942 matches
-
geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima: "Întreaga atmosferă (...) în care se manifestă chipul lent al poeziei bacoviene, urmărirea lucidă a unui inevitabil scoborîș sfîrșit, îi sugerează o idee de a curma suferința prin anticiparea vastă a unui final care nu va întîrzia: moartea, dispariția în anonimatul inert al materiei, fantoma unui gînd ce rătăcește obsedant în poezia
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
lirism foarte complex, cu un amplu fundament cosmic, lirism a cărui introvertire dureroasă, maladivă, se asociază cu o extrovertire spectaculoasă la nivelul stihiilor, a biografiei universului. O altă problemă pe care o pune Daniel Dimitriu este cea a "crizei limbajului" bacovian, care ar reprezenta nu efectul unei crize estetice, ci "reflexul unui declin universal": În urma unei contrageri continue, materia se împuținează, devenind în ultimul stadiu în care mai poate exista materie-emisie, o emisie sonoră abreviată, cum anticipa acel "Of!" din Monosilaba
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
mai poate exista materie-emisie, o emisie sonoră abreviată, cum anticipa acel "Of!" din Monosilaba de toamnă. Aș spune că acest text e un fel de program liric ce va fi respectat îndeosebi de ceea ce a fost la sfîrșitul ei poezia bacoviană. Reziduurile unei lumi degradate se confundă cu silaba, sonoritatea aceasta nefiind doar un echivalent a ceea ce este ultima fărîmă de materie, ci ultima ei formă de existență, existență redusă la sunetul care îi comunică prin oftat sfîrșitul". Două observații sînt
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
din pricina slăbirii s-a transformat în schelet" e mai curînd al...poetului decît al operei sale, a cărei semnificație decurge din întregul ei textual și estetic. În schimb, putem accepta pe deplin observațiile ce au în vedere tipul de sonoritate bacoviană ce transformă cuvintele în obiecte, deci o "armonie imitativă" (de sorginte posibil macedonskiană), care constă într-o suită de sunete în genere dezagreabile, de zgomote, strigăte, hohote, tot soiul de discordanțe: "Această identificare între structura materiei fizice și cea a
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
imitativă" (de sorginte posibil macedonskiană), care constă într-o suită de sunete în genere dezagreabile, de zgomote, strigăte, hohote, tot soiul de discordanțe: "Această identificare între structura materiei fizice și cea a materiei verbale face ca de multe ori textul bacovian să apară ca un produs hibrid, alcătuit din materie-cuvînt și din cuvînt-materie. E ceea ce anunță însuși titlul Plumb, cuvînt a cărui structură sonoră, și ea monosilabică, reproduce zgomotul unui corp greu ce cade. Construcția fonetică are o configurație simetrică, nucleul
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
patrulea element: Pămîntul mort. Dăm cuvîntul Svetlanei Matta: În radioactivitate se declanșează o serie de transformări vii, un produs final și stabil, un reziduu ce supraviețuiește dezintegrării și, ca un precipitat, cade la fund, acesta e plumbul"... Prin urmare, "partitura" bacoviană, una a zgomotelor (e și remarca lui Alexandru George), se desparte de melosul simbolist. Încă o dată, autorul Scînteilor galbene se îndepărtează de "poza" simbolistă în care a fost încercuit. "Bacovia, afirmă Daniel Dimitriu, nu are forță, abilitate, capacitate de invenție
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
De fapt, stoarce din această imagistică iluzoriu împrumutată seve imprevizibile, adînc tulburătoare, de factură mai curînd expresionistă (haosul, coșmarul, stihiile răzvrătite, discordanțele), purtînd marca de fabricație proprie. La fel interesantă ni se pare insistența criticului ieșean asupra reificării în cadrul poeziei bacoviene, proces tutelar, derivînd din starea ei agonică, din ceea ce Ion Caraion a numit "sfîrșitul continuu". Dacă în alte creații lirice întîlnim adesea însuflețirea, personificarea, aci stăpînește tranziția din organic în anorganic, mineralizarea. E un fapt scos în evidență încă de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
