707 matches
-
coridor cotește sau se ramifică în alte coridoare, cu șifoniere îngrămădite unul într-altul, cu dulapuri înghesuite laolaltă. Mobilele mai scunde, fotoliile, canapelele, mesele, nu lasă privirea să ajungă decât până la alt coridor de colivii, până la alt perete de pendule bătrânești, de paravane lăcuite și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi, într-un depozit de antichități. În acest labirint de mobile dăm tot timpul peste același birou în stil baroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1 Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit cu majuscule aurite, În culori, și, oricît de ciudat ar fi putut să pară, era singurul lucru care vorbea despre război În această Încăpere pașnică și bătrînească. La orice pagină l-ai fi deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnului Cost? I-ar fi trebuit un al șaselea simț! Formă un nou număr și auzi o voce tremurătoare, de bătrîn: — Alo? — Cine-i acolo, vă rog? — Cine sînteți dumneavoastră? Îi Întoarse cu Încăpățînare Întrebarea vocea - o voce atît de bătrînească, Încît nu puteai ști dacă era a unui bărbat, sau a unei femei. — Aici e Bursa, răspunse prompt Rowe, oprindu-se la prima soluție care-i veni În minte. Verificăm lista tuturor clienților noștri, după alarma de aseară... — Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
becuri colorate / stau întinse la frig / sărbătorile de iarnă.“ (Dezamăgire) În rest, poemele sunt inexpresive și nerelevante, sunt surogate de poeme. Cel mai regretabil este faptul că Vasile Man se erijează adeseori în sfătuitor al cititorilor, plictisindu-i cu îndemnuri bătrânești: „Nu izgoniți poezia / Când vă bate / La ușa sufletului.“ (Ziua de Crăciun 2000) „Să recompunem din cioburi / Prima iubire“ (Trăim în extreme) etc. Constatând că povețele sale nu sunt luate în seamă, autorul ridică uneori tonul și se lansează în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iubi și a fi iubită. Flacăra iubirii dintre cei doi tineri s-a stins în tăcere și fără reproșuri, ca o jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de pește, fiindcă față de suma cerută de Stelian directorul școlii oferi mai puțin de jumătate, declarându-i că, după socotelile sale și cu tot respectul pe care i-l purta, casa nu valora mai mult era doar o casă veche, bătrânească, lipsită de confort, care trebuia să fie renovată radical ori dărâmată, pentru a fi construită altă casă în loc... Oricum, adăugă directorul, și într-un caz, și într-altul el ar fi fost obligat să mai scoată din buzunar încă mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai putea intra în București fără opreliști, regimul comunist încă nu declarase închise marile orașe, și aveau și ceva bani strânși de la nuntă. În cele din urmă, după multă tevatură și alergătură, găsiseră exact ceea ce-și doreau: o căsuță bătrânească, dar încă zdravănă, cu ceva curte împrejur și cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
flăcăii le dau foc, cu dibăcie, fetelor mari și apoi le lasă în mare suferință... Dar nici bubosului celuia al scripcarului nu i-o dăm! Lasă, bărbate, că încet-încet i-a trece fierbințeala și, ca mezină, o păstrăm în gospodăria bătrânească. Până la urmă va găsi și ea un suflet de român... Ce să facem dacă o apucat-o zburda așa de tinerică... S-o aruncat în neamul tău, bărbate! Și cea mijlocie tot mai mult cu ai voștri se potrivește... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
n-am transpirat ca acum. Cine te-a pus să te urci în vârful cireșului, măi Natalițo? — Ceasul rău, domnule doctor. —Ai vrut să faci pe grozava. M-am mai urcat de-atâtea ori, nu era prima dată. —Știi vorba bătrânească? — O știu. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Treci tu și peste asta. să mai încercăm să mergem. Se continua antrenamentul după pauze și Natalia, în dorința de a se pune cât mai repede pe picioare, nu voia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
după ce ies din pădure. Tatbătrân, te rog frumos ,să lăsăm impresiile acestea, pentru că eu cred că tuturor acelora care intră cu gând curat în pădure pățesc la fel, nu numai eu. Ce crezi cât o să te mai supere această boală bătrânească sau lumească cum îi spuneți voi? schimbând ordinea discuției ca nu cumva să creadă bunicul că ea este o fricoasă. -Da ... mă mai supără, dar puțin. Mai beau apă vie ca să fiu sigur că am terminat. M-a învățat cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care cu ușurință se joacă cu ochii și cu gândurile mele, deșirându-se pe firul apei pentru a se adăposti de urâta lume, care le nimicește zilnic. Umbra îmi spunea că era suficient să mă aburc pe prispa veche și bătrânească care mă suporta de ani de zile cu gândurile mele trimise aiurea, cu genunchii adunați grămadă la gură, doar s-ascult, dacă vreau sau nu spectacolele, de fiecare seară până în noapte târziu, când spiritele se ridică între aștri, concertate de către
