165 matches
-
acei zece arcași continua să transmită mesaje, prin săgeți care se Înfigeau, fără greș, exact În mijlocul scutului ridicat de Apărătorul care trebuia să se afle, mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci mii de pași, În așteptare, suna un mesaj. Lupte sângeroase În ariergarda lui Mahomed. Caii spahiilor aleargă târând trupuri ciopârțite. - Ce facem, măria ta? Întrebă spătarul Costea. - Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ai să-mi răspunzi la o Întrebare. Ce știi despre tatăl meu? Sultanul Îl privi În tăcere. - L-ai avut prizonier. A scăpat. Unde e acum? - Nu putea scăpa singur... mârâi Mahomed. - L-a ajutat un singur om. - Cine? - Amir Baian. - Câinele! Mi-a ucis toate străjile! Ștefănel nu-și luă privirile de pe chipul sultanului. Dar nu mai Întrebă nimic. Înțelesese că Mahomed nu știa nimic. Tatăl său rătăcea pe undeva prin codrii Moldovei. Nu departe. Sufletul Îi spunea că Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe culmea Șuriei. Opt sute de pasi. - Opt sute de pași? Întrebă Ștefan. Adică? - Deja intrăm În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu țintă sigură, sau lansări de acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură la o mie cinci sute de pași. - Cât de sigură? - Cât să te ucidă pe măria ta cu o săgeată exact În inimă, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu țintă sigură, sau lansări de acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură la o mie cinci sute de pași. - Cât de sigură? - Cât să te ucidă pe măria ta cu o săgeată exact În inimă, indiferent de lumină și de direcția vântului. Voievodul tăcu. Îi scăpau prea multe lucruri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
negri Îl priveau cu intensitate pe Alexandru. - Sunt fericit... spuse, abia șoptit. Tengri mă așteaptă... te-ai grăbit... vântul acela... abia acum Începe... când va veni... Andà... spune-i... că... Ultima picătură de viață se scurse din trupul lui Amir Baian, strănepotul lui Gingis han, cel mai mare luptător al mongolilor În ultimele două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atârnate de șa două buzdugane. Erau deja prea multe uimiri pentru o singură zi. Încălecă fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru. Amir fusese, multă vreme, aliatul otomanilor. Fusese cel mai bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de grupul mongolilor și moartea lui În Încercarea de a-l salva pe fiul căpitanului Oană. Sperau, totuși, că fusese doar rănit. Sau că războinicii Bordjighin aveau să ajungă la timp. Dar nu era așa. Semnalul mongolilor spunea totul. Amir Baian căzuse Într-o luptă care nu trebuia să fie a lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment de spahii În șarjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gest, Înapoi. Era livid de furie. Ceea ce se Întâmpla era imposibil. Dar mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre Ștefan!! Acum!!! La semnalul generalului Mihaloglu, achingii porniră. Soarele Începu ușor să coboare peste dealurile Ilișeștilor. În depărtare, se bănuiau meterezele asediate ale Cetății de Scaun. Victoria lui Mahomed era aproape. * Mongolii rămaseră Îngenuncheați În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre bătălii. Mongolii Își lipiră din nou frunțile de pământ, cu sufletele tresăltând de furie și de mândrie. Marele Maestru le dădea ultima șansă. Era un luptător, asemeni stăpânului lor, Amir Baian. Și nu ierta nimic. Nu avea În el nimic european. Nu respecta nici o religie care spunea că trebuie să Întorci și obrazul celălalt. Nu avea nici o ezitare. - Cercul morții! ordonă Andà. Alexandru văzu, uluit, cum mongolii sar În șei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
el În locul meu. Spune-mi tot ce mișcă În zona mongolilor. Gâlcă privi atent prin ocheanul Întins de spătarul Costea. Imaginea se fixă, clară, ca și cum ar fi fost la doi pași. - Necunoscutul și Alexandru au Îngenuncheat lângă trupul lui Amir Baian. Sunt cu spatele. Nu văd nici un chip. Un mongol bătrân dă un semnal. Îl auzi, căpitane. - Nu l-am mai auzit niciodată, dar am Învățat În tinerețe ce Înseamnă. Amânăm atacul. - Nu Înțeleg... spuse voievodul. Timpul lucrează pentru Mahomed. Primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
intrau În cercul morții. Anunțau sfârșitul. Era un gest suprem. Midhat rămase impasibil, știind că cea mai mică mișcare a lui ar putea dezlănțui infernul. Toate gândurile lui se opriră În fața unei realități peste care nu se putea trece. Amir Baian fusese ucis de oamenii lui Mahomed. Amir Încercase să salveze un om. Fusese cel mai mare luptător al Cuceritorilor, admirat și invidiat de un Întreg imperiu. Dar Încercase să salveze un simplu om. Ceea ce ducea destinul lui dincolo de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un om. Fusese cel mai mare luptător al Cuceritorilor, admirat și invidiat de un Întreg imperiu. Dar Încercase să salveze un simplu om. Ceea ce ducea destinul lui dincolo de tot ce era trecător. Un om. Un om care merita sacrificiul. Amir Baian dăduse o lecție prin viața lui și prin moartea lui. Sufletul lui Midhat era acum liniștit. Știa ce are de făcut. Își privi oamenii. Iar oamenii Înțeleseră. Plecară capetele, caci erau de acord cu decizia stăpânului lor. Iar apoi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar cred că omul care l-a salvat pe Alexandru e același cu cel care a distrus artileria din jurul Sucevei. Și același care, cât a coborât ceața, a ucis toată ariergarda lui Mahomed. Același care acum răzbună moartea lui Amir Baian. Fratele