981 matches
-
kilometri. Pe atunci încă nu știam că la unul din acești kilometri mă aștepta o întâlnire care avea să-mi schimbe viața pentru totdeauna...Am hotărât să rămânem doar pentru trei ore...în acest răstimp, se apropiară de mine doi bătrânei care-mi făcură o propunere, după părerea mea, bizară. Cel mai tânăr mi se adresă în timp ce celălalt, cu barba albă și lungă, rămase în tăcere. Cel mai tânăr încercă să mă convingă să-i încredințez cincizeci de oameni din echipaj
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1458808596.html [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
ar fi simțit o considerabilă îmbunătățire a stării generale a sănătății și s-ar fi lecuit de multe boli”. În anul 1995 decide să se întoarcă în această zonă, de data aceasta singur, pentru a face investigații. În locul celor doi bătrânei el descoperă o tânără femeie, care îi spune că acei bătrânei erau bunicul și străbunicul ei și se oferă sa îl ducă la cedrul descris de aceștia. În timpul celor trei zile pe care le-au petrecut împreună în taiga, ea
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1458808596.html [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
și s-ar fi lecuit de multe boli”. În anul 1995 decide să se întoarcă în această zonă, de data aceasta singur, pentru a face investigații. În locul celor doi bătrânei el descoperă o tânără femeie, care îi spune că acei bătrânei erau bunicul și străbunicul ei și se oferă sa îl ducă la cedrul descris de aceștia. În timpul celor trei zile pe care le-au petrecut împreună în taiga, ea îi relevă nu doar secretele cedrului sunător, dar și multe mistere
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1458808596.html [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
speranța la cel care trecea. Trecură două doamne rumene și grase, Copilul întinse mâna sperând ceva să-i lase, Însă un cîine primi punga de carne-n dar; Iar tu la muncă, nu mai umbla hoinar”! Trecu apoi și-un bătrânel sărac Și-i dărui o jumătate dintr-un cozonac Și doi bănuți ce-i mai avea în buzunar, Așa primi și el ceva, trist suflețel hoinar. Citește mai mult Suflețel hoinarOrașu-i plin de cîini și de gunoaie,De lujerii
MARGARETA MERLUȘCĂ by http://confluente.ro/articole/margareta_merlu%C8%99c%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
speranța la cel care trecea.Trecură două doamne rumene și grase,Copilul întinse mâna sperând ceva să-i lase,Însă un cîine primi punga de carne-n dar;,,Iar tu la muncă, nu mai umbla hoinar”! Trecu apoi și-un bătrânel săracși-i dărui o jumătate dintr-un cozonacși doi bănuți ce-i mai avea în buzunar,Așa primi și el ceva, trist suflețel hoinar.... IV. MICUȚA STEA UITATĂ, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Micuța
MARGARETA MERLUȘCĂ by http://confluente.ro/articole/margareta_merlu%C8%99c%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Naratiune > GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ - CE ȚI-AI DORI DE ZIUA TA, MOȘ NICOLAE? Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se povestește ... că într-o dimineață de iarnă, un bătrânel, tare împovărat de sărăcia și necazurile avute în viață, porni spre cișmea, să aducă apă în umila sa locuință. Era și bătrân și bolnav, iar fără apa cea de toate zilele nu se putea. Făcea economie și la apa de
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
prinși fiind în problemele zilnice, încet ... încet, își aduc aminte din ce în ce mai rar de părinții lor. Unii dintre ei zboară departe, departe, acolo unde dragostea părintească ajunge la ei, doar printre rândurile scrisorii scrise cu lacrimi de sânge. Așa păți și bătrânelul nostru care, ducându-și cu greu zilele, se simțea din ce în ce mai singur. Sau, poate nu era chiar atât de singur. Era el și Dumnezeu! Cel care, indiferent necazul în care s-ar fi aflat, nu l-ar fi abandonat, niciodată! Nădejdea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
