546 matches
-
Potîngă, era interesat de prezența lor acolo, se făcu mic de tot și simți inima bătîndu-i nu în piept, ci în cap. Oare ce-or să ne facă? gîndi el încruntîndu-se. În acel moment, aproape fără să fie observat, apăru Bărzăunul. Venea încet, uitîndu-se speriat în toate părțile, de parcă atunci ar fi căzut din lună. Dînd cu ochii de Virgil, se opri la cîțiva pași și-l întrebă: Și pe tine te-a chemat? Și. Tot pentru... Cine poate ști? Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
părțile, de parcă atunci ar fi căzut din lună. Dînd cu ochii de Virgil, se opri la cîțiva pași și-l întrebă: Și pe tine te-a chemat? Și. Tot pentru... Cine poate ști? Eh, ce-o fi, o fi... trase Bărzăunul concluzia așezîndu-se pe iarbă, lîngă bancă. Apoi începu să vorbească încet și rar, ca un bătrîn: a venit aseară la noi... mama Ilincăi... și s-a sfădit cu mama... De ce? întrebă Virgil interesat. Din cauza mea... Adică de ce din cauza ta? Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad nu poate veni, zise acesta cu un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu o pietricică după o cioară. Sigur că da, zise Tomiță uitîndu-se la el ca la un spin otrăvit, ție nici nu-ți pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
veni, zise acesta cu un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu o pietricică după o cioară. Sigur că da, zise Tomiță uitîndu-se la el ca la un spin otrăvit, ție nici nu-ți pasă! Ați venit, mă? se auzi vocea domnului Nicanor de pe terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
precum intrase. Pe aceeași ușă pătrunseră și eroii noștri cu ochii în pămînt. Unde-i motanul lui Vasilescu? întrebă Nicanor, cînd văzu că Vlad nu se află printre ei. L-a trimis mă-sa cu vaca la pășune, răspunse curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aceeași ușă pătrunseră și eroii noștri cu ochii în pămînt. Unde-i motanul lui Vasilescu? întrebă Nicanor, cînd văzu că Vlad nu se află printre ei. L-a trimis mă-sa cu vaca la pășune, răspunse curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîs care umplu toată camera. Se ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar pe Bărzăun îl strînse la piept spunîndu-i "pistruiat'. Începu să rîdă chiar și Nicanor, dar, văzînd că Virgil se uită mirat la el, se încruntă numaidecît. Ei, acum putem sta de vorbă? reluă străinul. În aceeași clipă se auziră cîteva bătăi ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil și începu iar să zîmbească. În sufletul ei păstra însă o taină tristă. Ea fusese aceea care dăduse domnului Nicanor numele fiecărui căutător de comori... Dar nu putuse altfel. Doar domnul Nicanor trebuia să cunoască adevărul adevărat, nu bîlbîielile Bărzăunului. Așa căă... Și discuțiile reîncepură fără ca nimănui să-i mai fie teamă. Așa aflară copiii că străinul care le dăduse ciocolată era Președintele Consiliului județean, iar ceilalți doi nu erau alții decît cei mai renumiți arheologi de la Iași, veniți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că tăblița fusese găsită chiar în zidul cetății și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii. Le-ai pus sub bolovani?! Și voiai să-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, și că-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi trebuit s-o înghită cu apă rece. Extraordinar! se miră din nou Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi trebuit s-o înghită cu apă rece. Extraordinar! se miră din nou Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe toate trei, într-o crăpătură a zidului. Și voiai să-ți ascuți cuțitul pe ele, mototolule, așa-i? se zburli la el Nicanor. Bărzăunul nu găsi pentru moment un răspuns potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apă rece. Extraordinar! se miră din nou Bărzăunul nevenindu-i să creadă. Eu le-am găsit pe toate trei, într-o crăpătură a zidului. Și voiai să-ți ascuți cuțitul pe ele, mototolule, așa-i? se zburli la el Nicanor. Bărzăunul nu găsi pentru moment un răspuns potrivit și, zdrobit sub greutatea privirilor domnului Nicanor, nu fu în stare decît să rupă o bucată mare de ciocolată și s-o vîre toată în gură. Păi eu de ce nu le dădeam voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ales că pantofiorii o cam strîngeau. Și chiar din acea clipă s-a ținut mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a VII-a cu bine. Ce rost mai are acum să vă spun dacă a luat sau n-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luat premiu? Adevărul e că, atunci cînd iei premiu, oricît de grozav ar fi, nu-i bine să te lauzi. Iar dacă nu iei nici un premiu, cu atît mai mult taci din gură. Așa că cine vrea neapărat să știe dacă Bărzăunul a luat sau nu premiu, să se ducă și să consulte actele liceului. Ce mai atîta vorbă? N-o să se apuce el să