190 matches
-
bucurie sălbatecă aștepta proorocirea. Când o lumină strălucitoare îi învălui corpul, Orfeu cu ochii deschiși, cu voce blândă plină de beția morții rosti, -Euridice, și o fixă cu privirea pe Angloanice, penetrându-i ochii. Preoteasa oarbă îngrozită dispăru ca biciuită. Bacantele și tracii cuprinși de groaza asasinării unui zeu, fugeau în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice trăiau și-i va urmări mereu. Atunci și valea și fluviul și pădurile adânci gemeau ca o mare liră. Templul de pe Kogainon fu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
asasinării unui zeu, fugeau în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice trăiau și-i va urmări mereu. Atunci și valea și fluviul și pădurile adânci gemeau ca o mare liră. Templul de pe Kogainon fu luminat de raze albastre. Întunecatele bacante cu lumea lor deliră, împrăștiindu-se prin marile stihii. Tracii s-au convertit la religia lui Orfeu, crezând că acesta a coborât în infern să aplice legea. Fiind în căutarea sufletului soției sale, geloasele bacante l-au supus unui groaznic
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
luminat de raze albastre. Întunecatele bacante cu lumea lor deliră, împrăștiindu-se prin marile stihii. Tracii s-au convertit la religia lui Orfeu, crezând că acesta a coborât în infern să aplice legea. Fiind în căutarea sufletului soției sale, geloasele bacante l-au supus unui groaznic supliciu. I-au tăiat capul și i l-au aruncat în marele fluviu, unde plutește mereu, strigând etern ca un ecou, din valurile spumoase și tumultoase: Euridice, Euridice. SUPLICIUL Fiind zi de sărbătoare Hermes-zeul mesager
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lui Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se autotematizează în perioade diferite ale vieții, la maturitate (Cântece de faun), la instalarea și conștientizarea primelor semne ale bătrâneții, concomitent cu amorțirea naturii sub fulgii de zăpadă ai primei ninsori (Trezirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
când dansează, în mințile lor, tot așa nici poeții lirici nu sunt în mințile lor [s.n.] când alcătuiesc frumoasele lor cânturi ci, de cum se cufundă în armonie și ritm, ei sunt cuprinși de avânt bahic și stăpâniți de el - asemenea bacantelor care, când sunt în stăpânirea lui, scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor; cu sufletul poeților lirici, după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr, nu ne spun oare poeții
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
p. 209; nota suplimentară 1.4, pp. 302-303. Nu rezultă din fragmentul 11 că Socrate ar fi aidoma „îndrăgostitului nebun” pe care-l aflăm în Phaidros și nici că ar avea o stare de „entuziasm” la fel ca aceea a bacantelor. Cf. ibidem, p. 41. Spre deosebire de Platon, plăcerea sexuală este extrem de bine controlată de Socrate în condițiile în care dorința este cel puțin la fel de puternică. Vezi și interpetarea lui Vlastos (pp. 42-45). Iar Aristoxenos în fragmentul 55 arată că Socrate avea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ilumineze aceste momente de efervescență intensă în care, în sabaturi misterioase, se pregătește o etică specifică având un iz ceva cam imoral. Eyes wide shut, așa cum îl filmează atât de bine S. Kubrick. Cu ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem numi. Astfel de sărbători dionisiace postmoderne nu sunt apanajul unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care se împodobeau cete de efebi într-o cursă și o ceremonie cu cântece și sacrificii. Urmau Micile Dionisii (Poseidon - decembrie) și Leneele (în Gamelion - ianuarie). Cele din urmă au făcut gloria Dionisiilor prin ceremoniile orgiastice la care participau vestitele bacante; de aceea sărbătorile se numeau bacanale. Toate sărbătorile erau legate de struguri și vin și se bazau pe bine cunoscuta „nebunie bahică” - dar ar fi cu totul superficial să reducem aceste misterii la beție. Dionisiile celebrau o zeitate care se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
