286 matches
-
constituie cea de a treia dimensiune a elementelor pertinente care condiționează îngrijirea medicală. Aceasta a fost evocată într-un capitol precedent (vezi capitolul 11). Capacitatea familiei de a recunoaște gravitatea potențială a gestului adolescentului, de a nu încerca să-l banalizeze imediat, de a accepta ca o a treia persoană să intervină în dinamica familială, de a respecta suferința și comportamentul fiecărui membru al acestui grup reprezintă un parametru major al activităților legate de îngrijirea subiectului și de evoluția sa ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
despre clar-obscurul rembrandtian. Am încercat să eman mister septentrional prin toți porii, mai cu seamă că ea e din St. Petersburg. Trebuie să înțeleagă ceva din logica negurilor, care proclamă umanitatea profundă a erorii. − Sunt impresionat! Strategie de maestru: să banalizăm abaterea spre a ne ușura căderea în ea, insinuă cel lămurit. Bart simți nevoia unui bilanț concluziv al discuției: − Migrația asta multidirecțională în curs de generalizare îmi pare un fel de loterie globală obligatorie, ce ne condamnă la o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-o constitui decât cel mult ieșirea, nu intrarea; ideea de asediere a unui spațiu ce nu rezistă își pierde sensul. Și ce rămâne dintr-o incintă văduvită de închidere? Livrate fără rezerve traficului, oferite de bunăvoie periferiei, privilegiile centrului se banalizau ca prin farmec, dezamorsând mașinăria de rivalitate socială aruncată ca o umbra în jur și făcând ca elanurile ei să sufere o flexiune înapoi, către sine. Acolo unde intrările și ieșirile se confundă, distincția dintre atacuri și retrageri tinde și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sfidează pe față puterile malefice latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește din profunzime, îngrețoșată de prestația lui de ventriloc. Treabă de demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse discret oțelul inoxidabil al tacâmurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-o la adresa noastră . . . − ... Lucru de care se profită masiv. Nu știu dacă asta ar trebui să se confunde cu firescul. Aici voiam, de fapt, s-ajung. A admite că planurile divine ne rămân necunoscute implică, între altele, și că a banaliza încălcarea legii omenești e un gest profund tenebros, dacă nu de-a dreptul iresponsabil. Creăm slujbe pentru paznici și portărei de tot felul concediind singurul paznic de drept al umanității noastre - conștiința. Desigur, omul ăsta cu slăbiciunile bine cultivate social
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o parte a universului cotidian de larga majoritate a populației, iar principiile sale erau proclamate și chiar asumate drept legitime de mult mai numeroși cetățeni În comparație cu momentul instaurării comunismului. Represiunea impregnase cotidianul și nu mai ieșea În evidență; răul se banalizase, la capătul a două decenii de administrare a violenței, cu o rigoare științifică. Literatura memorialistică a foștilor deținuți politici 9 dezvăluie numeroase fațete ale brutalității acțiunilor Securității din primele ei două decenii de funcționare. „Câinilor o moarte de câine”, proclama
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
descarce total, dar este o greșeală importantă. Dacă neplăcerile sunt multiple, mai ales când ele nu par corelate, există riscul să fiți diagnosticați drept ipohondric ori având o problemă psihosomatică și din momentul în care o problemă a pacientului este banalizată, ea nu mai poate fi tratată. Stabilirea simptomului principal este adesea dificil pentru că limbajul organelor aflate în discuție nu e ușor de tradus în nici o limbă vorbită, adjectivele nu reușesc să transmită senzațiile corpului. Pacienții furnizează adesea și un diagnostic
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cerințele interioare ale problematicii cărții" (Ioan Holban, op. cit., p. 37). 163 Remo Bodei, Senzația de déjà vu, traducere din limba italiană de Alex. Cistelecan, Editura ART, București, 2009, p. 94. 164 Idem, pp. 94-95. 165 În Viață dublă autorul a "banalizat" intenționat numele protagoniștilor: Lerian a devenit Negrea, iar Mab Alina. 166 Ioan Holban, op. cit., p. 57. 167 Pentru înțelegerea importanței structurilor stereotipe (și, implicit, a perspectivei melodramatice) în descifrarea textului literar, vezi Jean-Louis Dufays, Stéréotype et lecture. Essai sur la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă a timpului, nostalgia amintirilor, tristețea iubirii pierdute. Tonul discret de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvența folosirii, se banalizează. Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei (1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului și a manierei. E o poezie prin excelență discursivă, în care nu se mai întrezărește nimic din grija excesivă pentru formă, ci, dimpotrivă, izbitoare e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
