231 matches
-
Acest spațiu-timp originar reapare în Dimineața primigeniei (1980), unde abundă evocările de ritualuri: „diminețile” morților, făcutul pâinii sau, pur și simplu, mersul copilei țărănci spre câmp, purtând pe cap coșul cu demâncare („Treceam așa pe dealuri legănând / soarele copt în baniță”). Totul - ființe, obiecte, gesturi - este învăluit într-un aer magic, de incantație. Primigenia, o ipostază a poetei-copil, reactualizează spațiul-timpul auroral: „Jos era cerul verde strălucitor / și unde călcam se aprindeau / sori minusculi, unde dormeam / se deschideau izvoare”. Din același fond
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
spre o lume mai bună și mai dreaptă. — Ba ai să cobori în fundul pământului, stârpitura naibii, răbufnește Rufus. Îi cere germanului să certifice. — Zi și tu! Nici n-ar fi avut nevoie să-și înșele foamea, că din cele cinci banițe de grâu cât primește pe lună putea să vândă o parte, nu? Pusio consideră că e periculos să ia partea vreunuia din ei. Murmură totuși contrariat: — Dacă aveai un mic capital, te-ai fi putut smulge din robie... Dar nenorocitul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Adi, iar jurnalele se scriu în intimitate, chiar dacă se citesc altminteri. 5 decembrie Mă chinui cu viroza care intră în ziua a șaptea. Practic, de sâmbăta trecută de după prânzul cu Nick și Pauline la Red Lobster, am capul cât o baniță, nasul ca un cartof înfundat și izvoros, gâtul cu gheare și pieptul acoperit cu gheață. Mă simt așa de idiot, că mi-au trecut și cheful și dispoziția pentru absolut orice. Luni și joi am fost la departament cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aduse la lumină și le întinse în fața călugăriței. În lumina leșietică luceau în ape roșcate și alburii. Au fost frumoase dihănii... zise încet cojocarul. Să mi le-aduci la curte... grăi, tremurându-și capul, călugărița. Apoi se așeză pe o baniță întoarsă cu fundu-n sus. Marghiolița rămase lângă ea în picioare, în sumanu-i cenușiu, cu broboada neagră umbrindu-i ochii. Neamțul sta gânditor. Deodată, ca și cum ar fi grăit cu pipa, mormăi: — Eu spus buier face pun să însoară. —Cum? se însoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-a dreptul pătrățos. Umerii săi aveau dimensiuni normale, dar, sincer, aproape că exploda în jurul taliei. Avea ditamai burta - și, deși îmi pare rău s-o spun pentru că urăsc când bărbații spun asta despre femei - avea un fund cât o baniță. Un fund care putea fi folosit ca poartă la handbal. În chip ciudat, picioarele n-arătau prea rău și se terminau cu o pereche de glezne delicate. A întins cuvertura pe iarbă, apoi a bătut ușor coșulețul și a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea. Cotoșman: Pare să fie cam grea pentru capul Luminăției Tale... Împăratul: Ehe, și asta nu e nimic! Asta e coroana de toate zilele, dar mai am una “de zile mari”. Pe aia s-o vezi, e mare cât o baniță și grea cât un vițel... Cotoșman: Și stați des cu vițelul ăla pe cap? Împăratul: Nu, am noroc că nu o pun decât o dată pe an. De Ziua Împăraților! Cotoșman: Și de ce n-o pui decât atunci? Împăratul: Nu știu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar fi înțeles vorbele lotrului, calul și-a lipit botul de umărul lui. Mergeau la pas. Când au ajuns la poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oftează mama. Povestesc mai departe despre doamna Mei și doamna Hui, cele care arată ca niște gemene. Sunt mai puțin frumoase, dar au trupuri împlinite. Ele sunt preferatele Marii Împărătese. Au sânii mari ca niște pepeni și funduri cât o baniță. Sunt talentate în a face complimente și se învârt în jurul lui Nuharoo ca niște animale de casă. Vesele și pline de viață în fața Marii Împărătese, ele sunt inexpresive și tăcute atunci când sunt singure. Nu le place să citească, să picteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care plângeau, Îi fugăriseră pe cei de parte bărbătească adultă prin porumb, după care Încărcaseră În căruțele pictate măiastru ale rudarilor ce era prin case: pături, perne, oale și ulcele, pirostrii, căldări, unelte de lucrat pământul și de cioplit lemnul, banițe și câte alte alea. Căruțele de mine erau pictate, cu motive cosmice, contra unui onorariu modest, plătit În natură și În servicii. Mă rog. Fugăriții prin porumbiște nu s-au Înspăimântat iremediabil: au dat un mic ocol, și-au chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prilej, s-ar fi oprit la perioada când - dintr-un exces de recunoștință - Nobunaga îi dăruise lui Mitsuhide Castelul Sakamoto, Castelul Kameyama, aranjase nunta fiicei lui și, în sfârșit, îl înzestrase cu o provincie de cinci sute de mii de banițe. Acesta era o purtare deosebit de generos, dar, nu peste mult, părerea lui Nobunaga despre Mitsuhide începuse să se modifice. Și exista o cauză clară: faptul că, în caracterul și în atitudinea lui Mitsuhide, nu se simțea nici o urmă a bunăvoinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvinte cu adevărat exagerate, iar documentul de față îmi acordă o răsplată nemeritată. Nu am idee ce să spun sau care ar putea fi eticheta cuvenită. Stipendiul pe care l-am primit de la clanul Mori nu depășește șapte mii de banițe și, cum se vede, nu sunt mai mult decât un samurai de țară care se apropie de bătrânețe. Nu pomenise nimic despre vreun acord. Se lăsă tăcerea. Cei doi mesageri stăteau încordați. Orice i-ar fi