ducându-și cu greu zilele, se simțea din ce în ce mai singur. Sau, poate nu era chiar atât de singur. Era el și Dumnezeu! Cel care, indiferent necazul în care s-ar fi aflat, nu l-ar fi abandonat, niciodată! Nădejdea pe care bătrânelul și-o punea în Dumnezeu era la fel de mare și de fierbinte precum ruga lui de dimineață sau cea din noaptea târzie! Credea cu putere în El! Simțea că, deși sărac, sufletul lui se îmbogățește pe zi ce trece cu glasul
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
puțină teamă, să nu cumva să alunece și să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei, peste care se prelingea un firișor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci și la guler. Capul îi era descoperit, vântul fluturându-i pletele aurii, de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moșule, ridică-te!”. Mirat de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna tânărului și se ridică. După ce-i umplu găleata cu apă, tânărul se oferi să îl conducă până acasă. Tot drumul înapoi, bătrânelul se tot gândea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moșule, ridică-te!”. Mirat de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna tânărului și se ridică. După ce-i umplu găleata cu apă, tânărul se oferi să îl conducă până acasă. Tot drumul înapoi, bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiș cu ochii spre tânărul misterios: „ Ce minune să mai fie și asta?”. Mergând în tăcere pe drumul troienit, bătrânelul își aminti de vremurile când - în putere fiind - petrecea ziua de Sfântul Nicolae, acasă, lângă
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
umplu găleata cu apă, tânărul se oferi să îl conducă până acasă. Tot drumul înapoi, bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiș cu ochii spre tânărul misterios: „ Ce minune să mai fie și asta?”. Mergând în tăcere pe drumul troienit, bătrânelul își aminti de vremurile când - în putere fiind - petrecea ziua de Sfântul Nicolae, acasă, lângă copiii săi frumoși. Pe fiul cel mare îl chema Nicolae, iar pe una dintre fete Niculina. Și unde mai pui că și el era tot
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
favoritele fiului cel mare. Pe masa gătită cu un acoperământ brodat fin, îi așteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porțelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar și pentru o clipă!”. Sprijinit de brațul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leșine, căci poarta era întredeschisă. Pe aleea înzăpezită ce ducea spre ușa de la intrare, se vedeau urme de pași. „Sigur m-au călcat hoții!”, își zise bătrânelul, în gând. Dar, nu de hoți îi era frică
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
măcar și pentru o clipă!”. Sprijinit de brațul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leșine, căci poarta era întredeschisă. Pe aleea înzăpezită ce ducea spre ușa de la intrare, se vedeau urme de pași. „Sigur m-au călcat hoții!”, își zise bătrânelul, în gând. Dar, nu de hoți îi era frică, sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil și, în afară de un câine și o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil și, în afară de un câine și o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
odată. Se trezi buimac, luat pe sus de feciorul său cel mare - Nicolae. Erau cu toții acolo - copiii și nepoții săi, care veniseră de departe, să-i facă o surpriză, chiar de ziua lui. O putere de neimaginat îl cuprinse pe bătrânel. Uitând pentru o clipă de copii, el căută cu privirea pe tânărul care-l însoțise. Alergă încoace și încolo ca să-l găsească! Dar, în zadar! Ajungând la ușa de la intrare, zări dincolo de poartă silueta unui bătrânel, îmbrăcat în haină de
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
neimaginat îl cuprinse pe bătrânel. Uitând pentru o clipă de copii, el căută cu privirea pe tânărul care-l însoțise. Alergă încoace și încolo ca să-l găsească! Dar, în zadar! Ajungând la ușa de la intrare, zări dincolo de poartă silueta unui bătrânel, îmbrăcat în haină de arhiereu, ce se depărta prin neaua sclipitoare. Avea în mână un toiag mare, cu o cruce în vârf, iar fața îi strălucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o păstra în camera din față
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
