196 matches
-
a părinților și a educatorilor. Totodată, se recomandă promovarea cercetărilor în domeniul reprezentării violenței TV; în acest sens, foarte cunoscut, în Europa, este, de pildă, raportul Kriegel (Franța, 2003) care a pus în lumină o anumită naturalizare a violenței TV (banalizare, transformare a violenței în ceva de la sine înțeles în societate) prin prezentare și prin efectele asupra publicului. Raportul Kriegel evidențiază anumite efecte nocive ale violenței TV: achiziția de stereotipuri, scăderea inhibiției în fața actelor de violență, diminuarea sentimentului de culpabilitate în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
persoanei, noțiunea de comunitate sau principiul subsidiarității introdus în tratatul de la Maastricht semnat în 1991; aceste concepte care sînt astăzi larg recunoscute, banalizate, au intrat în patrimoniul politic comun. Pentru democrația creștină este o victorie dar și un pericol, căci banalizarea unora din temele sale majore pune pentru ea problema identității pe care ar putea-o rezolva doar printr-o reînnoire a ideologiei sale, în condițiile în care între Atlantic și Urali nu mai există ziduri, iar Comunitatea Europeană se confruntă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sunetul trîmbițelor eficacității sau chiar ale puterii?"6. O a doua evoluție structurală provine din modificarea programelor partidelor creștin-democrate. Mult timp originale și izolate, uneori batjocorite, victime ale ironiei, acestea au cunoscut totuși un succes surprinzător, ducînd cu timpul la banalizarea lor: Europa, atenția acordată comunităților și grupurilor intermediare, subsidiaritatea, regionalismul fac parte din patrimoniul comun al partidelor ce excludeau extremele. Acest succes al temelor îndrăgite de democrația creștină ridică o problemă dură în momentul în care adversarul cel mai comod
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atractive. Faptul că se dezbracă în fața unui bărbat le produce unor femei o mare plăcere exhibiționistă. Din punct de vedere peisagistic, sânii goi reprezintă pentru bărbați o plăcere certă. Prin prea multă dezgolire (în afara cadrului medical sau profesional), există riscul "banalizării", al anulării oricărei imaginații, prin situarea sânilor sub raportul interesului, prin pierderea rolurilor erotic și estetic. Nu toate privirile cad pradă banalizării. Cel ce privește va admira o pereche de sâni frumoși și atât. Va funcționa un erotism vizual, discret
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
goi reprezintă pentru bărbați o plăcere certă. Prin prea multă dezgolire (în afara cadrului medical sau profesional), există riscul "banalizării", al anulării oricărei imaginații, prin situarea sânilor sub raportul interesului, prin pierderea rolurilor erotic și estetic. Nu toate privirile cad pradă banalizării. Cel ce privește va admira o pereche de sâni frumoși și atât. Va funcționa un erotism vizual, discret, pentru că toți bărbații normali trăiesc spectacolul sânilor goi cu o profundă emoție ascunsă care nu declanșează nicio inițiativă condamnabilă. Despre recunoștință ecunoștința
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
anulării timpului sacru, suspendat, al ritualului. Afirm toate acestea și pentru că pelerinajul constituie pe undeva șansa unei părți din societatea noastră care ar dori să intre complet în (ultra)modernitate fără să se piardă complet. La toate acestea aș adăuga banalizarea consumului de sacru prin mass-media, deriva lentă, dar sigură, spre pelerinajul-turism, obsedat de amplitudinea geografică a locului de pelerinaj și nu de profunzimea acestuia. Pelerinul este lent, pe când turistul religios este grăbit, făcând aritmetica obiectivelor vizitate. Schimbarea socială. Pelerinajul, un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
despărțim prieteni, nu mă pot opri să nu mă gândesc care sunt limitele pe care trebuie să și le impună cercetătorul când se află pe un teren delicat ca acesta. și încă ceva : Vasile a fost ruinat de avansul și banalizarea tehnologiei. O coasă mecanizată sau electrică Made in China a ajuns să fie accesibilă chiar și pentru cei mai săraci din satele de munte. A venit la acest pelerinaj ca la un ultim refugiu, o insulă de tradiție într-o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spectatorii să retrăiască Shoah într-un fel de atemporalitate aproape halucinantă"24. El ne plasează astfel în afara durate umane, de fapt în ceea ce este de neconceput. Elie Wiesel se ferea și el de reprezentările estetice ale genocidului, temându-se de banalizarea pe care-ar fi putut-o induce ele. Se ferea și de explicațiile istorice, pentru că nu era o distanță mare de la explicație la scuză. Theodor Adorno însuși a afirmat că nu se poate scrie poezie după Auschwitz. El a revenit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