bată toba prin toată lumea asta și să strige ca să audă toți surzii :"am luat premiu!" sau: "n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu premiu, să se ducă și să consulte actele liceului. Ce mai atîta vorbă? N-o să se apuce el să bată toba prin toată lumea asta și să strige ca să audă toți surzii :"am luat premiu!" sau: "n-am luat premiu!". Bărzăunul e Bărzăunul și nu i-a plăcut niciodată să se laude. Drept e că nu-i place nici să se spună ceva rău despre el. Atît. Adică... mă iertați, vă rog. Nu vreau să creadă cineva că Bărzăunul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se ducă și să consulte actele liceului. Ce mai atîta vorbă? N-o să se apuce el să bată toba prin toată lumea asta și să strige ca să audă toți surzii :"am luat premiu!" sau: "n-am luat premiu!". Bărzăunul e Bărzăunul și nu i-a plăcut niciodată să se laude. Drept e că nu-i place nici să se spună ceva rău despre el. Atît. Adică... mă iertați, vă rog. Nu vreau să creadă cineva că Bărzăunul ar fi un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luat premiu!". Bărzăunul e Bărzăunul și nu i-a plăcut niciodată să se laude. Drept e că nu-i place nici să se spună ceva rău despre el. Atît. Adică... mă iertați, vă rog. Nu vreau să creadă cineva că Bărzăunul ar fi un elev slab la învățătură și că eu aș încerca să-i ascund meteahna asta. Nici pe departe nu-i vorba de așa ceva și m-ar supăra cumplit ca cineva să aibă o asemenea convingere. Aș vrea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i ascund meteahna asta. Nici pe departe nu-i vorba de așa ceva și m-ar supăra cumplit ca cineva să aibă o asemenea convingere. Aș vrea totuși să spun că, în povestea noastră, un premiu luat sau neluat de Bărzăun la școală nu are nici o importanță. Dar absolut nici una. A terminat deci, acum cîteva zile, clasa a VII-a și, după cum e și firesc, se află în vacanța de vară. Cum satul Poiana, unde locuiește el, e destul de aproape de oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
distanța de 17 km și 600 de metri, fără să mai punem la socoteală că pe două pietre e scris același număr, majoritatea sătenilor lucrează la cel mai mare combinat din oraș. Nu-i deci de mirare că și părinții Bărzăunului se numără printre ei. Din această cauză Bărzăunul are în grijă toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă ce vrea, după ce dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără să mai punem la socoteală că pe două pietre e scris același număr, majoritatea sătenilor lucrează la cel mai mare combinat din oraș. Nu-i deci de mirare că și părinții Bărzăunului se numără printre ei. Din această cauză Bărzăunul are în grijă toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă ce vrea, după ce dă de mîncare și apă la păsările din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
desenează sau pleacă în fel de fel de expediții cu alți elevi de aceeași vîrstă sau mai mari. N-aș vrea însă să se înțeleagă, de pildă, că pleacă să traverseze Pacificul sau Sahara, ori să cucerească Everestul. Nu. Expedițiile Bărzăunului sînt mult mai scurte și toate trebuie să se încheie în aceeași zi, deci pînă se întorc părinții de la combinat. Are însă timp berechet, pentru că părinții pleacă în fiecare zi în zori și se întorc cu autobuzul de seară. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se încheie în aceeași zi, deci pînă se întorc părinții de la combinat. Are însă timp berechet, pentru că părinții pleacă în fiecare zi în zori și se întorc cu autobuzul de seară. În ziua aceea de joi, la ora 9 fix, Bărzăunul ieși pe poarta casei și porni fluierînd pe șosea, cu gîndul să se îndrepte spre pădure. Purta pe umărul drept undița, iar în mîna stîngă un borcănel în care avea rîme și diverse insecte. De, ca orice pescar. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iar în mîna stîngă un borcănel în care avea rîme și diverse insecte. De, ca orice pescar. L-au lătrat cîțiva cîini, niște copii din clasele primare l-au chemat să se joace împreună, promițîndu-i mere și pere busuioace, dar Bărzăunul nici măcar nu întoarse capul. Nu din mîndrie, să fim clari. De așa ceva nu putea fi acuzat unul ca el de nimeni. Ci, uite-așa, n-avea chef să se joace în ziua aceea, pentru că-și pusese în gînd să rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
joace în ziua aceea, pentru că-și pusese în gînd să rezolve o problemă destul de grea. Trebuia, cu orice preț, să prindă un triton. Fratele său, Matei, care era student la naturale, îl rugase mereu să-i prindă un triton, iar Bărzăunul tot a zis că da și cu da a rămas. Pînă în ziua aceea nu reușise încă să facă o astfel de captură. La drept vorbind suporta cu greu gîndul de a pune mîna pe astfel de gîngănii oribile. Ptiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]