376 matches
-
vin de-a valma la Penitenciarul Jilava susținând moraluri cu pachete și cu puradeii care de timpuriu pătrund în tainele acestor locuințe temporare. O ușă mare de fier s-a întredeschis, iar noi, purtându-ne identitatea, urmăm polițistul pe aleile bătătorite de tălpile rubedeniilor. «Acolo, în poarta aceea, am împușcat deținuții în 22 decembrie care au încercat să preia depozitul de armament», ne explică tânărul în uniformă, făcându-ne apoi semn să așteptăm lângă o clădire pentru a doua verificare. Minute
Primul interviu acordat de Nicu Ceauşescu presei româneşti () [Corola-journal/Journalistic/47598_a_48923]
-
să-și stimuleze preopinenții: pur și simplu le-a insuflat credința că opinia lor e importantă, detaliu esențial în reușita unei discuții. Laitmotivul cărții nu sună defel spectaculos: tranziția societății românești de la comunism la democrație, la sfîrșitul mileniului doi. Subiectul, bătătorit pînă la indistincție și exploatat pînă la netezire, are totuși parte aici, în paginile volumului, de o tratare „după persoană“: fiecare vorbește despre tranziție dinlăuntrul experienței sale și, din acest motiv, acolo unde există un farmec al protagonistului, acolo tema
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
de spate, dar asta doar din dorința de a părea ca ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar pe el însuși din sărite. Ar fi avut mâini mari, cu degete scurte și ar fi dănțuit nervos, pe loc, bătătorind pământul sub tălpi. Și ar fi avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
de ani din viața lui Blaga, e prăpastia dintre vîrsta la care a fost scrisă și tonul nefiresc de edulcorat. În noiembrie 1945, cînd își începe scrierea amintirilor, filosoful e trecut de pragul a 50 de ani, etate îndeajuns de bătătorită pentru a făgădui o autobiografie de înaltă clasă. Mai mult, în primăvara lui 1946, cînd termină Hronicul la Sibiu, autorul e mulțumit de forma finală a manuscrisului, semn că viteza cu care îl întocmise pornea dintr-un impuls acut, pentru
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
renunțării... Să-mi chem întruna autorii dragi în preajmă, să-i rog să-mi mîngîie amărăciunile cu vorbele lor blînde, vindecătoare, dătătoare de nădejdi și, mai ales, de izbînzi, de alcătuiri zdravene, neclintite, de zmalțuri palpabile cu mintea și degetele bătătorite de deziluzii...de iluzii... N-au intrat săptămînile-n sac, anii în prăpăstii, traiul în pustie...
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la foșnetul frunzelor și la cîntecul păsărilor pitulate printre crengi; priveam luna și semnele zodiacale, Calea lactee încrustată în palmele noastre bătătorite de muncă; odată cu pămîntul aduceam și firele de iarbă răsărite pe cîmp, norii îi mutam dintr-un loc în altul, și vîntul; număram totul - fiecare pumn de pămînt trecut dintr-o parte în alta a graniței îl consemnam aliniindu-l
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
Și zâne, colindând, pe la ferestre. Mai este-n noi un dor de mângâiere Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut, De palma care-a dat... și n-a durut, De lacrima-ți căzută în tăcere. Atâtea gânduri, mamă, vin la tine, Bătătorind cărări fără de rost, Nu poți întoarce timpul care-a fost Și nici schimba înscrisul din destine. Azi rătăcesc prin umbra unui gând Și mai întorc, pe-o parte, câte-un dor. Doar fluturii mai au acolo, zbor, Și glasul tău
ATÂTEA GÂNDURI, MAMĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385297_a_386626]
-
trei băieți și-o fată!” strigă cu voce tremurândă, cu-o urmă de mândrie, însă obrazul lacrima-i îneacă bătrânului ce-n brațe ține poza cu draga lui soție. Moartea se plimbă, mândră, cu cheia nemuririi la gât, pe potecile bătătorite de rugile sufletelor din azilul inimilor frânte. Doar ea, Moartea, pare a fi singura care, Nu uită niciodată să vină! Autor, Olguța Luncașu Trifan Ianuarie.13.2015 / August.14. 2015 - Iași - Precizare Acest material a fost scris pentru a face
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
spre cer cu fața toată un strigăt și coada vioară, în vreme ce lumea îl confundă cu un carnasier ce duce o violentă viață-arbitrară. În drepta pândește măgarul cu ochi... trei la număr, ascuns după raza de soare, printre pofte și-a bătătorit alei dintre ele eu fiind cea mai seducătoare. În spate înoată monstrul meu personal, preistoric, în sens invers decât piranha de dedesubt, în timp ce din mine plouă un sânge istoric. Cu moartea soarelui din mine mă lupt! AL DOILEA COȘMAR AL
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
nu ai faimă Intactă ești, nativă, nepătrunsă Fără de căpătâi, și fără haină Să-mi fie taina, cea mai mare taină Aflat-am azi, iubirea mea străveche Că ofilite sunt, flori și petale Ai fost femeia fără de pereche Ce mi-a bătătorit a vieții cale Să-mi fie jalea, cea mai mare jale... Aflat-am azi, iubirea mea apusă Că ai fost o copilă prea cuminte De mine, te-ai lăsat ușor sedusă Și-am devenit, la rândul meu părinte Să-mi
AFLAT-AM AZI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383030_a_384359]
-
catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care o umpluseră cu corturile lor colorate, lăsând un pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
