105 matches
-
Chrétiennes, n. 11 bis, Les Éditions du Cerf, Paris, 1968, p. 80. footnote>. E apodictic deci că acesta e un argument solid al botezării pruncilor și o nezdruncinată mărturie de la Sfântul Ipolit al Romei. În timpul Fericitului Augustin, Și ulterior, întrebările baptismale referitoare la nou-născut erau încă adresate părintelui sau patronului său spiritual (nașului) la persoana a treia: „Crede în Dumnezeu?” etc., cu răspunsul, „Crede”. Încă de la Sfântul Ipolit, rezerva specială realizată pentru acei care nu puteau răspunde singuri marchează nou-născuții ca
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
moștenirea, înfrățirea, să fie mădulare ale lui Hristos, să devină sălaș al Duhului”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a a aceluiași rostită către neofiți, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, în vol. Cateheze baptismale, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 59. footnote>. Pentru copii botezul este o pecete (σϕραγίς) a slavei Și o consacrare în slujba lui Dumnezeu. Prin botez, copilul este instituit în paradisul din care a fost alungat Adam<footnote Philip Schaff
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
58) „Credința este sănătatea sufletului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 357) ,, Temelia bunei cinstiri de Dumnezeu este credința”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Prima cateheză către cei ce urmează a fi luminați, în vol. Cateheze baptismale, p. 31) ,, Acest fapt este credința: a lua aminte la cele ce nu se văd ca la cele văzute. Căci zice: credința este ființa celor nădăjduite, dovedirea celor ce nu se văd (Evr. 11, 1)”. (Sf. Ioan Gură de Aur
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dovedirea celor ce nu se văd (Evr. 11, 1)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia aceluiași către cei ce urmează a fi luminați și lămurire clară a celor săvârșite în chip simbolic și închipuite în dumnezeiescul botez, în vol. Cateheze baptismale, p. 47-48) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p. 122) „Se numește credință, credința care face semne și minuni. Dar se numește credință și ceea ce ne duce la cunoașterea lui Dumnezeu, potrivit căreia fiecare din noi este credincios”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai ales, pe cât puteți, dacă timpul îngăduie, fiind întăriți cu mărturiile Scripturii ca și cu niște arme duhovnicești, închideți gura lor cea nerușinată”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Prima cateheză către cei ce urmează a fi luminați, în vol. Cateheze baptismale, p. 33) „Să ne păzim noi de cei ne înșeală cu pielea oilor și dedesubt ascund lupul și înșală pe cei mai leneși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 174) „Ascultați răspuns
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a celui căzutîntre tâlhari și jefuit de averea părintească de la Dumnezeu, adicăde plinătatea ființei de la „izvorul vieții” (Psalm 35, 9), rămas, astfel,„abia viu” (Luca 10, 30) înainte de a se întoarce în pământ (Facere 3,19). Era ca o coborâre baptismală de la „pomul cunoștinței” la „Po-mul Vieții”, și de la Cuvântul de pe Tablele de piatră, la „tablele decarne ale inimii” (2 Corinteni 3, 3).Când spunea: „Nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”(Ioan 5, 30), Mântuitorul arăta
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ioan CARAZA Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care își trageși numele, Simbolul niceo constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credință a Bisericii.În învățătura de credință pe care o întâlnim de la începuturile Bisericii concentrată în Simboalele baptismale, învățătura de credință a Simbolului niceo constantinopolitan nu aduce lucruri noi,căci credința Bisericii era completă și neschimbată. Dar prin fixareași precizarea credinței în punctele controversate la începutul secolului al IV-lea și proclamarea lor ca dogme, Biserica le rânduia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu cuprindea articolele necesare despre Biserică, botez, învierea morților și viața viitoare. Sinodul II Ecumenic include în acest sensformula de la Niceea în mărturisirea sa de credință, odată cu între girile necesare impuse de ereziile apărute între timp, precum și cuadaosul de la simbolurile baptismale, care redau pe scurt întreaga credință în sens ortodox.