provocată de genocidul evreiesc putea duce la o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele opresiunilor, persecuțiilor și masacrelor. Or, ideologizarea genocidului și sacralizarea lui au limitat efectul mesajului, fără să împiedice cu nimic banalizarea lui, nici a memoriei lui. Amintirea exterminării este din ce în ce mai mult scoasă în față imediat ce țara se confruntă cu întrebări și dileme grave. În timpul Războiului din Golf din 1991, cele 39 de rachete care cad în țară alimentează din nou angoasa
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de la traiectorie, iar obiectivele depozitarilor acestei memorii sau ale celor care-i continuă sunt iremediabil ratate. Excesivul apel la datoria de memorie, care a urmărit să sensibilizeze și chiar a făcut-o un timp, provoacă oare de acum contrarul, desensibilizarea? Banalizarea permite eliberarea de obligațiile apăsătoare al căror obiectiv profund nu a fost înțeles. Singularizarea împinsă la extrem poate avea aceleași efecte. De aici până la a-ți spune că este o problemă evreiască, care-i privește numai pe evrei, nu e
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și sprijin. Suferința-regină rămâne ispita majoră a secolului fericirii. Dacă aceasta din urmă te împinge în anonimat, suferința te distinge. Și, din acest unic motiv, ea are încă un viitor îndelungat, la bine și la rău, cu un risc de banalizare direct proporțional cu ideologizarea ei. Pericolul ține de confuzia tot mai mare din ierarhizarea suferințelor, care le aduce în prim-plan pe unele, mai puțin pertinente, și le trimite pe altele, reale, în plan secund. Nu vorbim aici, bineînțeles, de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de acolo. Care propuneau incoerența ca metodă de lucru. Era la modă să fii cinic. Rău. Îi ascultam pe puștii care-și povestesc isprăvile. „Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva din ce ți se întâmplă. „Nebun e ăla, bă!“ „Nebun“ ca laudă supremă. În loc de „șmecher“, „Bă, nebuuunule!“, ca formă de a-ți exprima dragostea. E greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
numai fragmente). A crede În Isus nu Înseamnă a crede În fiecare conjuncție sau prepoziție a Noului Testament, dat fiind că, așa cum am văzut, acestea pot fi altele de la manuscris la manuscris. A nu se Înțelege că aș milita pentru banalizarea ori desacralizarea textului Noului Testament. Nici vorbă! Însă oricine este familiarizat cu textele „sacre” ale școlilor filozofico-religioase din Antichitatea târzie știe că pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mult este împroșcată și oricât de puțin este mediatizată, cetățenii onești intuiesc faptul că această femeie modestă, nespectaculoasă, inteligentă și foarte hotărâtă este de partea lor. Dacă vom deveni cetățeni ai Europei, aceste două modele de politiciene vor tinde spre „banalizare”. Dacă vom fi amânați, ele vor fi supuse strategiei „mioritice” de distrugere a termenului deranjant de comparație. Text publicat în 22, decembrie 2005 România senzuală Atracția libidinală, alunecând spre atracție libidinoasă este o caracteristică ascunsă și transpartinică a unor politicieni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
foarte dotați. Le explicam că generația lor era practic prima în care deseori chiar copii și adolescenți încălcau interdicția de a ucide: copii care ucid copii, studenți care ucid profesori, adolescenți care ucid părinți. Asistăm tot mai mult la o banalizare a violenței: pragul de violență a scăzut, în special în școli. Dar chiar și violența împotriva noastră înșine este în creștere, prin fapte precum a bea în mod excesiv până la pierderea conștiinței, iar fenomenul privește persoane tot mai tinere. Evident
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
avântul culturii consumatoriste care a contribuit masiv la dizolvarea conștiinței de clasă și a autorității familiale, pe de o parte, și la instalarea unei noi intoleranțe la frustrări, pe de altă parte. Ceea ce se află la originea deculpabilizării și a banalizării delincvenței din zonele sociale ale excluderii este tocmai împletirea acestei serii de fenomene. Dacă devianța juvenilă este una dintre consecințele falimentului mișcărilor sociale, ea este și rezultatul unei lumi sociale destructurate și privatizate de imperiul consumului de piață, de noile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
