100 matches
-
că vă pasionează sculpturile complicate, dioramele din epoca victoriană. Această formă de artă reprezintă modul preferat în care vă petreceți timpul liber? Da, e ceva ce-mi place să fac din când în când. Învăț de asemenea să cânt la banjo. Este plăcut să ai trăiri artistice, într-un sens mai restrâns, în alt domeniu. Când ocupația ta de bază este creația, acea formă de creativitate poate începe să fie percepută drept o meserie. Cred că asta mă face să mă
Sarah Hall: „Sunt mai curând o scriitoare intuitivă” by Virginia Costeschi () [Corola-journal/Journalistic/5703_a_7028]
-
To lift a little blood/ O longiong of the arteries/ To purify the blood// And let the heavens hear it/ The penitential hymn/ Come healing of the spirit/ Come healing of the limb.” Într-un ritm și regim complet diferite, Banjo pare să reprezinte un mic moment de respiro. Comparat cu cântecele anterioare, el aduce o infuzie de optimism unui discurs copleșit de durere, spaimă și boală. Aparențele sunt însă înșelătoare: instrumentul muzical, ce plutește amenințător la suprafață „mării negre și
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
SUA și de șapte ani s-a stabilit în România, la București. Mai precis, din 2007, anul în care absolvea Magna Cum Laudae Facultatea de Compoziție din cadrul Universității de Arte din Philadelphia. Până atunci fusese solist vocal și cânta la banjo în diferite trupe americane. Charles Hubbard Jr sau Charlie, așa cum îi spun prietenii, a devenit din 2012 liderul trupei ”Westroot” (în traducere ”rădăcină din vest”), singura din România care cântă country-fusion, mai precis bluegrass, country, western, cu banjo interpretat în
Un american la Bucure?ti by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84317_a_85642]
-
cânta la banjo în diferite trupe americane. Charles Hubbard Jr sau Charlie, așa cum îi spun prietenii, a devenit din 2012 liderul trupei ”Westroot” (în traducere ”rădăcină din vest”), singura din România care cântă country-fusion, mai precis bluegrass, country, western, cu banjo interpretat în stil american și cu influențe din jazz rock progressive. ”Cu o vioară, cu o mandolină, cu tobe, bas și voci, muzica noastră se recunoaște oriunde în lume și e o continuare a tradiției americane. De aceea se cheamă
Un american la Bucure?ti by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84317_a_85642]
-
Reprezintă rădăcinile din vest, venite din America, de peste ocean, care fuzionează cu cele românești, adânci, sigure, bine înfipte într-un pământ foarte fertil” - ne-a mărturisit Charlie. Sloganul band-ului alcătuit din Andrei Gruia (mandolină, solist vocal), Chuckk Hubbard Jr (banjo, backup vocal), Simona Buescu (vioară), Sabin Tăran (bass) și Eduard Felix Comârzan (tobe) este ”with roots in the west”. ”M-am simțit de la bun început binevenit în România și am observat că lumea e impresionată de banjo-ul interpretat în
Un american la Bucure?ti by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84317_a_85642]
-
Chuckk Hubbard Jr (banjo, backup vocal), Simona Buescu (vioară), Sabin Tăran (bass) și Eduard Felix Comârzan (tobe) este ”with roots in the west”. ”M-am simțit de la bun început binevenit în România și am observat că lumea e impresionată de banjo-ul interpretat în stil blue-grass. Mai ales că românii n-au prea văzut acest instrument decât în filme. Și pentru că îmi place să cânt country, sunt atras și de muzica populară românească” - a spus solistul. El cânta și compune muzică
Un american la Bucure?ti by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84317_a_85642]
-
acest instrument decât în filme. Și pentru că îmi place să cânt country, sunt atras și de muzica populară românească” - a spus solistul. El cânta și compune muzică country, scrie partituri pentru vioară, este aranjor muzical și este singurul cântăreț la banjo (cântă la banjo cu 5 corzi din 1989!) din România. Charlie a creat și a îmbunătățit un soft de compoziție - ”Rationale” - pentru muzică microtonală pe care a folosit-o și în câteva proiecte de visual arts. A prezentat această invenție
