184 matches
-
ilumineze aceste momente de efervescență intensă în care, în sabaturi misterioase, se pregătește o etică specifică având un iz ceva cam imoral. Eyes wide shut, așa cum îl filmează atât de bine S. Kubrick. Cu ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem numi. Astfel de sărbători dionisiace postmoderne nu sunt apanajul unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois, ”triplu delir“ etc. Pe de altă parte, Nordau ne avertizează că parnasienii blesteamă și blasmemiază prin mesajul scrierilor lor diabolice, iar ceea ce întodeauna îi fascinează sut propriile stări, experiențe, exagerări ale ”calităților” lor; durerea și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
artistică sub raportul execuției, e lăsat competinței tipografului. Ar putea să mi se răspundă ce seducțiune e pentru un străin chipul generalului Averescu de pe afișul expoziției din parcul Carol, cînd cea mai umilă reclamă de sirop oferă un trup de bacantă cu tot ce are sexul mai ispititor?”. În deschiderea rubricii de „Notițe“ din numărul 5 al revistei, redacția Integral publică un credo în limba franceză, în care își afirmă internaționalismul artistic integral. Dincolo de exclusivismul comun, diferențele în raport cu mai vechea declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-o horă amețitoare. Acest dans și încercarea eșuată de a-i îndepărta gândul de la marea iubire, Hildegard-Euridice, reprezintă sfâșierea, sfârtecarea Menadelor, a Bacantelor a lui Orfeu, mijlocul de a se reîntregi, de a reveni la întregul Iubirii esențiale. Prin dans, Gavrilescu-Orfeu moare, este deființat, se desființează, devine; un semn al acestei deveniri este somnul, Hypnosul ce îl cuprinde și transformarea îmbrăcămintei sale, adică
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
cu Dionysos, divinitate mascată și zeu al posedării, procedură rituală în timpul căreia este incarnat Celălalt, adică puterea nevăzută, puterea venită de pe tărâmul umbrelor care a pus stăpânire pe trupul posedatului. Și se poate întâmpla ca unui bacant (variantă masculină a bacantei) al lui Dionysos să i se substituie un bacant al lui Hades, ca un mort sau moartea însăși să ia în posesie trupul (antropologia africană ne-o confirmă și ea). Cu Gorgo, s-ar zice că masca se esențializează, purtând
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic își mărturisește legătura cu Dionysos printr-un vocabular care îl situează printre fidelii zeului. Bunăoară, el este deseori asimilat unui soi de „bacant” (variantă masculină a bacantei, preoteasă sau însoțitoare a zeului Bachus). În Oreste a lui Euripide, corul, ca și Oreste însuși, folosește termenul baccheuein pentru a evoca delirul eroului, delir născut în mijlocul tenebrelor și asociat obsesiei crimei și a sângelui. Oare n-ar putea fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a sângelui. Oare n-ar putea fi și Oreste un fel de „bacant al lui Hades”? S-ar asemăna astfel cu roabele troiene posedate de o furie demențială, distrugătoare, din finalul Hecubei, femei pe care Polimestor le numește chiar așa: „bacantele lui Hades” (termen reluat în Heracles pentru a desemna orice femeie stăpânită de dorința de a ucide). Tot în Hecuba, Casandra este considerată o „bacantă profetică”. Așa se face că, în una și aceeași tragedie, figura bacantei se vede asociată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o furie demențială, distrugătoare, din finalul Hecubei, femei pe care Polimestor le numește chiar așa: „bacantele lui Hades” (termen reluat în Heracles pentru a desemna orice femeie stăpânită de dorința de a ucide). Tot în Hecuba, Casandra este considerată o „bacantă profetică”. Așa se face că, în una și aceeași tragedie, figura bacantei se vede asociată deopotrivă delirului divinatoriu și celui ca dezlănțuire criminală, delirului cu valoare de adevăr și celui ca rătăcire a minții. Privind lucrurile din această perspectivă, n-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