am spune astăzi, între economia reală și cea monetară, ultima fiind considerată de către Stagirit periculoasă, deoarece îndepărtează omul de adevărata sa credință politică 19. Dobînda este condamnată în egală măsură, ca fiind contrară naturii. Această filosofie a cîtorva spirite superioare, banalizată într-un soi de moralitate cotidiană, corespundea unei realități sociale în care raporturile comerciale erau puțin dezvoltate, iar majoritatea prestațiilor sociale nu aveau la bază piața, ele manifestînd un caracter obligatoriu. În lumea creștină a Evului Mediu, economia rămîne subordonată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a lui Luigi Pulci și Infernul-pe-dos, în care diavolul este depășit în răutate și viclenie de nevastă, din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă a lui Machiavelli au ecouri în percepția infernului de către postmoderni, care îl banalizează, îl minimalizează, reducându-l la cotidian. Pentru Dino Buzzati din nuvelele de tinerețe, semnificativ cuprinse sub titlul de Călătorie prin infernul secolului, infernul începe prin coborârea într-o gaură de metrou unde personajul-narator e nevoit să polemizeze "cu toți dracii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
neologisme, generând un limbaj codificat. „Întro măsură definitorie, metafora este cea care dă argoului tenta de limbaj energic, voluntar, penetrant și incisiv“, iar „Bogăția metaforei argotice se explică prin fenomenul de înnoire continuă a termenilor și a expresiilor care se banalizează și se «șterg», se «deco lorează» în scurt timp prin utilizarea lor frecventă“ (Miorița Baciu Got, Argoul ro mânesc. Expresivitate și abatere de la normă). Registrul stilistic cu elemente de jargon. Prezența termenilor de jargon în limbajul artistic aduce elemente de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Daniela Argatu POSTFAȚĂ O privire distanțată despre informație și propunere pentru formarea specialiștilor în documentare și biblioteci Jean MICHEL Mai avem nevoie de specialiști pentru bibliotecile și centrele noastre de documentare acum, când Internetul, documentul digital și rețelele de socializare banalizează, intensifică, simplifică și transformă în profunzime practicile informaționale și documentare ? Întrebarea este pusă în ultimul timp pe forumuri și rețele de socializare între «liberalii-flexibili» și «specialiștii conservatorii»; între aceste două grupări există o masă imensă de persoane care nu știe
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
oral, ceea ce determină o mare instabilitate a formelor și a semnificațiilor sale. Cuvintele argotice cunosc numeroase variațiuni fonetice și semantice, cu înlocuiri spectaculoase de termeni în decurs de cîteva decenii. Fenomenul se poate explica deopotrivă prin nevoia de expresivitate (repetarea banalizează cuvintele, chiar pe cele create prin metafore sau jocuri sonore spectaculoase), ca și prin intenția criptică: odată ce secretul unor termeni este dezvăluit tuturor, sînt necesare alte forme de ascundere. Dicționarele de argou inventariază cuvinte care-și pierd valoarea de argou
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este considerată clișeu sau șablon. Cu o accepție relativ similară circulă și termenii stereotipie și stereotipism, definiți, în sens restrîns, ca repetarea mecanică a unei forme, ca urmare a lipsei de originalitate, prin care se pierde prospețimea formulării și se banalizează exprimarea. Este demn de observat că parametrul frecvenței unui element în discurs nu constituie o condiție indispensabilă a apartenenței acestuia la categoria clișeelor. De exemplu, cuvinte precum la, mama, este, azi etc., deși frecvente în discurs, nu pot fi considerate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bine cunoscut textul lui Mihail Sadoveanu în care se regăsesc etichetări ale comunităților etnice, de exemplu). Stereotipul (stereotipismul), în general, este definit, în sens restrîns, ca repetarea mecanică a unei forme, ca urmare a lipsei de originalitate, prin care se banalizează exprimarea. Cu o accepție relativ similară circulă și termenii clișeu, șablon - repetarea mecanică, lipsită de interes și de spirit inventiv, a unui model. De la cuvîntul șablon s-au format derivatul șablonard cu sens adjectival, verbul a șabloniza, substantivele șablonism și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