Un american la Bucure?ti by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84317_a_85642]
-
în filme. Și pentru că îmi place să cânt country, sunt atras și de muzica populară românească” - a spus solistul. El cânta și compune muzică country, scrie partituri pentru vioară, este aranjor muzical și este singurul cântăreț la banjo (cântă la banjo cu 5 corzi din 1989!) din România. Charlie a creat și a îmbunătățit un soft de compoziție - ”Rationale” - pentru muzică microtonală pe care a folosit-o și în câteva proiecte de visual arts. A prezentat această invenție anul trecut la
Un american la Bucure?ti by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/84317_a_85642]
-
În astfel de momente, este cel mai încrezător în el însuși. Îmi aduce cărțile pe care le-a scris - O colecție de cântece pentru tobă din Shan-dong, O colecție de cântece populare din Jiao-dong, Cântecele Pădurii din Shan-bei și Clasicii banjoului cu o singură coardă. Plăcerea este imensă. Și cu toate astea nu mă pot exprima pe deplin. Poziția mea îl intimidează. Există întotdeauna o distanță între noi. Pentru toată lumea din China, eu sunt femeia lui Mao. Nici unui bărbat nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
femeile de acolo. Mama și cu mine stăteam pe un scaun, lângă un aparat mare și gri și ne uitam la lume. După vreun sfert de oră de când eram acolo, a venit o formație. Aveau un pian, un bas, un banjo și o trompetă. Muzicanții erau din reședința de județ, cred, și erau cu toții bărbați, în afară de femeia care cânta la pian. Au început cu o melodie veselă pe care o mai auzisem de foarte multe ori, dar nu-i știam numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un minut sau cam așa. Apoi s-a auzit pianul, care a îngânat câteva note. Tanti Mae a dat din cap. Vioara cea mare a scos câteva sunete groase, după care pianul a început din nou, de data asta împreună cu banjo-ul. Tanti Mae s-a întors. “Domnișoară din Saint Louis cu inele de diamant Mi-ai furat bărbatul, l-ai prins în șorțul tău galant...“ Trompeta a suflat câteva note care au sunat foarte bine. Tanti Mae cânta și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
făcea lată. O dată m-am uitat în curtea din spate ș-am văzut-o cum se-ncurcase într-un cearșaf ud pus la uscat. Domnule, mi-a mâncat zece ani din viață faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nici un alt fel apropoul și a plecat spre plajă, ca să-și organizeze bucătăria. Mary s-a dus și s-a așezat lângă Irene, întinzându-și picioarele. Jina și Alice plecaseră împreună ca să discute. Tot mai aștepți s-auzi muzică de banjo ? a întrebat-o Mary. Irene a izbucnit în râs. Pielea lui Mary se întunecase până la o nuanță de maro Danville, dar aici, în Idaho, culoarea era superbă. Degetele femeii dansau pe mânerele scaunului pliant. Și ție îți place aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
robust să le supraviețuiesc. Prietenia mea cu Geldmacher, numit Fluieraș, și plăcerea constantă pe care mi-o provocau ragtime-ul și blues-ul au avut drept urmare alcătuirea unui trio de jazz. Cel de-al treilea era chitaristul și cântărețul la banjo Günter Scholl, care voia să predea artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo-ul lui când ciupit, când lovit și eu, cu scândura de spălat utilizată când economicos, când în ritmuri iuți - am avut parte la o oră târzie de o vizită celebră. După o jam-session în fața unui public numeros, la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la radio și din fotografii lucioase alb-negru. Acum, el se retrage în sine, cu trompeta mută, apoi își unește din nou sunetul, timp de o scurtă eternitate, cu al nostru, îmi permite mie și degetarelor mele un alt ritm, înviorează banjoul lui Scholl, declanșează o jubilație comună și se desprinde de noi, imediat ce solo-ul lui Geldmacher ia sfârșit, cu un țipăt de trompetă exprimând apreciere, ne salută prietenos din cap pe fiecare și, cu un ușor aer de unchi, dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
