85 matches
-
înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își îndreptă, în cele din urmă, lampa de benzină, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
libere, rămasă în memoria românilor, prezentând un cavaler medieval în armură, care năvălea într-un sabat vrăjitoresc, apostrofând vijelios: v-am prins, vrăjitoarelor! Reclama era știută, pentru ineditul ei, până și de cei ce nu aveau încă televizor, fiindcă o bătuciseră toate canalele de sute de ori pe zi. Domnule Vladimir, am să vă duc la un hotel-trufanda, un hotel nou al firmei Palace-Afrodita. De fapt, ar trebui să-i zică Palas-Athena, dar fiindcă marele patron, potentatul zilelor de azi, de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acele experiențe nefericite de-or fi fost cu adevărat îi dăduseră în același timp și o anumită agresivitate; ce-i drept, moderată și amară. Înalt și musculos, dar nu prea adunat, blond-suspect, cum ziceam, avea mâini mari și acaparatoare, parcă bătucite de munca câmpului, când în realitate el trebuie că niciodată nu pusese mâna pe vreo unealtă de lucrat pământul. Era intelectualul boem. Adică omul nepotrivit la locul nepotrivit și la momentul nepotrivit. Științele exacte de care era înconjurat, ca să spun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu și zice: — Luați loc. Trage o dușcă de bere și zice: Luați loc, să discutăm despre cum e Dumnezeu în realitate. Pătratul bătucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse picioarele în podea, ca un animal care bătucește praful. — Am lucrat două ture încheiate, începând de marți, paisprezece, de la orele două după-amiaza, până miercuri, cincisprezece, la cinci după-amiaza. Douăzeci și șapte de în cap. Și am fost plătit în plus pentru ultimele șapteșpe ore. Sunt reparator de frigidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și îi ceru să o îndrume spre Zidul de Vest. Arătă spre o arcadă care se găsea chiar în direcția opusă Porții Jaffa. Acesta, își aminti ea, era drumul spre souk. Avu senzația coborârii unui deal pe acea cărare abruptă, bătucită de milioane de pași în sute, dacă nu chiar mii de ani. Părea să se afle la o distanță uriașă de piața pe care o văzuse cu o zi în urmă. Era încă devreme; aproape toate prăvăliile erau încuiate în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ani de zile cu acest rol. Nu mai vreau! Sunt murdar din cap până-n picioare. Nuuu. Să nu v-atingeți de mine. Sunt plin de buboaie, sunt plin de viermi rozalii care-mi mănâncă pielea în locurile unde s-a bătucit d-atâtea căzături. Am înghițit de mii de ori același rol, de mii de ori! De mii de ori! Uitați-vă pe fața mea! Am rolul pe față. Eu sunt orbul care cade-n groapă! Se simte pe fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vă cade barba și mustățile. V-a abucat be toți să vă bateți, ca be Lahovary și Filibescu, să vă omorâți în duel, care cu sbada, care cu bistoalele! Să dea dracu’ dacă știu ce-i cu lumea asta! A bătucit un timp zăpada cu botul bocancului, fără să mă scape din ochi: — Te duc la Boliție, să facă ce or ști. Deși am văzut că la sfârșit de săbtămână nu-s brea mulți curcani be-acolo, s-o găsi careva să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ținea bine o găină vie. Domnișoara Warren Încercă să se strecoare spunând „Permis de jurnalist“. Colectorul de bilete se Întoare spre ea suspicios. Putea să-l vadă? -Mi-am lăsat poșeta În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cotul acela al Oltului, o pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă somnolență, ea era plină; carnea ei făcea pliuri aristocratice, se lăbărța rubensian În lenevia rasei vechi, stătuse parcă generații Întregi În umbra draperiilor grele ale alcovurilor interzise, subțiidu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]