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don Francisco, pierdut În contemplarea unor stafii tăcute: Intrai În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și manevrele obișnuite de ocultare nu ar mai fi ținut nici măcar în fața unor oameni corupți până în măduva oaselor, care conduceau importante direcții ministeriale sau pozau în robe negre, ca sfinții, sub cupola unor tribunale. Că, de, interesul poartă fesul, vorbă bătrânească. Dovada, dovada! Arată dovezile!... Vreau dovezile!!! Unde sunt dovezile!”... Ce calomnii ordinare!... Memorabile vorbe mai spusese atunci, în acel tenebros decembrie una mie nouă sute optzeci și nouă preaiubita tovarășă a celui mai iubit fiu al poporului! De atunci încoace se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la casa sa de la Mircești. Volume de teatru. Comedii Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă (1850) Chirița în provincie (1855) Chirița în voiagiu (1865) Chirița în balon (1875) Volume de poezie Pasteluri, 1868 Poezii populare. Balade (Cântice bătrânești), 1852 Poezii populare. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853 Doine și lăcrămioare, 1853 Proze Istoria unui galben Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența Iașii în 1844 Un salon din Iași Românii și poezia lor
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și cu mirosuri din cuhniile lui Pillat, umplu casa Deleanu. Șiruri de obiecte învechite, tocite fidel, deodată cu stăpînii lor, detalii umplînd aerul dulce, amestec peste poate de etichetă și confort, al cămărilor bătrînești. Teodoreanu insistă, pe pagini întregi, pe teaca vreunei săbii de copii, ori pe războaie închipuite care răvășesc, trecător, armonia. Așa e toată viața la Medeleni, ca înfruntarea dintre Potemkin și Kami-Mura. Homerică, în felul ei, fiindcă fiecare trișează oricît ca să
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
să fie analizate "mai de aproape" colindele păstorești, care trebuia să fie puse în relație cu "viața păstorească reflectându-se în creștinism". Se știe că a existat o interesantă polemică între D. Caracostea și P. Caraman pe tema istoricității cântecelor bătrânești. Este expusă pe larg teza lui Caraman și prea sumar cea a lui Caracostea. O contribuție reală este și capitolul despre omul Caraman, căruia îi este alcătuit un portret expurgat, bineînțeles, de etichetele infamante pe care i le aplicase savantului
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
asumarea vechimii organice și a unei fantezii contemporane pentru care notația "plată" e o manieră a libertății. Autopersiflarea elegiacă ni-l prezintă în postura unui iluzionist confruntat cu "proza" satului actual, străbătut în același timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale acelei muzici / ca un prestidigitator / Poetul răsucește inelul cu enigmă/ de pe inelarul mîinii stîngi și deîndată / izvorul tremură pe prundul / unde păsările voioase țopăie / șerpii dorm cu capetele sub pietre
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
mai pasă de aspectul lor exterior după ce trec de vârstă de 37 de ani. 59% dintre femei recunosc că se simt forțate să intervină și să controleze aspectul ținutelor partenerilor de viață pentru că acestea să nu fie lipsite de stil, bătrânești sau chiar nepotrivite că forma. Femeile care au participat la acest sondaj, spun că le-ar plăcea că partenerii lor de viață să se îmbrace că George Clooney sau Hugh Grant. "Crimele" din domeniul modei sarvarsite de bărbații care trăiesc
Bărbații, sub dictatura modei impusă de partenere () [Corola-journal/Journalistic/66100_a_67425]
-
le-ar plăcea că partenerii lor de viață să se îmbrace că George Clooney sau Hugh Grant. "Crimele" din domeniul modei sarvarsite de bărbații care trăiesc în cuplu, sunt: jeanșii prea largi, cu talie prea înaltă sau scurți, lenjerie intimă bătrâneasca, slip de baie prea decoltat, sandale purtate cu șosete, etc.
Bărbații, sub dictatura modei impusă de partenere () [Corola-journal/Journalistic/66100_a_67425]