanufie, la hramul bisericii din Plesneana. Le dăduse colecția întreagă a revistei scoase de episcopie și cartea de omilii a Prea Sfințitului, răposatul Valerian bătrânul. Acolo, în ușa judecătoriei, în capătul multelor trepte, îl aștepta acela. Bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde. Nici nu apucă popa Băncilă să închidă bine ușa în urma sa, să se scuture de apa ploii (începuse să toarne de cum ieșise din gară,) că acela îl și opri zâmbindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prost, nu ca mine. Mă uitam la plutirea diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse deocamdată pe pocăneli, nu chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am aflat că filozofia asta se cheamă panteism. Atunci se hotărâră cu toții să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă încredere, fiindcă era sfătos, blând și dispus la problemă. Era un bătrân cu părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin mine, să ne explicați ce este Dumnezeu. Dumbravă rămase înmărmurit. - Da ci, bre, voi v-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fum de eșapament de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă excesele alimentare. - Bună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părând a nu-l interesa prezentul. . - Când a murit, maman, unchiul Paul? . - Acum treizeci de ani! . - Mânca îngrozitor! Într-adevăr, acest unchi al lui Pomponescu, semănând la statură cu el, cu deosebirea că era mult mai corpolent și avea o bărbuță de mușchetar, mânca și bea abundent, fără să se bage de seamă, păstrîndu-și sprinteneala și o permanentă binevoitoare prezență de spirit față de doamne. Era un Pomponescu vesel, deschis, redondant și neinfatuat. O mică deosebire de dozaj, și un om se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pomeni față în față cu un tânăr profesor de biologie, care locuia prin apropiere, pe care-l cunoștea foarte bine și al cărui tată, tot pensionar, i-a fost cândva elev la învățământul seral. În raport cu colegii, tânărul profesor, pe nume Bărbuță Petrișor, nu era chiar tânăr de tot. Un bărbat cerebral, de aproximativ patruzeci de ani, un tip înalt, mediteranean, aproape brunet, iubitor de sport, tată a doi gemeni, de felul lui cu o privire blajină, o exprimare concretă, plastică și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și după aspectul în care se prezenta, în general, în momentul de față, străinii l-ar fi considerat un chefliu oarecare, îmbrăcat mai de sărbătoare. Bidaru îl cunoștea bine pe "chefliu" și considera gestul său ca pe o excepție. Profesorul Bărbuță, considerat cincizeci la sută medic, poate și mai mult datorită, în special, sfaturilor pertinente pe care le dădea celor interesați în legătură cu rolul tămăduitor al plantelor, era apreciat și de colegi și de elevi ca unul din cei mai buni și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
virus neobișnuit, nociv, greu de depistat și de neînțeles, ce-mi scapă cel puțin deocamdată... Poate că totul s-ar fi terminat aici, dacă o altă întâmplare ciudată nu ar fi avut loc la două zile după întâlnirea cu profesorul Bărbuță. Din acvariul de la Constanța s-au furat niște vietăți marine. S-a anunțat la televizor că nu se cunoaște încă numele și valoarea acestora, însă se presupune că pagubele sunt destul de mari. După maximum două ore, tot la televizor, o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe care să-l răsfoiască cu mâna lui, însă acestea au fost de mai mulți ani înlocuite. Nicăieri nu se mai găseau. Ce păcat... A doua zi, întâmplarea făcu, de față fiind și soția, să se întâlnească cu același profesor Bărbuță Petrișor. Ca la orice întâlnire de acest fel, numai după un schimb de amabilități și impresii despre ploaia caldă cu stropi mari ca de vară, ce abia s-a terminat, despre măreția și frumusețea curcubeului, ce apăruse pe neașteptate și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acela își aminti un lucru, care i se păru tot atât de limpede ca și apa din izvorul de apă vie pe care o bea Făt Frumos înainte de a se confrunta cu Zmeul, și ca să nu lovească în amorul propriu al profesorului Bărbuță, începu să povestească: Când eram elev mi-a plăcut foarte mult un capitol despre moluște, în special cefalopodele, printre care se numărau: caracatițele, calmarii, sepiile, care toate sunt excesiv de