spus, nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provincia Mino. Prima era leagănul clanului Oda; cealaltă, a doua patrie a lui Nobunaga. Existau însă două clauze care adăugau mult mai mult propunerii inițiale: Ikeda Shonyu primi Osaka, Amagasaki și Hyogo, care valorau o sută douăzeci de mii de banițe; Niwa Nagahide primi Wakasa și două districte din Omi. Hideyoshi primi provincia Tamba. Lui Katsuie nu i se acordă decât propriul castel al lui Hideyoshi de la Nagahama. Era punctul strategic de pe drumul care ducea din provincia natală a lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opiniilor majorității, fiindcă aveau să cadă pe mâna persoanelor potrivite? Nimeni nu înțelegea încă ce avea în minte. AVERTISMENTUL DE LA MIEZUL NOPȚII Consfătuirea stabilise, în sfârșit, ca provincia pentru moștenitorul lui Nobunaga, Samboshi, să fie de trei sute de mii de banițe, în Omi. Protectorii tânărului senior aveau să fie Hasegawa Tamba și Maeda Geni, dar urma Hideyoshi să-i asiste. Azuchi căzuse pradă flăcărilor și, până se putea construi un nou castel, reședința lui Samboshi avea să fie Castelul Gifu. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fanfaron incapabil. În acea a șaptea zi, Hideyoshi plecă spre Azuchi, oprindu-se la Castelul Sakamoto în ziua a unsprezecea. În Ise, Takigawa Kazumasu capitulă și el. Hideyoshi îi dădu o provincie din Omu în valoare de cinci mii de banițe. Nu se aventură să-l întrebe pe Kazumasu despre crimele lui din trecut. CARTEA A ZECEA AL UNSPREZECELEA AN AL LUI TENSHO 1583 PERSONAJE ȘI LOCURI GAMO UJISATO, vasal superior al clanului Oda NAKAGAWA KANEMON, comandantul Castelului Inuyama IKEDA YUKISUKE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am pregătit, pentru dumneavoastră, o oștire finanțată cu banii pe care i-am câștigat din curățirea pământurilor nefolosite din această regiune. — Ei bine, vino, Sakichi. Alăturați-vă convoiului de provizii, în coadă. Oameni și cai în valoare de peste zece mii de banițe - Hideyoshi era impresionat de ingeniozitatea lui Sakichi. În ziua aceea, majoritatea trupelor trecură prin Kyoto și porniră pe drumul spre Omi. Pentru Hideyoshi, acolo se găseau amintiri ale vicisitudinilor tinereții sale în fiecare trunchi de copac și în fiecare fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre inamici a scris pamfletul ăsta? întrebă. — Ishikawa Kazumasa, răspunse un vasal. — Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se potoli și, chemându-i pe generalii care, întâmplător, erau prezenți, dădu el însuși o comandă de ieșire. — Deci, așa se poată blestematul ăla de Kazumasa! tuna și fulgera Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
preschimbase miezul provinciei natale a clanului Tokugawa, avea să-și îndrepte Shonyu lovitură mortală. Comandantul Castelului Oteme, care fusese aliniat cu clanul Tokugawa, dar era ispitit de Shonyu, acceptase deja de la Hideyoshi garanția unui domeniu de cincizeci de mii de banițe. Poarta castelului era deschisă, iar comandantul său ieși să-i salute el însuși pe invadatori, arătându-le drumul. Clasa samurailor de sub vechiul shogunat nu avusese monopolul imoralității și al degradării. Sub domnia lui Ieyasu, atât seniorul, cât și vasalul mâncaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Generale Gonemon, spuse Shonyu, cu chipul luminat de fericire. Îți sunt recunoscător că nu ți-ai încălcat promisiunea și ne-ai ieșit azi în cale. Dacă totul iese așa cum am plănuit, voi trimite acea propunere pentru cincizeci de mii de banițe direct la Seniorul Hideyoshi. — Nu mai e nevoie, am și primit angajamentul Seniorului Hideyoshi, aseară. Auzind răspunsul lui Gonemon, Shonyu fu surprins, încă o dată, de vigilența și promptitudinea lui Hideyoshi. Acum, armata se împărți în trei coloane și porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
palide. — Forțele clanului Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă mai aproape de șaizeci de pași, înainte de a trage. După ce-i instrui cum să-și dispună trupele, încheie: — Dau câte o sută de banițe pentru fiecare războinic inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care dăduse unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înfățișați prin sămînța căzută în pămînt bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută." 21. El le-a mai zis: "Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic? 22. Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină. 23. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Mă aplec spre el. Haide, spune‑mi. E vreo problemă? Nu, zice Luke repede și dă peste cap paharul. Nu e nici o problemă. Totul e în regulă. Hai să mergem. Unsprezece A doua zi mă trezesc cu capul cât o baniță. De la Royalton ne‑am dus să mâncăm la un restaurant și acolo am băut și mai mult; nici măcar nu‑mi amintesc când ne‑am întors la hotel. Slavă Domnului că n‑am nici un interviu azi. Sinceră să fiu, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
împlinire vouă, tuturor, dragii mei prieteni! Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de surpriză, iar Fratele, uluit și el, face ca peștele. Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze vreun cuvânt! Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un turneu în Polonia și Lituania. Era prezentat drept cel mai înalt om din lume și apărea pe scenă, grav și tăcut, într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]