starea ei agonică, din ceea ce Ion Caraion a numit "sfîrșitul continuu". Dacă în alte creații lirice întîlnim adesea însuflețirea, personificarea, aci stăpînește tranziția din organic în anorganic, mineralizarea. E un fapt scos în evidență încă de Vladimir Streinu: "Mișcarea poeziei bacoviene nu se ridică din amorfism spre organizare, ci, dimpotrivă, se înscrie ca o cădere din uman în mineral". Daniel Dimitriu precizează: Distrugerea vieții înseamnă reificare, dar și lichefiere, pulverizare a acesteia în vid. Acel proces al mineralizării s-a declanșat
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
sînt ca niște oase în deșert, într-un spațiu sufocat de artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce a spus Petre Pandrea referitor la poezia bacoviană "a asfaltului", care a înlocuit-o pe cea a "pajiștilor verzi"". Firește că în acest plan al devitalizării, al "dispariției", al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de sinucidere lentă, odată ce se consumă cuvinte, se consumă și viața. Prin apropierea de tăcere a vrut să dovedească și faptul că, asemenea lumii în care trăiește, se apropie de vidul morții". După cum nu i se poate atribui limbajului poetic bacovian o dezagregare care e a lumii așa cum o percepe poetul, avem impresia însă că nu putem vorbi nici de o "cădere în vid" a acestuia, în calitatea sa de creator, ci de o "contaminare" a lui de vid, care se
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
comun. După ce eforturile, adesea supradimensionate în raport cu propriile mize, ale exegezei au sfarsit prin a aproape toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un actant poetic și stăruie "asupra procesului de aglutinare/anihilare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
azi la poezia sfârsitului de mileniu, postmodernismul românesc cu toata cohorta lui de epitete, a început cu Bacovia: Omul începuse să vorbească singur... o, cum omul a devenit concret... Chiar." * Am citit cu interes și articolul lui Ion Buzera, Posteritatea bacoviană: momentul Mazilescu, ce demonstrează continuitatea "peste mode și timp" a bacovianismului la alt poet care a scris puțin și e mult prețuit de tineri. Ion Buzera începe didactic, printr-o schematizare: " Dacă simplificam rezonabil, urmărind anumite linii de forță, dincolo de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
asemenea creații îl constituie reciclarea. Marginalizarea e repusă în drepturile sale virtuale ce pot corija și concura centrul uzat, compromis de poncifuri. Un centru împovărat de "filosofeme, de absconsități fabricate ori de felurite tendențiozități, moralizatoare, etniciste, politice etc. "Omul concret" bacovian, aparent amorf în conul de umbră în care zace, se arată capabil a se substitui rafinamentului ostenit al omului alterat prin exces analitic. Cu aerul său dezarmat, dezadaptat, "învins", el captează un mister al lucrurilor în primă instanță. Banalitatea se
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
masca "bătrînească", "demodată", se află un tip de sensibilitate pudică și de concepție constructivă, disponibile la operații într-o gamă verificată. Surpriza unei asemenea cercetări ce refuză, puțin ostentativ, totuși, sprijinul oricărei "teorii" la modă (parcă o îngînare a stihului bacovian: "Dar iar rămîne totul o lungă teorie"!) este, să recunoaștem, remarcabilă. Mai întîi se cuvine elogiată ampla operație "arheologică", de recompoziție a contextului din care și-a tras sevele opera în cauză, în raport cu care s-a cristalizat. Unicatul apodictic al
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
mai multă informație înseamnă mai mult adevăr". O integrare a poetului "în timpul și spațiul său", implicînd o măcar difuză "judecată de situare". Demne de a fi solicitate și în alte circumstanțe" Ťexcursurileť culturale, istorice, lexicologice etc. oferite copios de exegetul bacovian ne duc gîndul la meticuloasele demersuri similare ce se înregistrează în legătură cu Eminescu, de pildă cele ale lui Aug. Z. N. Pop. Peisajul paginilor înțesate de astfel de date este asemenea unei vii cu rod bogat, gemînd de ciorchinii cu boabe
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
lui de bătrînețe, Mircea Eliade, mirat că bardul Plumbului a urcat între timp la cota celor mai mari valori lirice. Mai susține Ovidiu Cotruș, credem că fără dreptate: "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți". Adevărul e că Bacovia poate fi regăsit nu doar în imitatori servili, ci și în vocații congenere, de la Ion Caraion la M. Ivănescu, Dan Laurențiu și mai cu seamă Ileana Mălăncioiu. Ovidiu Cotruș
