KorAP: Find »[drukola/base=bandură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...15 >

372 matches

Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686

demonstra că limitările atribuite modelării au fost intrinsece în metodologia experimentală, mai degrabă decât în cadrul fenomenului însuși, Bandura și colaboratorii săi au condus câteva experimente care au presupus o formă de modelare mai ordonată (Bandura, Harris, 1966; Bandura, McDonald, 1963; Bandura, Mischel, 1965). Aceste studii foloseau o paradigmă în care persoanele expun un pattern consistent de atitudini comportamentale la diverși stimuli și teste pentru efecte modelatoare generale conduse de diferiți experimentatori, în diferite condiții sociale, cu modelele absente și cu diferite

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
aceleași condiții, deși subiecții nu au fost niciodată martori ai comportamentului respectivului model în aceste situații noi. Efectele acestor influențe modelatoare sunt relevate mai pe larg în paradigme experimentale ce utilizează modele multiple ce indică (expun) diferite patternuri de comportament (Bandura, Ross, Ross, 1963). În cadrul unor teste ulterioare, observatorii ilustrează în general răspunsuri relativ noi care reprezintă amalgamuri de elemente din diferite modele. Mai mult decât atât, mixturile specifice de elemente comportamentale variază de la un subiect la altul. Dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
patternuri de comportament ce pot semăna de departe cu cele expuse de modelele originale. Depinde de modul cum sunt folosite influențele modelatoare; ele pot produce nu doar mimetism specific, dar pot, de asemenea, produce un comportament generativ și inovator. După Bandura, influențele modelatoare pot genera schimbări psihologice mai complexe decât se crede de obicei. Cu puține excepții, experimentele conduse în laboratorul său foloseau o procedură de achiziție bazată pe nonrăspuns; dar altfel se înregistrează răspunsuri, deși nu sunt administrați stimuli în

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
răspuns prin intermediul observației. 4.3. Analiza cercetărilor de condiționare operantă1tc "4.3. Analiza cercetărilor de condiționare operantĂ 1" În text există numeroase referințe la această lucrare fundamentală. Le-am inclus tacit din dorința de a nu complica inutil concepția lui Bandura, expusă de el într-un stil deseori foarte obscur. În anii ’60, Bandura a studiat atent virtuțile și limitele amintitelor abordări ale învățării sociale. Le-a rezumat în 1963 împreună cu Walters (vezi notele bibliografice), scoțând în evidență aspectele pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
cercetărilor de condiționare operantĂ 1" În text există numeroase referințe la această lucrare fundamentală. Le-am inclus tacit din dorința de a nu complica inutil concepția lui Bandura, expusă de el într-un stil deseori foarte obscur. În anii ’60, Bandura a studiat atent virtuțile și limitele amintitelor abordări ale învățării sociale. Le-a rezumat în 1963 împreună cu Walters (vezi notele bibliografice), scoțând în evidență aspectele pe care încercăm să le redăm în continuare cât mai fidel. Bandura sublinia cu obiectivitate

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
În anii ’60, Bandura a studiat atent virtuțile și limitele amintitelor abordări ale învățării sociale. Le-a rezumat în 1963 împreună cu Walters (vezi notele bibliografice), scoțând în evidență aspectele pe care încercăm să le redăm în continuare cât mai fidel. Bandura sublinia cu obiectivitate avantajele și dezavantajele schemei behavioriste de tip skinnerian. Concluziile sale rămân încă foarte actuale și probabil vor rămâne mereu astfel. După el, analiza modelării (Baer, Peterson, Sherman, 1967) se bazează în întregime pe paradigma standard alcătuită din

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
intră în funcțiune ca stimul discriminator pentru răspunsurile pozitive. În viața de zi cu zi și în majoritatea studiilor de laborator asupra imitației întârziate, comportamentul modelat este adesea reprodus de observatori în absența unei întăriri externe imediate - este de părere Bandura. El constata numeroase controverse și viziuni divergente. În mod consecvent, teoriile ce postulează că o anumită formă de întărire este necesară pentru învățare trebuie să-i identifice o sursă alternativă de întărire. În formularea avansată de Baer se presupune că

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
secundare de întărire. După ce asemănarea a devenit întăritoare prin propriul merit, oamenii devin dispuși să dea răspunsuri imitative care sunt întărite și menținute prin valoarea lor intrinsecă. Această chestiune va fi discutată mai târziu într-o măsură mai mare de către Bandura, din propria perspectivă. Este dificil să observăm cum se poate aplica analiza operantă a învățării observaționale în care un observator nu dă răspunsul modelului în timpul fazei de achiziție, întăritorii nu sunt administrați nici modelului, nici observatorului, iar răspunsul dobândit poate

