183 matches
-
întorceau la lucru. Nu li se permitea să se întoarcă. Hei, Morty, Anna Irlandeza s-a întors. —Pe bune? Anna Irlandeza, crezurăm că te-au dat afară. Și ce-ți făcuși la față? Au bătut palma delicat cu mâna mea bandajată și m-am alăturat mulțimilor de oameni care curgeau spre lifturi. M-am înghesuit la un loc cu restul în cabina de metal aglomerată, unde fiecare își ținea cafeaua și evita privirile celorlalți. La etajul 38, ușile liftului s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să o anunț dacă e nevoie să mă dea afară. Și, când o să... se vindece... chestia aia... de pe fața ta? Oamenii de aici detestă imperfecțiunile fizice. —Și mâna? Când o s-o poți scoate din ghips? Apoi mi-a observat degetele bandajate. Ce e sub astea? —Unghii lipsă. —’zeule mare, a zis. Îmi vine să vomit. S-a așezat și a inspirat adânc, dar nu a vomitat. Pentru a putea vomita, e nevoie să ai ceva în stomac și existau șanse minime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana. — Uite-l, spuse iritat. Antonius înainta cu pași siguri, drept, cu atitudinea lui mândră care trezea admirația soldaților. Acum îl admirau și mai mult, pentru că Antonius se mișca dezinvolt, cu toate că avea umărul bandajat și brațul legat de gât. Zâmbetul lui sincer mai risipi tensiunea ce domnea în acea adunare, de parcă simpla lui prezență era de-ajuns pentru a-i liniști pe soldați. — Zeflemitor și greu de stăpânit, ca întotdeauna, șuieră Tampius. După ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În alte părți mai mult sau mai puțin esențiale... După acest sumar consult, profesorul părea mulțumit și părăsea salonul, abordând un aer la fel de vesel la ieșire ca și la intrare. A doua zi, În semn de compasiune față de bolnav, venea bandajat și el, pe față, pe mâini și pe picioare. Conectat la aparatele sale de transfuzii, pacientul Braic jubila: acum, o parte din rănile care supurau pe pielea lui, printr-un transfer de energie, aveau să umple badajele profesorului și asistenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele „Care Marty?” și o expresie neîncrezătoare la auzul menționării muzicanților spărgători de case și a unui complice cu fața bandajată. În amurg o sună pe Karen pentru a afla rezultatul. Surpriză: mai multe „Care Marty?” și un număr de unsprezece indivizi scoși din dosarele cu spărgători de case - șapte negri, doi mexicani și doi albi al căror dosar de pușcăriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și primi un tratament special: o injecție cu ceva care îl înălță la ceruri mai tare decât zece zmei în timp ce i se extrăgeau fragmentele de dinți din degete și i se dezinfecta rana, ce i-a fost apoi cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu câțiva ani în urmă. Îmi amintesc că Chaz și Reynolds se certau mereu, iar Reynolds nu l-a adus la petrecerea respectivă. La final l-am văzut pe Reynolds lângă mașina lui, discutând cu un tânăr care avea fața bandajată. Îmi mai amintesc și că grupul meu de prieteni interesați de politică se implicase în apărarea inculpaților de la Sleepy Lagoon și au fost foarte supărați când am acceptat o slujbă în New York și n-am mai putut să mă alătur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
evenimentelor și oprindu-se la cadavrul lui Augie Duarte întins pe masa de inox a autopsierului. Tăieturi faciale. Un salt logic la analiza de azi-noapte a dosarului. O intuiție: asasinul îl cunoștea pe amicul lui Marty Goines, tânărul cu fața bandajată, care era pentru el o sursă de inspirație sexuală. Un salt la Thomas Cormier, ale cărui wolverine fuseseră îndopate - adorate? - în vara lui ’42, vara procesului de la Sleepy Lagoon, când bețele zoot fuseseră utilizate cel mai intens. Interpretarea lui Cormier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poate că pur și simplu