144 matches
-
mine? Mai vrei și nu știu ce ajutor? Dar tu ai tupeu, pui de om! Hai că-mi placi... Și chiar nu mi-a mai plăcut de vreo sută și ceva de ani de unul ca voi... - De cât timp?! Esti cam bătrânel, se pare, adăugă Inu zeflemitor. - Bătrân ești tu! îi răspunse Sharp. În socoteala noastră a timpului, sunt chiar mai mic decât tine. Am trei sute cincizeci și cinci de ani, cam opt în termenii voștri omenești... - Măi să fie! Am picat
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
cauză, fără să se uite la ele, după care s-au retras către ușă. Doamna Eleonora rămăsese singură, pe scaun, cu hârtiile tremurându-i în mâna răzimată pe picioare. Interpretând această situație într-un anumit fel, judecătorul s-a adresat bătrânei doamne cu mult respect: - Trebuie să semnați... știți carte, doamnă? - Păi, io n-am carte, dom'le! Eu am avut pământ. Că altfel, nu mai rămânea bărbatu' meu, Dumnzeu să-l ierte, în armată până la pensie... Am avut dotă, că
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
circa două pagini în care să prezinți evoluția celor trei personaje (Ghiță, Ana, Lică Sămădăul) puse în prim-plan de Ioan Slavici în nuvela Moara cu noroc. În redactarea eseului structurat se recomandă să dezvolți următoarele repere: explicarea semnificației cuvintelor bătrânei (din introducerea nuvelei); prezentarea evoluției lui Ghiță, orbit de patima pentru bani; motivarea transformării personajului Ana dintr-o soție iubitoare și devotată într-una care-și schimbă atitudinea față de soț și-l trădează; evidențierea rolului malefic pe care îl are
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori un scriitor sau un orator politic de către un partid ale cărui opinii le reprezintă. Această liberalitate care nu aducea nimic degradant În moravurile englezești nu era nouă. Nu primise Chatham o sumă considerabilă din partea bătrânei ducese de Marlborough pentru un discurs din Opoziție sau Însuși Burke, care nu avea larghețea lui Chatham, ci doar ceva bombast*, atât În felul de a fi, cât și În elocință, nu acceptase din partea ministrului, marchizul de Rockingham, o proprietate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
câteva anexe, unde probabil, se păstrau obiecte necesare într-o gospodărie țărănească. Ușa casei s-a deschis și în cadrul ei a apărut o femeie de peste cincizeci de ani, care privind spre poartă, după ce îi ceru câinelui să tacă, se adresă bătrânei: - Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii! - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile! Femeia se încălță pe piciorul gol cu niște papuci din cauciuc aflați în dreptul ușii și veni la poartă. Îi trase un picior și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
drept ceas. În orice caz, la miezul zilei, sunt sigur că o să-l aud și că o să-mi întrerupă, pentru o clipă, amuzîndu-mă întotdeauna, mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le să semene cu niște sperietori, iar unul dintre ei, Condrat, trăgând peste hainele de lucru odăjdiile și patrafirul luat de la pălimar, se deghiză În preot - și acum așteptau cu sufletul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se pare că erau imune la senzația de cald sau frig. În timp ce Mașa făcuse arsuri pe burtă și pe omoplați, pielea nonagenarei rămăsese, ca și mai Înainte, la fel de galbenă ca papirusul uscat. Stând pe plajă, bătrâna se credea Încă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem când zburdam cu Ester pe Bulevard, în dreptul cinematografelor, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu un birou de cardinal și covrigei moi de marțipan la cafea. — Așadar, ce sugerezi să facem? — Mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să dezgropăm mumia Îngereștii bătrînici și s-o scuturăm de glezne, ca să vedem ce pică. Pentru moment, o să trag de cîteva fire, să vedem ce mai aflu despre Miquel Moliner. Și n-ar strica să arunc o privire și la Nuria Monfort, care mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aprinsă dintr-o dată. — Copila mea, murmură ea și păru că o să izbucnească În plîns. — Chiar ea. Îți aduci aminte? Noi sîntem prieteni cu Julián. Julián Carax. Cel cu povestirile de groază, Îți amintești și de el, nu-i așa? Ochii bătrînei străluceau, ca și cînd cuvintele și mîngăiereile lui Fermín ar fi adus-o treptat la viață. — Părintele Fernando, de la colegiul San Gabriel, ne-a spus că o iubeai mult pe Penélope. Și el te iubește mult și Își amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am dus-o la spital - era într-o vară, călduri pestilențiale chiar și-n orașul de munte, bunica își ținea de ani de zile inima în frâu cu hiposerpil... S-au dus la Brașov mama și cu unchiu-meu Tony, copiii bătrânei, au găsit-o în rezerva de spital bine-merci, spălându-și niște dresuri, s-au întors a doua-a treia zi la București - în ziua următoare dă mama telefon la spital, ca să afle că mama