mari și care... și care... În momentul acela Bidaru observă cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iar a luat-o razna. Deci, cu toată precauția lui, dacă va continua să-și susțină părerea și observațiile, va fi considerat cel puțin senil. Hotărî ca de acum încolo să tacă și să asculte! Am citit ieri, interveni profesorul Bărbuță dezinvolt, prefăcându-se că nu a observat semnele discrete ale soției, într-un articol bine documentat despre ultima consfătuire de la Academie. Omenirea se confruntă cu probleme nemaiîntâlnite. Au loc unele fenomene imprevizibile ce se amplifică de la o zi la alta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
concentrare. [...] De un dramatism cutremurător este scena jurământului, ca și scena priveghiului, care încheie spectacolul într-o tăcere reculeasă, obligând publicul să părăsească sala cu imaginea lui Manole întins la poalele zidului mănăstirii, ca o veșnică ofrandă adusă creației... (Margareta Bărbuță) Dificultatea fascinantă a creației, astfel ar putea fi definită interpretarea propusă de regie, ceea ce înseamnă tentație discursivă este consecvent sacrificat în numele tensiunii explozive, a vocației artistului. Ciocnirile sunt între doua atitudini: aceea a grupului, a spaimei de eșec și a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectator lucid, dușman al mistificărilor. Spectacolul e construit pe schela câtorva scene-cheie, momente memorabile pentru forța lor de expresie: ritualul mut al servirii ceaiului în actul I, într-o ambianță de plictiseală lâncedă și, prin contrast, de puritate transparentă... (Margareta Bărbuță) ... Exemplul cel mai convingător a fost spectacolul Unchiul Vanea, semnat de Alexa Visarion. Regizorul, împreună cu scenograful Vittorio Holtier, propun un raport extrem de subtil între real și imaginar, oferind o lume concretă, a cărei prezență nu admite însă niciodată iluzia vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și Zița nu mai are loc, înfocatul amorez dispărând ușor, râzând cu ironie de interesul subit manifestat de toți ceilalți pentru citirea ziarului "Vocea patriotului naționale". Final gogolian, care continuă, ce-i drept, scena precedentă, de admirabilă satiră politică... (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion propune alături de echipa Teatrului Giulești o cu totul altă lectură a Nopții furtunoase, decât cea tradițională... Este sau nu argumentată de replică viziunea lui Alexa Visarion? Este în cea mai mare parte perfect argumentată! Primul șoc declanșat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personaje inspirate din biografia autorului, din alte scrieri ale acestuia, creând o serie de scene noi, operație legitimă față de un text neterminat de autor și perfect legitimă artistic de valoarea întregului, axată pe o concepție integratoare limpede, riguros articulată. (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion și-a cristalizat, în ultimul deceniu, un concept propriu de teatru. E grefat pe relevarea stărilor colective, a tensiunilor apte a exprima tragicul existenței în modalități de cea mai concentrată expresivitate, în maxime esențializări și reverberante metaforizări, sugerând
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al Teatrului Guthrie, prof. univ. în SUA Ludmila Patlanjoglu critic de teatru, prof. univ. dr. Magda Mihăilescu critic de film, redactor Cinema Magdalena Boiangiu critic de teatru, analist politic, redactor Dilema Manuela Cernat critic de film, prof. univ. dr. Margareta Bărbuță critic teatral Maria Zărnescu teatrolog, critic de teatru, dr. în artele spectacolului Marian Râlea actor de teatru și film, prof. univ. dr., fondator al Teatrului Național pentru Copii Marina Constantinescu critic de teatru, cronicar dramatic România Literară, director Festivalul Național
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fie, văd o formă rotundă, ca în ceață, apoi se face străveziu și pășesc pe scări, în casă. Mă uit pe fereastră. Casa există, dar totul este străveziu, și livada cu piersici, și parcul bine îngrijit de grădinarul acela cu bărbuță, pe care astăzi parcă nu-l văd. Aud o voce de bărbat: - Domnul dorește aceeași cameră de la sud? O pregătim într-o oră. Eu nu-l văd, el mă vede. - Să vă conduc în living. Azi sunteți straniu. Mă conduce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]