Între participanții la Sinod pot fi numiți: Sfântul Grigorie de Na-zianz, Sfântul Grigorie de Nysa și Sfântul Chiril al Ierusalimului,adânci cunoscători ai Sfintei Scripturi, cei care au putut contribui înmare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și hotărârile dogmatice ale celorlalte Sinoade Ecumenice, care l-au recunoscut și confirmat ca învățătură de bază a Bisericii și chiar au interzis oriceschimbare a sa, așa cum citim în canonul 8 al Sinodului III Ecumenic.Alcătuit astfel pe osatura simbolurilor baptismale și având precizată în sensul autentic ortodox învățătura despre Sfânta Treime,Simbolul niceo-constantinopolitan, și-a găsit locul cuvenit în viațaBisericii, luând locul simbolurilor locale la slujba Botezului, la Sfân ta Liturghie și în alte practici ale cultului. El a devenit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
credință a Simbolului niceo-constantinopolitaneste legată în modul cel mai strâns de nașterea cea de-a doua, „nașterea din apă și din Duh”, adică de teologia Botezului. Spiritualitatea Bisericii Ortodoxe, o spiritualitate axată pe cunoașterea luiDumnezeu și a tainei mântuirii este baptismală și prin acest lucru sobornicească.Mărturisirea lui Dumnezeu ca Cel ce nu poate fi conceput cumintea, dar care este prezent în mod real în om, face ca teologia Sfinților Părinți despre om să fie o realitate și nu doar un
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
profund este lumina îndepărtării de false păreri despre Dumnezeu și nu, așa cum va vedea apoi, lumina unirii divine, care este o cale de crescândă lumină și frumusețe. Intrarea în viața spirituală începe cu botezul prefigurat de trecerea Mării Roșii. Apa baptismală distruge viața omului egiptean pentru a face începutul unei vieți noi în Hristos. Moartea față de păcat, săvârșită în Botez, se prelungește în viața duhovnicească prin efortul depus pentru despătimire. În partea de început a operei De vita Moysis, Sfântul Grigorie
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cea nouă, Imperiul "roman" a dispărut în Occident la sfârșitul secolului al V-lea, dar el a rămas solid în Răsărit, cu puternice momente de revenire, de-a lungul a încă unui mileniu. Imperiul, zid de apărare al Bisericii, cuptor baptismal și civilizator al popoarelor. "În Imperiul "roman", miraculos creștinat în secolul al IV-lea, relația Stat-Biserică se dorea "simfonică", o "armonie" a puterii spirituale și a celei temporale, ambele funcții ale aceluiași organism. Împotriva tendințelor "cezaro-papiste" ale împăraților, patriarhii mențineau
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată difuz, prinde a se închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii și posibilul baptismal al veșnicului reînceput: "focul care mă va-ncheia se află în cer/ roua care mă va boteza e încă neplânsă". In-formarea semnificabilului care se rostește este o lentă pășire în ființă, trudnica înaintare a formei spre desăvârșire. Dacă forma absolută
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
culegere factice de câteva studii, precedată de o introducere și completată cu un capitol despre Simbol și Istorie. În acest din urmă capitol nu atac problema frontal: ar fi subiectul unui volum gros. Mă mulțumesc să comentez câteva exemple (simbolismul baptismal, simbolismul Arborelui Lumii = Cruce), pentru a degaja în ce măsură un simbol ecumenic este modificat de o religie istorică (în primul meu caz, tipologia botezului își proiectează simbolismul într-o istorie sfântă- Vșechiulț Tșestamentț - și atunci se pune problema dacă această continuitate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al Iordanului. A nu se confunda cu cealaltă Betanie, aflată la câțiva kilometri de Ierusalim, acolo unde Lazăr s-a sculat din mormânt, unde Învățătorul o instruia pe sora sa Maria, în vreme ce Marta sărăcuța își vedea liniștită de treabă. Betania baptismală nu mai e un sat, ci doar un punct pe hartă, în mijlocul unui câmp minat, un loc rămas pustiu până la tratatul de pace din 1994 dintre Israel și Iordania, dată după care arheologii au putut veni aici pentru a reclasa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ea. Ș-a-nceput... A botezat-o din nou, a scăldat-o, a spălat-o, treaba lor”. Saltul în noua condiție de inițiată este simbolizat prin curățirea trupului de țesuturile perisabile și refacerea lor sub puterea regeneratoare a apei vii baptismale. Osatura „nu reprezintă o moarte statică, o stare definitivă, ci o moarte dinamică (...) vestitoare și instrument al unei noi forme de viață. Scheletul, cu surâsul lui ironic și cu alura lui gânditoare, simbolizează cunoașterea aceluia care a trecut pragul necunoscutului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
