112 matches
-
potecuță strîmtă. Versurile șiroiau de pofte, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tănără" D.P.: Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Aidoma unui fachir, poetul pășește pe cuie și nu pregetă a-și străpunge carnea, păstrînd un aer impasibil. Propunîndu-și a nu scrie nimic autocompătimitor, urmărește la un moment dat, cuprins de uimire, mișcările unei, altminteri repulsive, alcătuiri lucrate din șpan, baligă și rumeguș, încredințat că geniul și forța ei sînt retragerea, replierea. Ea "incendiază otrăvește pustiește totul în urma ta / apoi - deodată - scăldată în ape cleioase / pămînt vîscos și mucilagii / o vezi mișunînd prin cele hrube și unghere / iar atunci strig / ieși
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
principala caracteristică a poeziei lui Emil Brumaru. Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze roșii/ Umflați cu știr de steve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii.// Plesneau muștele-n baligi de seamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele.// Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei,/ În cele șapte zile și nopți din săptămână,/ Ei așteptau
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
așteaptă, în ulița murdară,/ tăcerea care cade în fiecare seară,/ Și factorul cu gluga pe cap, greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
cu desăvârșire nespiritual, lipsit de orice fantezie, de orice sensibilitate, un rumegător de filosofie străgerman, o vacă filosofică gata să fete oricând, spunea Reger, care a păscut pe pășunea filosofiei germane și și-a lăsat decenii în șir să cadă baligile ei cochete în Pădurea Neagră. Heidegger era așa-zicând un coțcar filosofic, spunea Reger, care a izbutit să întoarcă o întreagă generație de savanți din domeniul științelor spiritului cu susul în jos. Heidegger este un episod respingător al istoriei filosofiei
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cîteva aspecte de căpetenie ale ororii care nu întîrzia să se amplifice. Cumplita foamete ce-a cuprins Moldova postbelică, urmată de un lung răstimp de mizerie de pe cuprinsul întregii țări: „Foameai harapnic pocnind în burtă;/ zer dacar fi și-o baligă - turtă./ Doamne, urechea Ta de ce-i surdă?/ Clopotele mari cu buze de-argilă,/ Domnii Moldovei plopii-i distilă” (Moldova). Distrugerea bibliotecilor, nu o dată arse de către politrucii comuniști, întocmai cum procedaseră naziștii pe care aceștia nu se dădeau în lături a
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
o echipă de lămurire într-o ogradă țărănească. Gospodăria era pustie. Zbierau câteva oi în șandrama : o cloșcă cloncănea pe lângă prepeleacul cu trifoi. Dată de perete, ușa de la grajd lăsa să se zbicească podelele din loazbe de plop curățate de baligă. După ce au fumat câte o țigară, cei din echipă se pregăteau să plece când, prin grădină, apăru stăpânul zugrumat sub o sarcină de iarbă. Omul răsuci albul ochilor către dânșii. Nu era pentru întâia oară când avea de-a face
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bibliografică este bogată, deși incompletă. Opțiunile etimo logice sunt, în marea majoritate a cazurilor, corecte, uneori prudente, și de aceea autorul preferă să spună „etimologie necunoscută“ sau „etimologie îndoielnică“ chiar la cuvinte acceptate de lingviștii români ca având origine clară (baligă, baltă). Se apelează des la explicații de felul lui „creație expresivă“. Pentru elementele moștenite din română, există două dicționare speciale: cel al lui S. Pușcariu, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache = EW (1905; reeditat în 1975) și cel semnat de I.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în cartea De la latină la română, cea mai mare parte a cuvintelor luate din traco-dacă sunt termeni referitori la natură: configurația terenului (groapă, mal, măgură), ape (pârâu), vegetație (brad, brusture, coacăză, curpen, ghimpe, leurdă, mazăre, mugure, sâmbure, spânz), faună (balaur, baligă, barză, călbează, cioară, ciut, ghionoaie, mânz (at), murg, năpârcă, pupăză, strepede, șopârlă, știră, țap, viezure). Termenii menționați fac parte dintre cele optzeci și nouă de cuvinte pe care Gr. Brâncuș, cel mai bun cunoscător al domeniului, le consideră ca fiind
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
foarte frumos din partea matale că vrei să ne ajuți... În momentul următor, își amintește că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din noi și trebuie să ajungă și la inima aceluia. Ce părere aveți? Peisaj rural Soarele scăpăta spre asfințit, dar arșița era încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după deal. Asfaltul era ornat cu câteva baligi aburinde, ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se micșorau din ce în ce mai mult, căci trecuse cireada satului și vacile dispăruseră nu de mult în ogrăzile oamenilor. Ceva mai încolo, înspre ultima casă, dintr-un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