categorie, care este și cea mai patetică, de anticomuniști, mai mult sau mai puțin camuflați, s-au recrutat noile/vechile cozi de topor ale regimului Voronin. Nu este o noutate că demisia morală, un ritual degradant fără îndoială, s-a banalizat la noi: îl consemnăm, dar nu-l marginalizăm, nu-l descalificăm printr-un tir concentrat, relevant, de presă. De ce avem o promiscuitate vinovată în zona păturilor mai culte? Răspunsul e simplu: pentru că nu am ales grâul de neghină, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
hârtia dactilografiată, cu întrebări și răspunsuri „corecte” și semnează; i se dă drumul acasă; știe că va fi arestat, dar nu știe când; urmează așadar o eroziune a nervilor pe care se mizează; după luni de așteptare, într-o noapte banalizată de insomnie, aude ușurat bocănitul cizmelor competente” (vol.I, p.742Ă. „Comportamentul nedemn este (...Ă favorizat de privațiunile penitenciarului. Vladimir Streinu devine informatorul direcției închisorii pentru mărunte privilegii alimentare: când tovarășii de celulă vor să-l ucidă, el își motivează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
doar niște vietăți caraghioase și fără minte (...). Așadar citește-l pe Leopardi, dar citește-i și recitește-i și pe Homer, pe Dante, pe Ariosto.43 O reacție justificată la felul în care un public mediu, cu veleități literare, utiliza, banaliza, înjosea versurile poetului, transformându-le în oglindă propriilor trăiri meschine. Comentariile corozive la adresa celor care imitau în scrieri de calitate îndoielnică opera și gândirea poetului sunt, pe de o parte, rodul observării tendințelor din literatura epocii, pe de altă parte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fi vorba de o căutare a exoticului, de "un instinct al migrației"209, ci de autoiluzionare, de punerea la îndoială a realului, oarecum în linia lui Macedonski. Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Finalul însă sugerează că transpunerea aceasta e ironică și parodică: "mâine plopul acela va face promenadă sub camera unde sunt închis;/ -Domnule paznic, intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis". Proiectarea în viitor banalizează trăirea care-și pierde caracterul de inedit. Cu aceeași retorică a provocării audienței (pe care o descoperim și la avangardă) se deschide și Conspect de toamnă, titlul refăcând ironic sintagmele consacrate pentru pasteluri. Textul poetic nu mai e unul mimetic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la comandă, cu un subiect anume sau unul consacrat ("și despre toamnă"), numai că poetul conștientizează aceasta și se autoridiculizează. E ca și în alte locuri o discuție despre ce devine poemul/ literatura în momentul în care marile teme se banalizează prin uz. Într-un astfel de caz, textul se răsucește spre interior și desprinderea de clișee se realizează tocmai atunci când el propune o discuție despre aceste clișee. De la constatarea simplă a neputinței de a oferi un tablou al toamnei original
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Revine însă la acest poet aproape obsedant imaginea plată, ideea reducerii lumii la un cadru artificial, din care lipsește o dimensiune a spațiului clasic tridimensional. În Moartea primului amorez se remarcă această bidimensionalitate, totul se reduce la un univers banal, banalizat: un candelabru învelit în tifon, sugerând lumina care s-a stins, care e ascunsă parcă sub obroc, un univers lipsit de grandoare sub semnul morții, al pustietății. Imaginea e deformată, ca și cum s-ar afla pe o pânză pe care un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
marginea, cu sens concret. În afară de pe și de asupra, niciunul dintre acești posibili candidați la exprimarea sensului de relație nu are și sensuri concrete (spațiale și temporale) în limba română contemporană. În plus, aceste locuțiuni prepoziționale care exprimă relația sunt banalizate prin repetare, desemantizate parțial prin gramaticalizare, fac parte din bagajul limbii standard, care nu este expresivă. Valoarea locativă primară face ca prepoziția pe să fie simțită ca fiind mai expresivă, mai dinamică, prin actualizarea în mintea interlocutorului a valorii primare
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
este obligată să o reconstituie atunci când intenționează să aprofundeze un fragment din acea realitate, care nu este cu nimic mai puțin legitimă decât a noastră. Diferența este că noi trăim într-o lume în care simbolurile sunt fie moarte, fie banalizate ori desemantizate, pe când în Evul Mediu ele erau cât se poate de reale. Dacă înțelegem acest lucru, avem premisele de a pricepe și valoarea pe care o acorda Cantemir fiecărei măști animaliere sau, după caz, maniera modernă, raționalistă prin care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]