numește chiar așa: „bacantele lui Hades” (termen reluat în Heracles pentru a desemna orice femeie stăpânită de dorința de a ucide). Tot în Hecuba, Casandra este considerată o „bacantă profetică”. Așa se face că, în una și aceeași tragedie, figura bacantei se vede asociată deopotrivă delirului divinatoriu și celui ca dezlănțuire criminală, delirului cu valoare de adevăr și celui ca rătăcire a minții. Privind lucrurile din această perspectivă, n-am fi oare îndreptățiți să înscriem în reflecția noastră și o piesă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vede asociată deopotrivă delirului divinatoriu și celui ca dezlănțuire criminală, delirului cu valoare de adevăr și celui ca rătăcire a minții. Privind lucrurile din această perspectivă, n-am fi oare îndreptățiți să înscriem în reflecția noastră și o piesă ca Bacantele de Euripide, unde dubla valoare a maniei dionisiace constituie miezul tragediei? Pe de o parte, mania inițiaților, a slujitorilor și slujitoarelor zeului; pe de altă parte, Lussa, adică tulburarea spiritului, Lussa întâlnită la surorile Semelei, fiicele lui Cadmus, Lussa care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acest delir nu e lipsit de o anumită violență, de asocierea cu Ares. Dionysos al unei frenezii semnificând inițiere și înțelepciune se vede el însuși asociat vânătorii, solitudinii și întunericului pădurilor. El este și un Dionysos nocturn. Nici la o „bacantă profetică”, așa cum este Casandra, cunoașterea nu se disociază de spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența invizibilului ar trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
drept copii ai lui Euristeu, cade și el în plasa unor amăgiri asemănătoare, i se pare că vede o altă realitate, inexistentă. Heracles devine el însuși o Gorgo, o erinie a propriei progenituri, un instrument al răzbunării zeiței Hera. În Bacantele, eidolon-ul ca prezență efectivă a invizibilului și7 eidolon-ul ca phasma, în sensul de iluzie vidă de realitate, în sensul de amăgire, imprimă un caracter ambivalent aparițiilor lui Dionysos printre oameni. Formele, înfățișările pe care le ia Dionysos sunt nu numai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-l înrudește pe Dionysos cu Gorgo (și cu Hermes, mesagerul împărăției morților)? Dionysos, zeu al inițierii, dar și al tulburărilor profunde, zeu al acelei mania care înseamnă revelație, dar și nebunie distructivă. La rândul său, Vernant 1 va reține, din Bacantele, figura unui Dionysos - simbol al unei amețitoare alterități: incarnare a celuilalt, el suprimă barierele dintre divin și uman, dintre uman și animalic, dintre lumea de aici și cea de dincolo. Este zeul care răstoarnă ordinea cotidiană și care, „printr-un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
răstoarnă ordinea cotidiană și care, „printr-un veritabil amalgam de miracole, de fantasmagorii și de iluzii”, înclină balanța când „spre înălțimi, spre o idilică fraternitate”, când „spre adâncuri, spre confuzia haotică născută dintr-un înfricoșător sentiment al ororii”. Dionysos din Bacantele este, fără îndoială, zeul parousiei (adică al celei de-a doua veniri a lui Iisus pe pământ), al epifaniei unei alterități divine cu valoare de acces la adevăr. Fondator al unei relații inițiatice - răvășitoare, dar devenită, în cele din urmă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alegerea lui se oprește asupra unei piese avându-i ca eroi pe Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e decât o amăgire. Și cea mai proastă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sa performantă, dar complet lipsit de vanitatea specifică branșei scriitorilor. C. M. I. a fost în fond un superintelectual solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui?), un "imponderabil" (C. Bădiliță) în sensul, credem noi, că împărația lui livrescă nu aparținea acestei lumi. Începând de prin 1973, l-am reîntâlnit pe C. M. I. la Biblioteca Centrală de Stat unde eram angajat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de arta lui Caroul Duran, se află și unul dintre puținii pictori simboliști americani, John Sargent. În atelierul acestui pictor realizează Mirea un tablou de factură mitologică apropiat de modul lui Arnold Böcklin de a aborda temele mitologice, tablou intitulat Bacanta și Faunul (1877-1878). O descriere elocventă a tabloului o fac doi istorici de artă, George Dragomirescu și Ion Frunzetti, în monografia consacrată pictorului. În abordarea acestei picturi cu subiect mitologic de către cei doi se poate sesiza o notă decadentă prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află un alt instrument muzical, corpul ei de o albeață