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
culturalistoric al epocii lui Villon și că un compendiu exegetic al operei sale: trei volume inquarto, concepute grafic în spiritul „bibliofiliei pentru toți” pe care Romulus Vulpescu a cultivat-o cu pasiune și căreia îi datorăm ediția centenar a Plumbului bacovian (1981), ediția bilingva a Pajerelor lui Mateiu Caragiale (1983) și cea a Jocului secund de Ion Barbu (1986), toate trei la Cartea Românească, precum și splendida ediție bilingva a poeziilor lui Charles d’Orléans (Univers 1975), prima de fapt în această
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
-mbătară cu ligamente/ se gesticulează adio// și ce-am uitat nici nu există/ pot să număr pînă-mi vine rău// aprinde-mi lumina să mor/ voi fi mulțumit că mai tușesc// îmi aduc aminte sub iarbă/ așa-i obiceiul” (Sub iarbă). Bacovian se arată în principal acel timbru mat, aparent sec, acel stil constatativ parcă total indiferent (în fond ironic) cu care Ionel Ciupureanu face un inventar al lucrurilor neverosimile. Avem a face cu o simulare a impersonalizării. Autorul are aerul a
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Deși concluzia nu este în clar formulată, ea transpare: lectura este, la rîndul ei, un moment al creației, fie el și de rangul al doilea sau al treilea, altul de la cititor la cititor. Si iată-ne, astfel, ajunși la versul bacovian, dat ca exemplu de încifrare de către N. Manolescu: „Dormea întors amorul meu de plumb”, vers cu o conotație multiplă, „ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează (subl. aut. - n.n.) în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
apropie pe scriitorul român de Trakl, de expresioniști, îl face unul dintre modernizanții lirismului nostru. Comparațiile cu Kafka, cu Blecher, cu Fundoianu (...) sunt legate de tipul de ruptură (s. aut.) (și, în consecință, de insularitate) pe care îl realizează poezia bacoviană. Iar „insularitatea” poate anunța avangarda schițată de Tzara, Vinea, Fundoianu ș.a. Poate să decidă momentul inaugural al avangardei românești (...). În 1905, Bacovia se stabiliza în structurile lui definitive”. Indicatorii, din cadrul capitolului dedicat lui Bacovia, sunt etajați în următoarea ordine: Luminile
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
filosofia a întemeiat autonomia teritorială a ideilor, pe aproape și literatura, cu propensiune spre o parte sau alta a cuvintelor, în funcție de viziune, proteică sau nu. Istoricul literar român încheie apodictic: „Nicio deteritorializare „literară” nu funcționează mai puternic decât în spațiul bacovian. Tot ce se vede aparține unei alte lumi (subl. aut.). Unei nefericite globalizări. Bacovia nu face decât să descrie mereu spațiile de pasaj - cavoul, mormântul, cimitirul. Ceea ce se vede - ceea ce vede el - nu e decât o imagine a locului în
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
directorul școlii - Victor Boboc......, a făcut să ne ia valul, să vorbim mai mult despre personalitățile comunei și despre locurile natale, mai, mai să abandonăm tema, Bacovia. Într-o perioadă de toamnă, Dumnezeu ne oferă o zi splendidă, de loc ... bacoviană. Revenim la ... normal, la tema propriuzisă și începe discuția despre viața și activitatea lui Bacovia, Ilorian Păunoiu. Asistența participă la discuții, dovadă că la eveniment... s-a venit cu lecția învățată. Ultimul cuvânt al temei îl are tot Ilorian, care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92680_a_93972]
-
tema propriuzisă și începe discuția despre viața și activitatea lui Bacovia, Ilorian Păunoiu. Asistența participă la discuții, dovadă că la eveniment... s-a venit cu lecția învățată. Ultimul cuvânt al temei îl are tot Ilorian, care recită o frumoasă poezie bacoviană. Penultimul capitol al lucrărilor Cenaclului Petale a fost acela că fiecare scriitor prezent să citească ceva din propria creație. S-a început, bineânțeles, cu doamnele. Violeta Scrociob a dat citire celor două poezii. Chiar dacă nu a editat încă o carte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92680_a_93972]