368 matches
-
vitamina E ajută în privința țesutului cheloid sau cicatriceal. Untul nu este recomandat. În țările cu venituri reduse, până la o treime din arsuri sunt tratate cu mijloace care țin de medicina tradițională, care pot include aplicarea de ouă, noroi, frunze sau balegă de vacă. În unele cazuri, intervențiile chirurgicale sunt limitate din cauza resurselor financiare insuficiente și a indisponibilității. Există alte câteva metode care pot fi utilizate în asociere cu tratamentul medicamentos pentru a reduce durerea și anxietatea provocate de proceduri, printre care
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
Billardhäuschen. Eugénie s-a îmbolnăvit de tuberculoză și în iarna anului 1846 s-a mutat în așa-numitul Hofküche direct în spatele Vilei Eugenia, deoarece putea fi mai bine încălzită. Medicii i-au dat tratamente ciudate, inclusiv inhalarea de fum din balegă de vacă și arderea bastoane de moxa pe piept. Din cauza riscului de răspândire a bolii, ea își putea vedea soțul rar, și chiar și atunci numai de la distanță. În vara anului 1847 ea a pornit să caute un leac la
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
rangul de simplu fermier până la cel al unui vasal care deține un domeniu de două sute douăzeci de mii de banițe. Și totuși, bătrâna mea mamă nu uită niciodată să ia săpăliga cu mâinile ei, să ude legumele și să pună balegă pe lângă tigve și vinete. În fiecare zi îi aduc mulțumiri pentru lecțiile pe care le învăț de la ea. Fără a fi nevoie măcar să vorbească, îmi spune: „Nimic nu e mai periculos decât un fermier care urcă în lume și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ei, În grajdul ăla era o fericire dacă apucai un loc din mijloc, pentru că pe ambele laturi, cum ar veni „intrarea” și „ieșirea”, era gol. Dar unii au avut un noroc fantastic, că una din găurile alea era astupată cu balegă și era ceva mai cald. Și cum, probabil, stau vitele - o vacă, un cal... - era parcelată În niște pătrate, 2 pe 2, maximum cât poate să Încapă un animal. Și acolo se stătea pe familii. Paie pe jos. Deasupra era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
femeile frumoase se rătăceau și rămâneau prizoniere. Capitala Mittel-Europei rezista neatinsă. Armura ei de straturi și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele interminabile de mașini, mai aminteau că aici se încrucișaseră cândva drumurile habsburgilor cu-ale otomanilor. Le vedeam aburinde, căzând dezinvolt din mișcarea trăsurii, ca la noi în Colentina sau pe-autostradă. Am urmat deplasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
facem și noi? Atunci țineam prelegerile... Pe câte niveluri erau „crăcile”? Craca avea trei nivele. Eu am nimerit În pat cu unu’, Korpas, frontierist, care a venit din Germania Occidentală. Stăteam sus la cucurigu’ și, cum era făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atât de important. Școala era o clădire veche cu o singură odaie, iar nenea Voineac om de serviciu. Băncile erau vechi, iar catedra strâmbă era acoperită cu o pânză roșie. Soba veche din cărămidă era lipită cu lut amestecat cu balegă. Iarna, în clasă era foarte cald. Aerul greu de la fumul pe care îl scotea soba dar și de la igiena precară a celor câțiva copii de vârste diferite. Ferestrele 165 nu se deschideau niciodată și nimeni nu se gândea să aerisească
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
picantă, în vârstă de numai optsprezece ani, a Bossului. Osânda lui! Zveltuță, veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o distanță sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea de etuvă a Secției, în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o parte pe podeaua ondulată a platformei, scrâșnetul amortizoarelor, șuieratul drumului care-i întâmpina cu brațele deschise. Gropile ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
intrând pe pietriș sau pe-un drum de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe cea a nepoților dumneavoastră. Încercați să vedeți finalul fericit al vieților voastre. Încercați să aveți curajul de a visa. Apoi Începu să recicleze o parabolă a lui Ronald Reagan: vorbea despre un băiețel care, găsind În camera lui o balegă, În timp ce toată lumea striga: ce grețos! el exclama fericit, hei, trebuie să fie un ponei pe aici pe undeva, iar asta Însemna că În viață trebuie să te obișnuiești să fii optimist. Apoi, pentru că nu era sigur că-i convinsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din Timișoara... — Erau ca ale tipului din Terminator, știi tu, O’Connor... cînd sparge magazinul ăla să se Îmbrace? — Mișto! Păi și? De ce nu-i scrii și tu lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de balegă un grajd, sau golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau cînd curățăm morcovi la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e dimineață numai Între orele cinci și opt, Încolo e ziuă. Urlau de foame și de sete scroafa cu purceii, găinile, curcile, rațele și gâștele. Le-am dat apă și mâncare, pe urmă m-am apucat să rânesc la porci. Balega, amestecată cu ciocălăi și resturi de buruieni, o aruncam peste gard, În curtea păsărilor. Motivul era foarte simplu: porcii nu mistuiau cum trebuie porumbul, așa că rahatul lor era plin cu spărturi de boabe de-a dreptul savuroase pentru păsăret. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am azvârlit dracului lopata și m-am dus să-mi torn apă pe picioare. Dar știi și tu cum e: cel mai trainic parfum din lume s-ar putea face din balegă de porc. Poți să te speli cu săpun, cu spirt, cu sodă caustică, poți să te freci cu usturoi, cu gaz, cu foi de nuc, pelin sau indrușaim degeaba. Mirosul Începe să moară abia după trei zile. Vorba asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aibă coarne. Astfel puteau fi prevenite Împungerile. „Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul oftase, mai mult pârțâise din buze cu dispreț, arătându-și privitorilor deznădejdea de a fi obligat să lucreze cu asemenea personal sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un tub, apoi se repeziseră toți trei, cu capetele Înainte, să vadă mormolocii care Înotau, sprințari, În acea scârboasă alcătuire. Răsturnaseră, În avântul lor, scaunul și microscopul căzuse și el, cu un zgomot Înfundat, pe pardoseala de pământ amestecat cu balegă de cal a prispei. Fiecare fusese de acord să dea și să Încaseze câte două șuturi, pentru grabă și lipsă de organizare. Apoi șterseseră cum se pricepuseră mai bine microscopul și făcuseră din nou preparatul. Vieru, care În urma unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de păcate: pământul pe care crescuseră fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Însoare cu asemenea nepământeană ființă. Înainte ca Vieru - lovit de o mașină pe când aștepta autobuzul În curba În unghi drept din mijlocul satului - să-și piardă cunoștința, mai avu timp să se scârbească pentru că zăcea aruncat și tăvălit În balegă moale de vacă. Nu simțea nici un soi de durere, văzu că un picior Îi stătea Îndoit nefiresc și pricepu că era frânt. Auzi strigăte În jur. Cineva Încercă să-i asculte inima. Zgomotele se Îndepărtau din ce În ce. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dată dacă nu am nevoie de mănuși de cauciuc, pentru că ei știu să se poarte frumos și au avut parte de o educație aleasă. Dar Mariedl zice NU, pentru că Doamne-Doamne a făcut întreaga lume, așa că tot el a făcut și balega. ERNA: Dumnezeule, Mariedl, ești o scroafă veritabilă, iartă-mă, dar te rog să termini. E și așa destul de rău că omul trebuie să facă mereu o grămăjoară și că deseori are remușcări. Chiar m-am întrebat deseori de ce îi trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și simulează mișcările de copulare) COMPOZITORUL (îi dă curios idiotului o scatoalcă): Na, hai, zii ceva. Zii odată, hai. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... PIANISTA: Tot ce poate funcționa e respingător: știuleții, aerul ca miros. COMPOZITORUL: Lapte din pământ, balegă de vaci zburătoare, vin răsuflat. IMPRESARUL (nu se mai poate abține): Sunteți morți. Moartea e născută-n voi. Între două îngâmfări de mărime mijlocie o să frecați, scărpinați... PIANISTA: Da, din fericire noi suntem moartea, piscul Schwab, unde ai să stropești
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Kleanthis asumă personalitatea eroului mitic la un popor care revendică tradițiile vii ale țării. Piesa se joacă într-un decor derizoriu (Ulise știe că în acest timp mama lui face cartofi prăjiți și măgarul Mavroulis care trage carul face o balegă aburindă). Un marinar de pe un vas petrolier întors în țară se însoară cu Lopy, un simulacru de Penelopă și ei vând niște terenuri pentru a face călătoria de nuntă. Sfârșit derizoriu pentru o Itacă ce nu mai este decât o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
amintește de Grădina lui Akademos din apropierea Atenei, unde și-a întemeiat Platon școala sa filozofică; amoniac este „extras“ din numele unei regiuni din Deșertul Libiei, Amonia, unde s-a obținut pentru prima oară substanța respectivă, prin distilare din urina și balega cămilelor; angora se referă la anumite specii de animale cu păr lung și mătăsos care trăiau în jurul orașului Angora, denumirea veche a actualei Ankara; baldachin provine din vechiul nume italienesc, Baldacco, al orașului Bagdad; bazalt pare a fi fost inițial
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bazale adâncite. Elitrele oval-alungite, cu vârfurile (luate împreună) rotunjite. Suprafața elitrelor ușor convexă, prevăzută cu o punctuație fină și rară, greu vizibilă. Unghiul sutural al elitrelor rotunjit. Carena mezosternului nu este reticulată. Din nordul și centrul Europei până în Caucaz. În balegă uscată de cal și de bovine. l=0,60-0,65 mm. 7 Genul Ptilium Gyllenhal Corpul alungit, aplatizat sau convex. Partea dorsală reticulată, ea prezintă o punctuație fină și deasă și o pubescență extrem de fină. Capul este mai îngust decât
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]