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
un nivel simbolic, în baza informațiilor date de stimulii modelatori. Principala controversă între teoriile învățării observaționale se centrează în jurul întrebării fundamentale dacă răspunsurile noi sunt învățate și integrate în mod central sau sunt organizate periferic în timpul performanței. Din fericire - consideră Bandura -, este posibil să se obțină un index de învățare a răspunsurilor, independent de performanță, prin simpla cerere ca subiecții să descrie comportamentul pe care l-au constatat. Dovadă că observatorii pot descrie în mod corect patternuri complexe și secvențe de

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
modelatori înaintea reproducerii comportamentale sau a apariției ocaziilor de întărire; se pretinde un mecanism de răspuns integral central. Desemnarea învățării observaționale ca „imitație generalizată” (Gewirtz, Stingle, 1968) nu explică nicicum fenomenul; ea reprezintă etichetarea descriptivă sub masca unei explicații - concluziona Bandura. La o concluzie similară ajunge și în ceea ce privește teoria primară a imitației dezvoltată de Miller și Dollard (1941); după aceștia, interpretarea condiționată operant a fenomenului de modelare ține cont, într-un mare grad, de controlul asupra răspunsurilor potrivite, învățate anterior de către

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
ce fel un nou răspuns potrivit este obținut în mod observațional cu prioritate. Într-un studiu preliminar, Foss (1964) a descoperit că păsările imită patternuri sonore neobișnuite înregistrate pe o casetă în absența oricărei întăriri anterioare de răspunsuri potrivite. După Bandura, ar trebui să se noteze că aici divergența dintre teoriile asupra învățării observaționale este concentrată în mod primar pe maniera în care întărirea afectează învățarea mai degrabă decât pe faptul că aceasta joacă un rol în procesul de achiziție. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
trebui să se noteze că aici divergența dintre teoriile asupra învățării observaționale este concentrată în mod primar pe maniera în care întărirea afectează învățarea mai degrabă decât pe faptul că aceasta joacă un rol în procesul de achiziție. Dar - crede Bandura - în condițiile în care fie modelele, fie observatorii înșiși sunt în mod repetat întăriți pe măsură ce produc o serie de răspunsuri, observațiile asupra efectelor întăritoare ce apar repede în secvență pot fi pasibile să crească vigilența observatorului din respect pentru comportamentul

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
secvență pot fi pasibile să crească vigilența observatorului din respect pentru comportamentul modelat anterior. Anticiparea întăririi pozitive pentru reproducerea răspunsurilor potrivite de către observator poate deci să influențeze în mod indirect cursul învățării observaționale, prin mărire și focalizare asupra răspunsurilor observate. Bandura va arăta mai târziu că, de fapt, consecințele anticipate pot afecta alte activități cognitive ce determină parțial achiziționarea și păstrarea răspunsurilor. 4.4. Analiza învățării socialetc "4.4. Analiza învățĂrii sociale" După Bandura, există un adevăr incontestabil: când o persoană

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
prin mărire și focalizare asupra răspunsurilor observate. Bandura va arăta mai târziu că, de fapt, consecințele anticipate pot afecta alte activități cognitive ce determină parțial achiziționarea și păstrarea răspunsurilor. 4.4. Analiza învățării socialetc "4.4. Analiza învățĂrii sociale" După Bandura, există un adevăr incontestabil: când o persoană observă comportamentul unui model fără să reproducă în mod instantaneu răspunsurile, aceasta poate dobândi răspunsurile modelate, în timp ce ele apar doar în forme reprezentaționale. Acest postulat i-a permis edificarea unei teorii încă nedepășite

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
comportamentul unui model fără să reproducă în mod instantaneu răspunsurile, aceasta poate dobândi răspunsurile modelate, în timp ce ele apar doar în forme reprezentaționale. Acest postulat i-a permis edificarea unei teorii încă nedepășite științific. Analiza socială a învățării observaționale, propusă de Bandura în 1969, alocă un rol important mediatorilor reprezentaționali, care se presupune că sunt dobândiți în baza unui proces de învățare contiguă (vezi Guthrie). În această subtilă teorie banduriană, stimulul contiguu, de alăturare, este considerat o condiție necesară, dar nu suficientă

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
contiguă (vezi Guthrie). În această subtilă teorie banduriană, stimulul contiguu, de alăturare, este considerat o condiție necesară, dar nu suficientă pentru învățarea observațională. Fenomenul modelării implică de fapt patru subprocese legate între ele, fiecare cu propriul set de variabile controlabile. Bandura postulează că o teorie comprehensibilă a învățării observaționale trebuie așadar să cuprindă diverse subsisteme care guvernează acest fenomen. Le consideră fundamentale pe următoarele patru: 4.4.1. Procesele de atențietc "4.4.1. Procesele de atenție" După Bandura, una dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
variabile controlabile. Bandura postulează că o teorie comprehensibilă a învățării observaționale trebuie așadar să cuprindă diverse subsisteme care guvernează acest fenomen. Le consideră fundamentale pe următoarele patru: 4.4.1. Procesele de atențietc "4.4.1. Procesele de atenție" După Bandura, una dintre cele mai importante funcții componente în învățarea observațională implică procesele de atenție. Simplul fapt de a expune subiecții la secvențe de stimuli modelatori nu garantează că aceștia vor urma întocmai instrucțiunile acestora, că vor selecta în mod necesar