produceau nebunia bahică - o mania care îi făcea pe oameni asemenea zeilor nemuritori. În luna Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva rituri aminteau fără echivoc de omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Petrache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o adică poet al tăgadei și apolog în același timp, duplicitar până-n măduva oaselor, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
căcărezele fără să mă rușinez. Dionysos Toamna, în vremea sărbătorilor vinului, geții își înconjoară capul cu cununi de iederă. Asta-mi amintește de iedera împletită în jurul tirsului, de sceptrul purtat de Dionysos și de cei din alaiul lui. Lipsesc doar bacantele care să-l sfâșie pe Orfeu. Îmi închipui că Aia e una dintre ele și așteaptă doar clipa potrivită în care să mă sfâșie. E formidabil cât de mult mă emoționează participarea la zdrobitul strugurilor. Mă amestec și eu desculț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
clipa potrivită în care să mă sfâșie. E formidabil cât de mult mă emoționează participarea la zdrobitul strugurilor. Mă amestec și eu desculț printre femeile semi-nude care intră în teasc cu tălpile goale și țopăi mimând același dans euforic de bacantă. Viermi la pândă Când e prea cald, observ îngrozit cum fojgăie viermii în mormanul de pești morți aruncați pe țărm. Când voi muri mă vor năpădi și pe mine. Putrezirea cărnii e firească, mă învață cu blândețe Aia. Știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
anatomice. Natura umană e mereu vitală, ca vălul din firele de aur ale închipuirii țesut de poeți. Urcă vestalele spre Universitate, trecând și visând precum zeițele printre reperele estetice ale Olimpului. Sau poate sunt muze, nimfe, preotese ori naiade, amazoane, bacante, zâne? Cine mai știe. În întreaga urbe întâlnim templele artei la braț cu trecutul și prezentul, dar și cu farmecul tinereții. CETATEA TRĂITOARE DIN ȘI PRIN CULTURĂ Putem vorbi oare de Iașul cultural fără a ne opri la principalele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este posibilă, la chipul unei bacante pe care înfloresc zorile voluptății, pe cel al zânei din mitologia populară românească unde se întrevăd profunzimile dragostei adevărate. Toate dau măsura frumosului râvnit, acea infinită plăcere, înainte de orice estetică, care menține lumea departe de urât și cenușiu. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit Însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat În simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și În sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, În care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât În Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Mișu nu doar că nu manifestă teroarea, ci o generează prin reacția sa spontană și precisă. Orice marcă emoțională a dispărut. Brusc, Poltronul a devenit un executant cu „sânge rece”, prestația sa s-a redus la lovitură. Apariția figurii de bacantă a mamei lui Mitică, nebunia convulsivă, mimată sau nu, fac parte din recuzita sărbătorii dionisiace. Mitică pare să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la eroticul Picasso cu minotauri și animale bacante se face, artă, dar se vorbește implicit de existența unor posibilități monstrigene pe scara animală" Cred că este cea mai frumoasă pagină introductivă a teratologiei moderne, de apropiere a fantasticului de multiplele aspecte ale realității lumii vii. Artistul și specialistul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