endnote id="(3, p. 19)"/>. La acest ghem de clișee s-a mai adăugat unul : ca să scape de putoarea pe care, chipurile, o emană, nu ar fi suficient ca evreul să se spele pe corp cu apă, fie ea și baptismală („Firea evreului n-o schimbă botezul”, zice un proverb din lumea slavă) ; el ar trebui, zice-se, să se spele cu sânge de copil creștin. Deicidul provoacă deci foetor iudaicus, iar acesta impune infanticidul. Încă din 1523, În perioada sa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și 281)"/>. Zicala poloneză „Îi este frică de apă ca unui evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/> pare să nu se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a interzis lăutarilor și dansa torilor evrei să performeze la nunțile și sărbătorile creștine. În 1641, arhiepiscopul Harrach și ulterior Împăratul Ferdinad al III-lea de Habsburg au semnat privilegii prin care permiteau muzicanților evrei să cânte inclusiv la ceremonii baptismale și nupțiale creștine. Concu rența și colaborarea dintre lăutarii evrei și cei creștini au dus la influențarea reciprocă a temelor repertoriale și a instrumetelor folosite <endnote id="(705)"/>. Acest tablou este completat de numele de dansuri populare - gen Jidăncuța, Ovreicuța
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(311, p. 26)"/>. Conaționalii lor convertiți la creștinism „sunt evrei orbiți”, care „rătăcesc În Întuneric”, cum se exprimă un poet evreu din Spania secolului al XIV-lea <endnote id="(455, II, p. 129)"/>. Deschid aici o paranteză. În afara apei baptismale, oamenii de rând cred că mai există un remediu Împotriva cecității evreului <endnote id=" (192)"/>. Nu este vorba aici de remediul evanghelic : „și a uns Isus cu scuipat și tină ochii orbului” (Ioan 9, 6 ; Marcu 8, 23). Conform tradiției
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștin <endnote id="(70, p. 130)"/>. În afară de trimiterea explicită la mitul extrem de Înrădăcinat și răspândit privind infanticidul ritual pe care l-ar practica evreii (vezi capitolul „Infanticid ritual”), această credință trimite și la alte legende foarte vechi, În care apa baptismală și sângele de copil Își dispută puterea tămă duitoare (vezi legenda Împăratului Constantin și a episcopului Sylvestru ; <endnote id="cf. 174, 472, 543"/>). Desigur, toată această mitologie a lipsei de văz și de auz are și influențe biblice. Dar nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pericol de moarte, conform can. 833, nr. 3. 3° administrarea Viaticului și a Ungerii bolnavilor, rămânând neschimbată dispoziția can. 1003, §§ 2 și 3 și împărțirea binecuvântării apostolice; 4° asistența la căsătorii și binecuvântarea cununiilor; 5° celebrarea înmormântărilor; 6° binecuvântarea izvorului baptismal în timpul pascal, conducerea procesiunilor în afara bisericii, precum și binecuvântările solemne în afara bisericii; 7° celebrarea în mod solemn a Euharistiei în zilele de duminică și în sărbătorile de poruncă. Can. 531 - Chiar dacă altcineva a îndeplinit un anumit serviciu parohial, ofertele primite de
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
celebrarea Botezului este biserica sau oratoriul. § 2. De regulă, adultul să fie botezat în biserica parohială proprie, iar copilul, în biserica parohială a părinților, dacă un motiv just nu sugerează altfel. Can. 858 - § 1. Fiecare biserică parohială să aibă izvor baptismal, rămânând inviolabil dreptul cumulativ câștigat deja de alte biserici. § 2. Ordinariul locului, ascultând părerea parohului, poate permite ori porunci ca, pentru comoditatea credincioșilor, să existe izvor baptismal și într-o altă biserică sau într-un oratoriu din teritoriul parohiei. Can.
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
just nu sugerează altfel. Can. 858 - § 1. Fiecare biserică parohială să aibă izvor baptismal, rămânând inviolabil dreptul cumulativ câștigat deja de alte biserici. § 2. Ordinariul locului, ascultând părerea parohului, poate permite ori porunci ca, pentru comoditatea credincioșilor, să existe izvor baptismal și într-o altă biserică sau într-un oratoriu din teritoriul parohiei. Can. 859 - Dacă, din cauza distanței sau altor împrejurări, cel care trebuie botezat nu poate să meargă sau să fie dus fără un neajuns grav la biserica parohială sau
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]