marmoreană contrastează cu corpul musculos al Faunului. Chiar dacă G.D. Mirea nu iese din sfera convențiilor academice, există însă o tentație a unui altceva de factură secesionistă în câteva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în "revista literară ilustrată" L'Hémicycle a lui Pierre de Quérlon cu o reproducere, la solicitarea redactorului francez. Criticul îl popularizează pe Alexandre Séon, pictor de factură simbolistă, care abordează și tematica decadentă a sfincșilor, a lui Orfeu decapitat de Bacante etc. În afară de un Hors textes, Studiu pentru Lira lui Orfeu, studiu realizat pentru tabloul cu același nume expus în 1898, Al. Séon apare în revistă cu un mic desen ilustrând o Himeră. Elev al lui Puvis de Chavannes, personalitate emblematică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de lirica baudelariană a Florilor răului, volum care nu a încetat să-l obsedeze nici după ce a depășit scurta etapă simbolisto-decadentă ca elev al lui Gustave Moreau. Lui Theodorescu-Sion, poemul lui Maniu îi inspiră o serie de compoziții decorative cu bacante, iar scriitorul însuși a cochetat cu pictura fără a depăși stadiul unui diletantism avizat. Această a doua vocație îl va urmări ca o umbră, iar scriitorul, asumând calitatea de critic de artă, semnează o serie de articole pentru Noua revistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca efect al participării la spectacol 50. Nu întâmplător, prin contradicțiile semnalate între forma ideală a teatrului (tragedia canonică) și expresia sa istoricizată (drama lui Euripide), tratatul lui Aristotel suscită și azi vii controverse, majoritatea specialiștilor creditându-l pe autorul Bacantelor drept precursorul dramei burgheze (și prin veriga aceasta, zic eu, al melodramei). Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva observații fundamentale despre natura imaginației melodramatice, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, Mihai Gramatopol 51
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-Ce-a fost asta? Eram acasă în pat, îmbrăcat în pijama. -O teleportare, îmi răspunse la unison îngerii păzitori, care erau lângă mine. TEROAREA Preotesele lunii, se instalară în Tracia pe muntele Kogainon, stăpânind valea ternarei și întunecatei Hecate. Femei suverane, bacantele avide de sânge și putere, cu frumusețea lor sălbatecă, prin vorbe mieroase își seduceau consorții atrăgându-i în pădurile dese și întunecoase, după ce își satisfăceau cu ferocitate dorințele îi aruncau în abis. Mai seducătoare și mai sadice erau Agloanice-marea preoteasă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
văi sălbatice și pitorești. În acea zi au ajuns pe malul marelui fluviu, la adăpostul deselor și întunecoaselor păduri milenare. -Să ne scăldăm suratelor-le îndemnă Tessalina preoteasa, prințesă a lunii. -Să ne scăldăm, să ne scăldăm-răspunseră în cor celelalte bacante. Formele nude ale sălbatecelor și frumoaselor preotese ale lunii, cu mișcări lascive se avântară în apa albastră și caldă a fluviului. Se sbenguiau, râdeau, strigau sălbatec, chipul lor strălucind în lumina lunii, ca niște false zeități. S-au scăldat până în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
preotese ale lunii, cu mișcări lascive se avântară în apa albastră și caldă a fluviului. Se sbenguiau, râdeau, strigau sălbatec, chipul lor strălucind în lumina lunii, ca niște false zeități. S-au scăldat până în zori de zi când una din bacante zări în razele soarelui de dimineață, zidurile templului. -Să ne distrăm suratelor-le instigă Agloanice-marea preoteasă. Ieșind din apă s-au îmbrăcat cu scurtele cămăși de in, punându-și centurile din piele fină de căprioară, încălecând caii. Pornind ca fulgerul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
s-au îmbrăcat cu scurtele cămăși de in, punându-și centurile din piele fină de căprioară, încălecând caii. Pornind ca fulgerul către templul lui Jupiter, cu săbiile scurte ridicate deasupra capului, cu corpul aplecat în șea. Cele o sută de bacante s-au năpustit asupra străinilor care așteptau liniștiți sub zidurile templului pentru a fi primiți în interior, înconjurându-i într-un dans al morții, alergându-și caii ca smintitele în jurul lor. -Jurați că vă supuneți riturilor noastre și vă veți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]