la prețuri din ce în ce mai mici, pe de o parte, ruina ancadramentelor morale, anxietățile care se tot răspândesc, hedonizarea moravurilor celuilalt, pe de altă parte, toate acestea au provocat o puternică expansiune socială a paradisurilor artificiale. Momentul hiperconsumului este și cel al banalizării recursului la stupefiante. Satisfacția beției, consumul masiv de droguri, stările de transă în timpul petrecerilor tehno: oricât de evidente ar fi, aceste fapte nu autorizează ridicarea lui Dionysos la rangul de mit emblematic al epocii noastre. Departe de a cultiva extazele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
să treci, se generalizează exigența de a elimina cât mai repede, pe cale chimică, tulburările de care suferi și care apar ca o simplă disfuncție, o anomalie cu atât mai insuportabilă, cu cât bunăstarea se impune ca ideal de viață preponderent. Banalizarea recursului la medicamente psihotrope poate fi interpretată ca semnul extinderii bunăstării fizice la sfera morală, ca presiune a idealului de confort care fagocitează acum domeniul psihic. În acest context, pacienții se comportă ca niște consumatori care dictează ei înșiși medicului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
așa, ironie devenită publică și plata, lichefiere înghețată, ce furnizează un nou fundal pe care se înscriu noi figuri de stil. Din perspectiva mea, încercarea de a-l transforma pe Derrida într-un descoperitor al unor "adevăruri filosofice" este o banalizare prematură a ironiei lui Derrida. Cred că s-ar cuveni că el să fie păstrat fluid încă o vreme înainte de a fi criogenat (așa cum, eventual, trebuie să fie ) într-un set de concepții filosofice că oricare altul, adecvat pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
cu riscul de a reveni la vechile discuții despre natura Uniunii Europene? Nu este oare o încercare de a disimula, în spatele unor concepte mistificatoare, adevărata originalitate a procesului de integrare? Și, în cele din urmă, nu este oare constituționalizarea o banalizare a construcției europene și o amenințare a logicii ei subtile printr-o înscriere forțată într-un limbaj desuet? Argumentul avansat de Joseph Weiler, cu o simplitate remarcabilă, concentrează forța tuturor acestor obiecții: "It works, why fix it?"29. Abilitatea acestui
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
avem import”; „Și atunci iată că am pierdut 713 milioane dolari” (Antena 3, 6.02.2012). În ultima vreme, marcatorul iată tinde să devină un supărător tic de limbaj. Excesul de reliefare își anulează proprietățile și tinde spre nivelare și banalizare. Reportajele de televiziune și prezentările de știri recurg tot mai mult la un stil insistent, exagerat, demonstrativ, în care atragerea atenției spectatorului devine un simplu mecanism repetitiv. Iată este una dintre emblemele acestui stil: „un copil care, iată, a rămas
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
dăduseră în damblaua salutului cu "Doamne-ajută!" Ceea ce mi-a indus instantaneu un sentiment de respingere. Dumnezeu devenea, în mintea mea, complicele acestor nemernici, pavăza îndărătul căreia se masa întreaga abjecție a unui sistem criminal. Începutul anilor '90 a marcat deplina banalizare - ba chiar trivializare - a formelor de existență religioasă. "Soborul de preoți" fără de care nu mișca nici musca (exact cum pe vremea comunismului nu se putea face nimic fără "soborul de activiști"), luptele pentru putere în sânul bisercii, desfășurate exact după
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
de manevrat" (dir.bumerang.ro). Dacă mai adăugăm cîteva citate - "funcții (...) mai facil de obținut" (domino.kappa.ro); "site-uri (...) facil de navigat" (servicii. rosite.ro), "operațiune (...) facil de îndeplinit" (datalog.ro); "deja devine facil de concluzionat că..." (quadrant.ro) - banalizarea prin repetiție riscă să își atingă scopul: construcția începe să ni se pară aproape normală...
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
și amanați sunt distanțe incomensurabile din punct de vedere psihologic. Anna îl pune în fața unui tablou de gen, un tablou burghez ratificat de contractul marital, un tablou mortificant pentru amanți, abandonarea condiției lor damnate, normalizarea situației însemnând pierderea voluptății și banalizarea pasiunii într-un cadru domestic: un bărbat citind un ziar, o femeie citind o carte în aceeași cameră zi de zi, fără aportul pe care-l aduce o dureroasă culpabilitate, un indescifrabil regret. Pasiunea decurge din sentimentul acut de rău
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
puțin perfect manierat, cu gust la haine și cu o aplecare spre ordine. în mod obligatoriu, cuceritorul teoretizează haosul creator și nevoia de eroism, declarîndu-se un dușman al bunului-gust burghez (înainte de '89) sau al mediocrității leneșe (după), ambele vinovate de banalizarea vieții omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]