lui de sânge. Andà, după tradiția mongolilor. Și care... e... fratele bun al lui Alexandru. Fiul tău. Ștefănel. Oană rămase nemișcat, scormonind cu privirea lui albastră chipul lui Pietro. De departe venea zgomotul unei ciocniri violente. Gemete de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Uzun Hassan și Serenissima Veneție este un fapt istoric incontestabil. De altfel, intrarea În război a trupelor lui Uzun Hassan a salvat Veneția dintr-un mare pericol pe mare, la Începutul războiului turco-venețian, În 1463. N-a existat nici Amir Baian, imaginat ca strănepot al lui Gingis han. Numele lui este inspirat de vestitul luptător Amir Temur, al cărui mausoleu se află la Samarkand. Dar datele referitoare la viața mongolilor În evul mediu, la evoluția tribului Bordjighin, la legile lui Gingis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
așteptase să fie rechemat la Istanbul, dar nu se Întâmplase așa. O mulțime de lucruri se Întâmplaseră În Imperiul Otoman de la plecarea lui, din octombrie 1474, dar, cu toate acestea, nici un curier nu fusese trimis În valea râului Kerulen. Amir Baian și oamenii săi, care duseseră ani de bătălii sub semnul șarpelui și săgeții, se bucuraseră de revenirea printre ai lor și Își reluaseră existența de secole, În respectul Yassei, legea lui Gingis han. Erau venerați, cu toții, pentru faptele lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru care era chemat grabnic În fața Celor Patru. Clipa de liniște se prelungea, ca și cum Cei Patru nu erau siguri că luaseră decizia potrivită. Afară, pe culoar, se auzeau pașii gărzilor patrulând. Apoi nu vorbi decât Al patrulea Cuceritor, Clarvăzătorul: - Amir Baian, a sosit clipa să-ți dovedești nu doar priceperea În luptă, ci și loialitatea față de Ordinul Cuceritorilor. Ai de Îndeplinit o misiune care pare simplă, dar te va duce dincolo de limitele tale fizice și spirituale. Liniștea se lăsă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Uzun va trimite un grup de luptători ca să afle cine e. Dacă e cine credem noi, va avea protecție până la granița cu Imperiul Otoman. Mesaj sosit de la rețeaua din Istanbul. O sută de războinici din tribul Bordjighin, conduși de Amir Baian (mi se pare cunoscut acest nume... ) au pornit cu o misiune secretă pe Drumul Mătăsii. Sunt pregătiți de luptă și au numeroși arcași.” Căpitanul Înfășură la loc sulul și Îl ascunse la piept. Era primul semn scris despre posibila Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la douăzeci de pași de vas, suficient ca să poată Înțelege ce se discută și care e gradul de pericol. Aproape de Alexandru, unul din Cuceritorii abia sosiți Întrebă pe cineva din linia de mongoli care apărau palatul: -Cine e Înăuntru? -Amir Baian! răspunse unul din războinicii Bordjighin. Răspunsul păru să-i mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același om, toate misiunile sale fuseseră Încununate de succes. „Amir Baian, repetă În gând Alexandru. De ținut minte acest nume. Poate că omul acela are și un chip”. Pe corabie lucrurile păreau să se Înrăutățească. Ienicerii Înconjurau echipajul de pe punte. Căpitanul gesticula larg, ca și cum ar fi refuzat un ordin, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de una din plasele care coborau de pe catarg. Doi membri ai echipajului ridicară ancora, În timp ce alți patru Împinseră cu prăjinile În marginea cheiului, pentru a depărta babordul navei de mal. * În curtea palatului Ak Sarai, Cuceritorii ascultau cuvintele lui Amir Baian, care explică tradiția schimbării de putere În cadrul ordinului secret prin Înfruntare directă a forțelor fizice și a celor spirituale. Cadavrele Celor Patru fuseseră aduse jos și Începeau să fie pregătite pentru Îmbălsămare. Nimeni nu mai avea nici o Îndoială asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel aș fi fost ucis de trimișii Cuceritorilor. Am ajuns la capătul Chinei și de acolo mai departe, peste mare, În ținuturile Japoniei. Am Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritori la marginea deșertului Gobi. Poruncile Marelui Maestru sunt clare. Toți prizonierii noștri sunt eliberați. Nu mai are loc nici un asasinat și nici o tortură. Spahii care ne-au Însoțit până aici au plecat deja spre Istanbul. Marele luptător mongol Amir Baian a poruncit tuturor Cuceritorilor să-l găsească pe tatăl lui Ștefan Oană. Iată că l-au găsit. Cosmin Oană rămase mut. Nu era cu putință. Poate era un basm, sau un vis, poate cineva Își bătea joc de el. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Jovanka deschise. În prag se afla unul din Apărătorii lui Angelo. - Vești proaste, commandante. Turcii au blocat și drumul pe care am venit. Avem și mesaj de la Istanbul. Cinci sute de Cuceritori au pornit spre Balcani, sub comanda lui Amir Baian. Fără luptă nu mai putem ieși. - Nici nu mă așteptam... spuse Angelo, ieșind În pridvor și privind zările apăsate de nori plumburii și de apropiata Înserare. Nici nu mă așteptam... 17 februarie 1476 , Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordinul de a opri Înaintarea lui Vlad. Apărătorii se aflau În mijlocul acestui clește. Joncțiunea trupelor putea avea loc În cel puțin două zile. Veștile din Răsărit nu erau nici ele mai liniștitoare. Cei cinci sute de Cuceritori conduși de Amir Baian nu făceau nici o oprire. Schimbau caii din patru În patru ore, gonind zi și noapte spre Balcani. Chiar dacă forța lor nu era copleșitoare, misiunea lor misterioasă Îl punea pe gînduri pe Angelo. O asemenea goană nu putea fi justificată decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]