nu-l băgaseră în seamă. Salt în prezent. Puștiul cu fața arsă era un hoț: Chester Brown „Apă de Gură” spusese că ar fi jefuit case împreună cu Goines prin ’43-’44 și că avea fața bandajată. Dacă el furase wolverina aia a lui Thomas Cormier la vreo optsprezece luni după vara aia de intensă adorație din 1942 și dacă era un puști din cartier, atunci poate comisese în aceeași perioadă și alte furturi în zona Bunker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vorbi rapidamente: Era un golan, o putoare. Reynolds începuse să-l aducă cu el cam pe vremea când CASL era în toiul activității. Am uitat numele puștiului, dar era un copil de vreo optsprezece-nouăsprezece ani - cam pe-acolo. Avea fața bandajată. Se pârlise rău de tot în timpul unui incendiu. După ce s-a vindecat și i-au scos pansamentul și bandajele, toate fetele din Comitet au fost de părere că era foarte chipeș. Arăta exact ca Reynolds, ba chiar mai frumușel. Noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
LAPD. Duarte i-a spus lui Danny că în perioada cu CASL Reynolds Loftis avea un frate mai mic, mult mai tânăr, pe care îl tot aducea cu el și care arăta exact ca el. La început puștiul avea fața bandajată, pentru că se arsese într-un incendiu. Nimeni nu știa cât de mult seamănă cu Loftis până nu și-a scos pansamentele. Puștiul turuia pe la mitingurile CASL cum că un bărbat alb, unul imens, l-ar fi omorât pe José Diaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
conform propriilor indicații. În timp ce se recupera la clinică, Coleman a luat-o razna. A omorât găini din crescătorie, pretinzând că e o wolverină, și le-a băut sângele. A plecat din clinică, a jefuit case împreună cu Mad Marty, având fața bandajată și semănând astfel cu un monstru din filme, a participat la mitingurile organizate de CASL împreună cu grijuliul său tată și, în ciuda cererii acestuia, a povestit istoria lui José Diaz și a bărbatului cu voce de scoțian. Nimeni nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe gheață și că ți-ai fracturat sau că ți-ai luxat piciorul pe care ți-l alegi tu, dreptul sau stângul. Pe urmă, pentru că să zicem, ești băiat conștiincios, vii la școală, dar ai grijă să vii cu piciorul bandajat solid la genunchi, așa ca să nu-l poți mișca, să pară anchilozat, că poate uiți, te miști în voie, și te dai de gol. Te așezi în banca întîia, cu piciorul întins, știi, scos din bancă; și de câte ori îl miști
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Simulescu, care era prea obosit și plictisit de nenorocirea ce i se-ntîmplase, ca să mai poată răspunde cu suficientă seninătate la firescul interogatoriu ce i-l lua fiecare profesor! Rămăsese stabilit că-și luxase piciorul drept din genunchi, că era strâns bandajat, întrucît profesorul-doctor Amza Jianu hotărâse că nu este ceva prea grav, dar că va trebui să stea așa cel puțin o lună, adică până se încheia situația pe trimestrul al doilea! Toți profesorii îl întrebau pe Simulescu dacă este pregătit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la atrofiere. Deci, chiar dacă doar unu la sută din corp putea fi mișcat, trebuia să fie mișcat În continuare, indiferent de dureri. Încordă din nou degetele mâinii stângi, simțind că principalele dureri erau În zona articulației și a umărului. Locurile bandajate, străpunse de săgeți. Un zgomot de pași urcând scările Îi Întrerupse Încercările. Ușa se deschise. Era Ali beg. - Căpitane! Am vești bune pentru tine! Misiunile Cuceritorilor au fost anulate. Inclusiv misiunea mea, deși nu se știa nimic despre ea. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul își ridică puțin capul legat. — Mi-e rușine să spun că sunt eu, Nagayoshi, stăpâne. — I-auzi, Nagayoshi? Am auzit că zăceai la pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile problemei și pe urmă, fără să te întrebe ce ai pățit sau dacă te doare, îți așeza calm raportul pe birou. Dar avea un talent să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Lui Jiag Ching i se pare ciudat că trupului ei a încetat să-i mai fie dor de el. O rază de soare se furișează înăuntru, trecând pieziș peste colțul biroului. Vechiul scaun al lui Mao, cu piciorul din spate bandajat, stă ca un soldat rănit. Peretele e murdar. După o tăcere stânjenitoare, Mao își întinde brațele și o trage pe Jiang Ching spre el. Fără să vorbească, își plimbă mâinile de pe umerii ei pe talie. Și apoi mai jos. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan și-a pipăit partea bandajată a capului și s-a strâmbat. — Am cea mai groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se mai liniștească nițel și-o să pot și eu să ies din casă fără ca echipa de intervenție să mă mai verifice din cinci în cinci minute. Și cam când o să se-ntâmple asta? Alison a aruncat o privire la piciorul bandajat al lui Susan. Expresia de pe chipul ei părea a fi una de neîncredere. —Nu peste mult timp. De gips o să scap săptămâna viitoare, după care n-o să mai trebuiască să port decât o șosetă din aia elastică pentru susținerea gleznei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
inundă sentimentele de vinovăție, așa cum fumul inundă întreaga casă, îmi dreg vocea, privesc fierbințeala amiezii plutind deasupra terasei, păcat că nu este încă noapte, ce vom face cu rămășița asta de zi, care se târăște asemenea unui picior rănit, trebuie bandajată, trebuie îngrijită, dar eu nu mai am putere. Mi se pare că telefonul sună o secundă, după care se oprește, probabil că a răspuns el, îi aud vocea în depărtare, surprinzător de binevoitoare, din ziua în care se îmbolnăvise, ignorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amărâtă pe o stradă de cartier și două fiice din care, cel puțin una, era cam stranie. Ce fel de viață era asta? mă întrebam eu. Oare ce se afla în creierii aceia tulburi, așa cum zăcea în pat, cu capul bandajat și cu privirile ațintite pe mine? Tot gândindu-mă la tatăl lui Midori, m-a cuprins un sentiment de tristețe cumplită și m-am dus după rufele de pe terasă înainte de a se usca complet. Am plecat apoi spre Shinjuku ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vorbă cu cineva și abia atunci mi-am dat seama că nu îl mai văzusem de mult timp. Nagasawa bea bere și urmărea o lecție de spaniolă la televizor. — Ce naiba ai pățit? m-a întrebat el când m-a văzut bandajat. — M-am rănit și eu puțin. — Vrei o bere? — Nu, mulțumesc. — Te rog să aștepți puțin, se termină imediat, spuse el, văzându-și de lecție. Mi-am fiert niște apă și mi-am făcut un ceai. O spaniolă citea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
într-o batistă, i-a dat-o unei prostituate... Nu mai spune, nu mai spune!îl întrerupe Teofana strâmbându-se la auzul unei asemnea cruzimi. Stai să vezi! Șade două săptămâni în spital și pictează vestitul tablou „Autoportret cu urechea bandajată”. Ce să mai spunem despre cei care și-au folosit inspirația, inteligența în scopuri distrugătoare ca inventatorii bombei atomice și a altor arme de ditrugere în masă. — Datorită ei la 6 august 1945 orașul Hiroshima a fost ras de pe fața
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
babe și un țăran de vîrstă incertă, 50-60 de ani, În celelalte. SÎntem Într-un salon de chirurgie. Sau de interne. Sau la reanimare. E bine că n-am ajuns la morgă. SÎntem În spital, un spital civil. Am capul bandajat, fața tumefiată, spatele mă doare În cîteva locuri, nu știu cum se traduce asta În limbaj medical. Aseară am ajuns cu salvarea. Amintirile sînt destul de confuze. Îmi amintesc că m-a cusut un medic micuț (sau era Înalt?) și pleșuv (sau avea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]