astea. Înseamnă că tot de-ale mele sunt nevoit să fumez. Și după ce oftă din toți rărunchii, scoase un pachet cu Winston și se servi tacticos cu o țagară. - Cică vine un utilaj de la județ să ne curețe asfaltul de baligă și pământ. - Da, că județul n-are altceva de făcut decât să se ocupe de treburile noastre. N-ai auzit de descentralizare? Mai citește și tu ziarele, mai ie-te cu lumea, ce dracu'. - Americanii au găsit leacul cancerului. - Da
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Soltana la vechea ei constatare. Acu am ajuns ca cânele țărănesc și ca calul țigănesc. Mai auzit- ați de opincă ? Mie îmi plac, că-s ușoare la mers și cu gurguiul în sus. în pantofii de-au ieșit acu toate baligile le stârnești pe drum. - Și mâncarea al’dată era mâncare, întări cu avânt Gafton. țin minte, bătrâna mea punea pe iarnă pană de somn la salamură, că era grasă și tare-i plăcea babei cu mujdei. - Degeaba, se împotrivi gazda
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
suporta viața, iar faptul că azi sau mâine voi intra în moartea fără sfârșit mă face să încerc să gândesc. De asta, pentru că trebuie să gândesc, așa cum cel aruncat în labirint trebuie să caute o ieșire printre pereții mânjiți cu baligă, chiar și prin gaura șobolanului, numai din acest motiv mai scriu rândurile astea. Nu propriu-zis ca să (îmi) demonstrez că există Dumnezeu. Din păcate nu am fost niciodată, cu toate eforturile mele, credincios, nu am avut crize de îndoială sau tăgadă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cala de lansare, de ciment, Înconjurat de carcasele hidroavioanelor arse, În timp ce Basie și francezul cu barbă au stat toată noaptea În popota piloților. Francezul venise Înapoi din sat și se aplecase peste geamul lui Basie. — Nimic, nici măcar o bucată de baligă. Asta putea să ne lase, spuse Basie, dezgustat. De ce oare nu vin chinezii Înapoi În satele lor? — Ei știu oare că războiul s-a terminat? Întrebă Jim. Ar trebui să le spui, Basie. — Poate... Nu putem aștepta la infinit, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și pierdut. Nu datorau atîta cît pretinseseră portăreii, dar nici cu gospodăria În treagă nu puteau rămîne. Au vîndut caii, vitele și au cerut din nou pașaport. — La ce ne-am Întors noi aci, Florică, la ce? La tină, la baligi, la trudă, la datorii și la judecăți! CÎt am stat la America, lemne am crăpat numa’ la căldarea ta de guiaș, apa ne-o curs pă țavă și ghezu’ pîn paipuri, lampa s-o aprins sîngură, ce ne-o trăbuit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
departe de orașul nostru. Bărcile care fuseseră aduse din toată țara pe șlepuri erau așezate pe pajiște, pe grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre apă astfel încît să nu ne luxăm glezna ori să călcăm într-o baligă. Linia de finiș era urmărită dintr-un hotel vechi, care fusese complet ocupat de voluntarii din organizare. Inși în jachete colorate roșii, albastre deschis, verzi și galbene își treceau din mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Îndoindu-se ca un copac prins de furtună, Ippolit. Ippolit Își desfăcu brațele și se porni pe râs. Dând bici cailor, tatăl Mașei vru să-i Înapoieze darul. Era Însă prea târziu: În mâinile sale lipia se transformase Într-o baligă de vacă. Ippolit hohotea, arătându-l cu degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din Kom și din Kashan au luat obiceiul să scrie „Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Se aud țipetele copiilor nerăbdători să intre înăuntru. Cei care se află deja acolo sunt foarte încântați și păstrează liniștea cât timp aruncă bucăți de ciocolată poneilor și se uită foarte preocupați în jur. Miroase a fân proaspăt și a baligă de cal. Foarte mulți plozi își petrec timpul pe pajiștile din jurul grădinii zoologice, nebuni de fericire că se află în vecinătatea animalelor. Pentru moment, zarva lor s-a potolit, deoarece sunt foarte ocupați să savureze înghețatele și pufuleții de la chioșc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cine-o să aibă grijă de ea la bătrânețe. — Eu nu sunt ca tine, i-am atras atenția. —Ai face bine să înveți să fii ca mine, mi-a sugerat Helen. Trebuie să devii mai dură. Prea ești ca o baligă. Nu poți să te duci și să te omori de fiecare dată când mama - sau oricine altcineva - țipă la tine. Păi, așa n-o să reziști nici cinci minute! Ăsta fusese avertismentul pe care mi-l dăduse și Josephine. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chifteluțe din carne de porc. Aproape că mi-a venit să mă las de meserie când am văzut cu ce urma să avem de-a face. Ar fi trebuit să vezi hidoșeniile astea cu fălci păroase, aceste creaturi ca niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe cavalerească, din punctul de vedere al standardelor cocinei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]