comună și se desprinde de noi, imediat ce solo-ul lui Geldmacher ia sfârșit, cu un țipăt de trompetă exprimând apreciere, ne salută prietenos din cap pe fiecare și, cu un ușor aer de unchi, dus a fost. Ce vizită! Nu banjoul lui Scholl, nu degetarele mele pe tabla ondulată, ci Fluieraș, care a reușit cu ușurință, după un scurt început de melodie, să transplanteze cântece populare germane - ca pe niște emigranți cu dor de depărtări - în Alabama, el a fost nada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu mai era căsătorită decât pe hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă, pe peron, așa cum și prietenii mei, care își luaseră bun rămas cu banjo, flaut și contrabas, rămăseseră în urmă. Lud ofta din când în când, tăcea. Eu aș fi vrut cu siguranță să spun ceva, dar nu îndrăzneam. El făcea naveta între Düsseldorf și Berlin, între atelier și iubită. Fața ei îngustă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un oftat teatral. Cât mai avem? — Trei zile. Papagalul se uita pe fereastră, la orașul pe lângă care treceau. — Ei bine, ei sunt salvați de binecuvântările civilizației, spuse el, cu vorbirea tărăgănată a unui cowboy. Și începu să scoată sunetele unui banjo. Mai târziu, papagalul începu să cânte melodii franțuzești... sau poate erau arăbești, Stan nu era sigur. Oricum, într-o limbă străină. Se părea că fusese dus la un concert live, sau cel puțin ascultase unul înregistrat, pentru că imita sunetele mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă drăgălesc cu Jake, Susan și Jenny o să facă schimb de rețete de prăjituri, iar Alison și Julia o să fie cele mai bune prietene cu soțiile numărul unu. —Doamne, a replicat Julia, tu ești mai optimistă decât un cântăreț la banjo dotat cu pager! Apoi femeia a luat o gură de vin. — În caz contrar, Jake o să fie internat la nebuni, Susan o să fie la închisoare pentru crimă cu premeditare, iar eu și Alison o să fim rănite și-o să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rămîn cu el În gît În fața unui magazin de cosmetice așteptînd-o pe Mariana și ascultînd un băiat de vreo douăzeci de ani care cîntă blues În fața unui cinematograf, e formidabil, strada are acustică, cîntărețului i se aruncă bănuți În cutia banjo-ului. Mă scotocesc și eu prin buzunare, arunc o hîrtie de zece franci, ca Între confrați, pe urmă Îmi pare rău. Intrăm la Tartuffe, o cafenea extrem de elegantă, aproape goală, În țara asta numărul cafenelelor este impresionant, sînt zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă simt iremediabil legat de David Gilmour, pentru a da, așa, o tușă globalistă nuanțelor care ne despărțeau în chestiunea culturii de elită. Iar Gilmour, deși cântă la tot felul de chitări (el fiind inventatorul slide guitar-ului orizontal), la banjo sau saxofon (mai nou!), va rămâne în istoria rock-ului datorită celebrului său Fender Stratocaster negru, căruia, iată, i s-a dedicat și o carte. Este, desigur, un exemplu elocvent că, și atunci când iubești muzica, o carte îți poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
precum Adam Lindsay Gordon, E.J.Brady și Shaw Neilson. La sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul secolului al XX-le, pe fundalul afirmării naționalismul australian, apar nume prestigioase: Henry Lawson, cel mai bun poet și scriitor de nuvele, și Banjo Paterson, autor de romane apreciate (Waltzing Matilda, The Man From Snowy River). Exagerarea poveștii „tufișului australian”, pe de o parte, și dezgustul față de acesta, pe de altă parte, tradițiile masculine ale acestuia, datează din timpul poetului Henry Lawson, unul dintre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]