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
altele cu caracteristici de observare, iar altele cu proprietăți de automodelare) vor influența determinarea stimulilor modelatori ce vor fi observați și a celor care vor fi ignorați. 4.4.2. Procesele de retențietc "4.4.2. Procesele de retenție" După Bandura, cea de-a doua componentă de bază aflată în legătură cu învățarea observațională, dar care a fost în mod virtual ignorată în teoriile imitației, privește retenția evenimentelor modelatoare. Pentru a reproduce comportamentul social fără prezența continuă a replicilor modelatoare externe, o persoană

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
asociate și integrate central pe baza alăturării. În condițiile în care evenimentele stimulatoare sunt strâns legate, ca atunci când un nume este asociat cu o persoană dată, este imposibil să auzi numele fără experiența imaginară a caracteristicilor fizice ale acelei persoane (Bandura îl dădea ca exemplu sugestiv pe președintele Richard Nixon!). Cercetările indică faptul că, în cursul observării, fenomenele perceptuale tranzitorii produc o îndurare relativă, imagini de recuperare de secvențe modelate de comportament. Mai târziu, reinvestirea mediatorilor imaginari servește drept ghid pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
doilea sistem reprezentațional, care probabil pledează pentru viteza notabilă a învățării observaționale și retenția pe termen lung a conținuturilor modelate de oameni, presupune codarea verbală a evenimentelor observate. Majoritatea proceselor cognitive ce reglează comportamentul sunt mai degrabă verbale decât vizuale. Bandura lua ca exemplu ruta traversată de un model ce poate fi dobândită, reținută și mai târziu reprodusă mult mai exact de codarea verbală a informației vizuale într-o secvență de întoarceri stânga-dreapta (de pildă, DDSDD, adică Dreapta-Dreapta-Stânga-Dreapta-Dreapta) decât prin bazarea

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
depozitare mult mai ușoară. După ce răspunsurile modelate au fost transformate în simboluri funcționale, performanțele comportamentului de potrivire în ocazii ulterioare pot fi efectiv controlate de autodirecționări camuflate. Rolul influent al reprezentării simbolice în învățarea observațională este dezvăluit de un studiu (Bandura, Grusec, Menlove, 1966) în care copiii au fost expuși câtorva secvențe complexe de comportament modelat sau de film. În timpul expunerii, copiii au fost urmăriți foarte atent, codându-se răspunsurile noi în echivalenți verbali ce au fost dați de modele, sau numărate

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
care au fost inițial modelate. Subiecții ce au codat stimulii modelatori în etichete concise au fost capabili să reproducă aproximativ de două ori mai multe răspunsuri bine integrate în testul de inițiere, comparativ cu performanțele de potrivire ale celorlalte grupuri. Bandura nu uita să citeze că, într-un document important, Gewirtz și Stingle (1968) și-au pus problema valorii teoriilor modelării care includ procese simbolice ca o bază a evenimentelor simbolice deduse din comportamentul pe care aceștia încearcă să îl explice

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
faptul că, în experimentele menționate anterior, evenimentele simbolice sunt manipulate independent, mai degrabă decât deduse din comportamentul de potrivire/adecvare, așa cum sugerează Gewirtz și Stingle. 4.4.3. Procesele de reproducere motorietc "4.4.3. Procesele de reproducere motorie" După Bandura, a treia componentă majoră a fenomenului de modelare se ocupă cu procesele de reproducere motorie. Aceasta implică folosirea reprezentărilor simbolice ale patternurilor modelate să ghideze performanțele deschise. Procesul de ghidare reprezentațională este esențial același ca răspunsul de învățătură în condițiile

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
dar nu pot fi reproduse comportamental din cauza limitărilor fizice. Puțini fani ai baschetului ar putea să realizeze performanța remarcabilă a unui jucător profesionist înalt, în ciuda repetiției și a atenției lor consecvente. Normarea (adaptarea) corectă comportamentală a indicilor modelatori este, după Bandura, de asemenea greu de obținut în condițiile în care performanțele modelului sunt guvernate de o ajustare subtilă a răspunsurilor interne ce nu pot fi observate și nici foarte ușor comunicate. Un cântăreț de operă ambițios poate beneficia considerabil de pe urma observării

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
ambițios poate beneficia considerabil de pe urma observării unei voci profesioniste, totuși reproducerea vocală profesionistă va fi mult împiedicată de faptul că răspunsurile musculare laringeale și respiratorii nici nu sunt observabile, nici nu pot fi ușor descrise. Problema reproducerii comportamentale este - consideră Bandura - mai complicată în cazul abilităților motorii foarte bine coordonate, cum ar fi golful, unde o persoană nu poate constata multe dintre răspunsurile pe care le dă, și trebuie să se bazeze în primul rând pe indicii proprioceptive de feedback. Din

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]