A fost primul templu pe care l-am văzut și m-a impresionat teribil. Tot anul trecut am fost la două spectacole - unul la Irodion - teatrul de la poalele Acropolei, unde am văzut „Amphion” - comedie de Aristofan, și altul la Epidavros - ,,Bacantele” de Euripide. Amândouă ne-au impresionat. Luăm contactul pentru prima dată cu corul antic autentic care constituie strălucirea teatrului grec. Tot ce-am văzut anul trecut a fost sub semnul ineditului, fapt pentru care o nouă vacanță în Grecia a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-ai spune”. „Zvârlind” pe obiectul perceperii „vălul alb” al artei, Rafaelii însuflețesc marmura, transformă senzualele Venere în Madone, imaginează din femeia banală „prototipul îngerilor din senin”. Gestul simplu de ridicare a vălului face ca ochiul rece să reflecte tern „o bacantă” - „femeie stearpă, fără suflet, fără foc”, „fața pală de o bolnavă beție, buza învinețită de-al corupției mușcat”. Portretul din urmă este însă un produs al instinctelor inumane, care degradează atât obiectul cât și subiectul cunoașterii. Principiul suprem al comportamentului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Teatrului a fost creată în 1961, la propunerea lui Arvi Kivimaa, în numele Centrului Finlandez al IIT (Institutul Internațional de Teatru)289. La secțiunea Teatru, pe data de 3, 4, 5, 6 aprilie este anunțat spectacolul Getting horny, o adaptare după Bacantele de Euripide. Acest spectacol reprezintă o coproducție a Teatrul Național din Finlanda, Teatrul Jósef Katona din Ungaria și Teatrul Național al Greciei de Nord. Spectacolul se ține în limba finlandeză, maghiară și greacă, fiind supratitrat în limba română 290. În
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
sa performantă, dar complet lipsit de vanitatea specifică branșei scriitorilor. C. M. I. a fost în fond un superintelectual solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui?), un "imponderabil" (C. Bădiliță) în sensul, credem noi, că împărația lui livrescă nu aparținea acestei lumi. Începând de prin 1973, l-am reîntâlnit pe C. M. I. la Biblioteca Centrală de Stat unde eram angajat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nu există drepturi ale omului și rațiunea nu are decît puterea de a-și recunoaște slăbiciunea în fața forțelor obscure și malefice. Cu alte cuvinte, ca să crești răsaduri de trifoi nu ai nevoie de zei. Piese ca Oedip rege, Antigona sau Bacantele nu pot fi gustate de privitorii la televizor. Iar dacă genul tragediei s-a încheiat, sfîrșitul ei nu s-a petrecut de azi de ieri, ci în urmă cu două milenii și jumătate, o dată cu ieșirea din vigoare a mitologiei grecești
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
scrise atunci. Cea de-a doua carte a poetului - Poemul care nu poate fi înțeles, Edit. Arhipelag, 1993 - îmi întărește convingerea că asist, citind, la agonia uneia din ultimele mari dionisii, în care identitatea orfică a poeziei e agresată de bacante, abandonându-se voluptății sfâșietoare, dar și ripostând, în încercarea de a-și păstra coerența și coeziunea - atâta cât permit energiile opozitive ale poemului, înțeles, totuși, ca o structură. În acest sens, toate poemele lui Ion Mureșan reprezintă niște „fragmente din
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
nivelul acestor referințe mitologice, consubstanțiale lui Ion Mureșan, aș spune că fiecare act imaginativ al său poate reprezenta un fragment al unui ritual dionisiac. Toposul cărții sale și al mitologiei ei e cârciuma - imaginea izomorfă îndepărtată a popasurilor satyrilor și bacantelor. Spațiu de petreceri infernale, regăsit la toate răscrucile, pe traseul ce pornește din Hades, trece prin halta Rimbaud, cotește prin saloanele suprarealiste, ilustrând sublime vicii anamorfotice. Mureșan, toată poezia lui o mărturisește, e un Orfeu ce nu a mai ieșit
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
în 1995, regîndita în 1998 cu alți actori,în alt spațiu - cel al Teatrului Nottara - și ușor în altă cheie. În luna decembrie a demarat repetițiile cu Gîlcevile din Chioggia la Teatrul Național din Iași. Mihai Măniutiu a început cu Bacantele la Teatrul Național din București, unde a continuat cu Richard ÎI, a urmat Cetatea Soarelui la un teatru particular - Teatrul ACT, înființat tot anul acesta, O noapte furtunoasa la Odeon și Timon din Atena la Teatrul Național din Craiova. Cătălina
A mai trecut un an by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18199_a_19524]