53/3m (suprafața locuibilă), se fixau niște pari la colțuri și mijloc și în față unde se monta o ușă, peste care se așeza o structură de lemn dispusă în două ape și se acoperea cu pământ (argilă galbenă), se bătătorea ca să devină impermeabil. O improvizație de pat și o vatră de lut și piatră, un inventar simplu (vase de lut, o cofă etc.) acopereau necesitățile unui trai modest. Până foarte târziu, tot bordei se numea o locuință de suprafață, monocelular
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acela aveam să fiu singur toată viața. La cimitir, eram șase oameni: preotul, Ostrane groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apoi, o secundă, se uită lung la tânăra femeie, chiar că s-a schimbat!, își spune ea, coborându-și pleoapele împovărate de roșu. Dar cu Tina?, nu mi-ați spus prea multe, cum e povestea cu ea?... Și mâinile negre, bătătorite de pământul din grădină, ale Frumoasei Neli se opresc din împletit firele de ceapă, femeia de vreo 50 de ani se odihnește de parcă ar fi obosit sus, pe Dealul Sohodolului de lângă Burdusacii ei, prin pădurea din margine de sat, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi trebuit să se unească de mai de mult cu cine trebuie. Hans își dorește ca odată și odată, când va fi destul de matur, să se unească cu Sophie prin căsătorie. Hans lucrează de la paisprezece ani și mâinile îi sunt bătătorite de muncă. Sub unghii i s‑au adunat murdărie și sudoare, care alcătuiesc un tot unitar, la fel cum trupul și spiritul alcătuiesc un tot unitar; de când o cunoaște pe Sophie, Hans vrea să cunoască această armonie între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Începuse ploaia într-un lan de vrăbii, tata nu mai reușea să cosească fânul pe lună mă rugam să se scuture toate neîmplinirile odată cu încărunțirile profetului care-și strecura gândurile în palmele mele bătătorite în strângeri de mână. Obosisem în truda din pieptul lui fără să știu că setea-l rodea sub haina pământului, repetam întruna singurul refren nobil din felinarul unei zodii cu multe rămășaguri pierdute, ce forță aveam eu să cern norii
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
fur o mare talaz să fiu și valuri să înfrunt să fiu doar doc iubirii la plecare și fir de-argint în părul tău cărunt un aisberg eșuat pe o furtună pe puntea lustruită de-un matrod sau pe poteci bătătorind o dună un beduin ajuns la Polul Nord o caravană c-urși polari în turmă banchize în derivă în aval sănii cu reni alunecând în urmă și coborând spre sud să ies la mal- acasă să ajung și depărtări să leg
IPOSTAZE ŞI ITINERARII IMPOSIBILE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361529_a_362858]
-
în afara celor douăzeci și cinci de hectare de pământ arabil extravilan cum se spune mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
Iar tu crezi că ce vezi la tot pasul în societate reprezintă adevărata viață, o nu, te asigur că calea pentru regăsirea fericirii pierdute în eden de Adam și Eva este cu totul alta decât cea pe care astăzi o bătătoresc destul de mulți, o cât de mult vă înșelați voi toți în această privință și să știi că va veni o zi când veți plânge amarnic și mai trist este faptul că e posibil ca și eu să plâng împreună cu voi
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
în afara celor douăzeci și cinci de hectare de pământ arabil extravilan cum se spune mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
în suflet mama rosti „Dumnezeu să-l ierte”. Auzind acestea, deși nu mai eram copil, bobițe de lacrimi s-au adunat în ochii mei. Se stinsese un suflet chinuit, un anonim pentru mulți alții, un truditor ale cărui palme erau bătătorite de coada toporului sau a hârlețului, un suflet de o cumințenie rară. S-a stins generalul cu ceas dintr-o cutie de cremă, cu fluier legat cu șnur de gât, care imita plecarea trenului din stație. N-a luat cu
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
Acasa > Poeme > Antologie > PE CALEA VICTORIEI Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe Calea Victoriei Pe Calea Victoriei mă plimb, Citesc din Tao Te King, Calea este bătătorită, Fetele mari se mărită, Fetele mici fac poze, Cu flori de palmier și tuberoze, Numele numelor este ascuns, Atotprezentul nu l-ai pătruns, Tu te desprinzi de tine ca ins, Devii mai tulbure și mai distins, Ești străființă manifestă, Părăsește
PE CALEA VICTORIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368305_a_369634]
-
cară știuleții de porumb în vizuină cu gura. Și tot de la el mai știu că o vizuină de bursuci se deosebește de una de vulpe prin faptul că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
domnilor, Ziditorule și Făcătorule a toate, îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o de a mă trimite să mă nasc în România. Pentru Podișul Transilvaniei, pentru spicul auriu al Bărăganului, pentru fața brăzdată de soare și mâinile bătătorite de muncă ale țăranului, pentru doinele și baladele strămoșești, pentru Eminescu, Slavici și Iorga, pentru bordeiul din chirpici și Atheneu, pentru odăjdiile și predicile preoților, pentru Napoca, Apullum, Sarmisegetusa și Callatis, pentru drobul de miel și saramură, pentru Independența din
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
cojoc... Până la urmă, fusese găsit spre mijlocul zilei de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul lor un temerar lecuit de frica ucigătoare ce-i răpise
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]