depărta prin neaua sclipitoare. Avea în mână un toiag mare, cu o cruce în vârf, iar fața îi strălucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o păstra în camera din față. Abia atunci, cu lacrimi mari în ochi, bătrânelul realiză: „Era El ... era chiar Sfântul Nicolae! Venise să-l ajute, să-i aducă din nou pe copii aproape, să-i pună belșug pe masă. Venise să-i spună: LA MULȚI ANI ... NICOLAE!” După ce-l petrecu pe sfânt cu privirea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_poveste_de_iarna_ce_ti_ai_dori_de_ziua_ta_mos_nicolae_.html [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
îndreptăm, așadar, spre oază de literatură culinara autohtonă, un amestec indecent, picant sau dulce până la fad de ingrediente fără cultură certă, cerând dovadă adaptării corpului la mediul înșelător. Prima posibilitate ar fi trebuit ocolita. Pe un scaun din lemn, un bătrânel arab pictă vitrină magazinului pe care l-am bănuit proprietate personală. Doar că la început nu am înțeles, iar mai apoi am zâmbit cu nedumerire. „Care să fie motivul pentru care desenați pe Moș Crăciun înconjurat de zăpadă și de
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cateodata_la_sydney_ninge.html [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
ci se opri la vreo doi pași de acesta, își scoase geanta de pe umăr și i-o dădu Icăi, apoi urcă cele două trepte de beton, pătrunse în holul îngust și intră în camera care, până acum câteva ore, aparținuse bătrânei. Se duse direct la polița de deasupra patului, pe care se afla micuța casetă din lemn. O luă, o deschise, scotoci câteva clipe cu degetele prin conținutul acesteia, găsi și luă cercelul, pe care, cu doar o zi în urmă
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
se auzi o voce timidă de după un panou, vă rog, nu vă speriați ! Chiar nu sunt nebun. - Cine ești? am întrebat. Și unde te afli? Nu te văd! - Sunt cel de pe afiș! Priviți! Am cercetat cu atenție afișul decolorat. Un bătrânel simpatic, cu părul alb, stufos și o figură comică (Einstein, vorba lui Adin), îmbrăcat într-un halat alb, impecabil, ne privea din spatele unor ochelari uriași, cu un zâmbet larg, dar cam șotios. Deasupra lui scria cu litere de-o șchioapă
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Parcul_de_distractii_ana_maria_gibu_1368705657.html [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
iunie 2016. în acestă seară a avut loc un eveniment politic de o importanță absolut mondială în curtea unei cârciumi jegoase denumită, ironic, ”Café Bar” - (deoarece nu servesc deloc cafea) - dintr-un cartier mărginaș al bătrânului meu oraș acolo, un bătrânel înalt și uscățiv s-a îmbătat crunt și s-a încoronat cu de la sine putere rege unic dar fără coroană al acestei terase murdare - lucru care, în mod evident nu putea rămâne fără consecințe în desfășurarea istorică ulterioară în scurt
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
clienților terasei în cauză - ... Citește mai mult în acestă seară a avut loc un eveniment politicde o importanță absolut mondialăîn curtea unei cârciumi jegoasedenumită, ironic, ” Café Bar” -(deoarece nu servesc deloc cafea) -dintr-un cartier mărginaș al bătrânului meu orașacolo, un bătrânel înalt și uscățivs-a îmbătat crunt și s-a încoronatcu de la sine putererege unicdar fără coroanăal acestei terase murdare -lucru care, în mod evidentnu putea rămâne fără consecințeîn desfășurarea istorică ulterioarăîn scurt timp, a urmat o lovitură violentă de statîn urma
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
și îl auzeai, și mai ales copiii râdeau de mama focului. Copiii strigau la el ,,Căpitaneee!" sau ,,Căpitan Vasile de la cavalerie". Deși nu era atât de bătrân, să fi avut în jur de șaizeci de ani, toți îl considerau un bătrânel care își pierduse mințile de când murise Maria fata lui, într-un accident de mașină. Soția lui Tanța, după o vreme s-a aruncat în Dunăre. Nu mai suportase biata femeie, când a văzut că după moartea fetei, Vasile o luase
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1396094411.html [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]