ei murise noaptea în somn, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram din gara Gotenba. Dacă vorbești așa, trebuie să mă port cu tine precum cu o bătrânică. Asta se întâmpla demult. Păi sunt bătrânică, nu? răspunse Reiko. În trenul de Kichijoji, a privit tot timpul pe fereastră, cu deosebit interes, peisajul oferit de câmpia Musashino. — S-a schimbat mult peisajul, în opt ani? am întrebat-o. — Ia ascultă, Watanabe! Nu cred că îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de mii de ani, trecând prin nenumărate încarnări, iar acum, Doamne-ajută! se regăsiseră pentru totdeauna. Copilul lor astral era Tubu, birmanezul cu ochi albaștri ca ai zeului Shiva. Chiar părintele Gherontie de la Frăsinei îi confirmase intuiția aceasta, dar și o bătrânică culegătoare de ierburi de leac din zona Babadag. Toate astea erau debitate cu o voce atât de catifelată, de pură, încât nici nu te puteai supăra pe ea. - Bine, bine, tu ți-ai găsit jumătatea sau sfertul ăla pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mă ajungi musai? întreb eu, în timp ce privirea bătrânei mă sfredelește fără înconjur. Apoi, conașule, multe am eu să-ți spun, numai că tare greu te-am prins. Am mai încercat și altădată, dar tot n-o fost chip. Vorbele bătrânei mi-au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând ea de la mine? De unde până unde are ea să-mi spună multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și simpatic. Îmi pare rău că nu l-am invitat și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imperceptibil, reuși totuși să surîdă: ― Deloc. Îmi face chiar multă plăcere. Un tânăr atât de amabil... Începu să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul cu rom. Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doi morți îi încolțise în minte din cauza conversației pe care o avusese în casa îndoliată cu Rachel Guttman. Până acum nu spusese nimănui nimic despre asta. Dacă ar fi fost provocată, ar fi susținut că nu luase în serios vorbele bătrânei, că le privise ca pe bazaconiile unei văduve traumatizate. Oricum era cel puțin pe jumătate adevărat. Dar cuvintele doamnei Guttman îi produseseră o impresie puternică. Și acum această legătură - dacă exista într-adevăr - cu palestinianul mort. Totul era mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
are doar nouă luni de trăit. Se răsfățase, profitase de orice ocazie ca să se cuibărească în pat și epuizase toate sortimentele de budincă de la Marks&Spencer, de la Pâine cu Unt la Profiterol cu Ciocolată și Lapte. Fusese o desfătare. Cu excepția bătrânei infirmiere specializate, cu convingeri radicale care îi spusese că trebuia să dea jos din pat dacă nu voia să facă tromboză. Ce se alesese de minunata tradiție a lăuziei? Însă nesuferita de babă îi spusese că până și lăuzia ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
carne, În același timp foarte tânără și foarte bătrână, lăsată acum În seama medicinei. Michel Îi luă mâna, doar mâna i-o mai putea recunoaște. Obișnuia s-o țină adesea de mână, chiar și recent, la șaptesprezece ani Împliniți. Ochii bătrânei nu s-au deschis; poate că totuși Îi recunoștea atingerea. Nu strângea tare, Îi ținea doar mâna Într-a sa, ca Înainte; Michel spera foarte mult că ea Îi va recunoaște atingerea. Această femeie avusese o copilărie cumplită, de la șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
imaginația și calitatea de caracter necesare pentru a trăi prin autenticul Eros. Nehamah nu numai că a refuzat să‑l vadă pe rabinul ortodox adus de mama ei la patul de moarte, dar nu i‑a mai adresat un cuvânt bătrânei, care a luat avionul Înapoi la Mea Sha'arim fără un semn de rămas bun din partea fiicei. - Nehamah a fost pură și imuabilă, a adăugat Ravelstein cu voce scăzută, pătrunsă de un infinit respect. Încerc, atât cât pot, să redau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lăudase chiar și protopopul Varsanufie, la hramul bisericii din Plesneana. Le dăduse colecția întreagă a revistei scoase de episcopie și cartea de omilii a Prea Sfințitului, răposatul Valerian bătrânul. Acolo, în ușa judecătoriei, în capătul multelor trepte, îl aștepta acela. Bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde. Nici nu apucă popa Băncilă să închidă bine ușa în urma sa, să se scuture de apa ploii (începuse să toarne de cum ieșise din gară,) că acela îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mama, care a prins fir de undeva, a umblat zile Întregi pe la poarta Penitenciarului Aiud, s-a rugat plângând de noul director Crăciun să-i Îngăduie ca să mă vadă numai o dată. Dar colonelul Crăciun n-a avut milă de biata bătrânică. În 1948 a ridicat-o din spital și a băgat-o În pușcărie, dar, după aceea, când l-a implorat s-o lase numai o dată ca să mă vadă, Înainte de a muri, inima de piatră a colonelului Crăciun a rămas de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]