2,062 matches
-
de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
arunce la coș. Deși maică-sa l-a învățat de mic că nu-i frumos să vorbești cu gura plină, Grișa reușește să articuleze: — Protektor? — Protektor, îi confirmă Roman, după care îi ajută, îndatoritor, pe cei doi răniți să părăsească baraca. Mai ales pe Vaniușka: acesta sare într-un picior, ca la șotron, deși nu-și amintește să fi jucat vreodată jocul ăsta. Bistroul Aux Immigrants Heureux e situat într-o zonă periferică a Angers-ului și e frecventat mai ales de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
răsuflat ceva de la Polichinelle? Greu de crezut. — Nu uitați de controlul inopinat de după-masă! Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca lui, în timp ce verifică o situație de șantier, Lionel își face exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șeful nu și-a consumat rația pe azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze Lionel, pentru că ar însemna să-i expună toată povestea cu înfundarea ghenei. În timp ce Mathieu se apropie de birou, în baracă intră Roman. S-a schimbat de hainele de lucru și e mai elegant ca de obicei: are o eșarfă roșie înnodată la gât. Pare descins direct din Tragedia optimistă. — S-a terminat programul. M-a sunat Kiril pe mobil: a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
debara folosită foarte rar. Scoate telefonul mobil și-l sună pe agentul de asigurări. Îi comunică grav: — Domnul Hirsch? Claude Fernandez la telefon. S-a întâmplat o catastrofă. E ora 16.00. Lionel a terminat ziua de lucru. Iese din baracă. Vede un taxi. Are o presimțire. Îl oprește și sare în el. Îl întreabă pe șofer: — Bistroul Aux Immigrants Heureaux. Știi unde e? — Dumneavoastră ce credeți? răspunde șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
luni primești cetățenia franceză? — Așa e vorba. — Să-mi amintești să-ți măresc salariul. De ce, o să fiu mai competent? Nu, dar orișicât... Ești francez, e altceva... Lionel iese. E ora 13.10. Lionel a terminat de strâns lucrurile proprii din baraca de pe șantier. Când să tragă jaluzelele, se deschide ușa. Lionel își potrivește la îndemână bâta de baseball, amintire de la Roman. Alarmă falsă: în cameră intră Gérard Clément, pe care-l cunoaște de la televizor, împreună cu un tip rușinos. — Putem intra? întreabă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ionel. Pe toți îi chema Ionel, în afara ălora pe care i chema Vasilică. Mi-amintesc de unul, Ionel, care nu voia niciodată să întindă mâinile și să zică: Ia-mă pe mine. Noaptea îl închideam afară (îl izolam), într-o baracă (într-un izolator) păzit de un câine (cu lumina stinsă). Aici, traducătoarea și-a șters o lacrimă, spre mirarea lui Lucien Racaille, care, din traducere, a înțeles că orfanii români o duseseră ca în sânul lui Avram. Lionel încearcă să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de vreo căzătură, de vreo scursură.“ Așadar, Michi e pompier pentru că e o ființă morală. Putea să ajungă muzician faimos. L-a cunoscut pe Dan Andrei Aldea, într-un moment în care el, Michi, era muncitor necalificat, trăia în niște barăci infecte, împreună cu alți artiști morali, și tot weekendul făceau chetă pentru o sticlă de vodcă și ascultau ore în șir un pasaj din Pink Floyd. Un singur pasaj, doar ca să vadă cum fac oamenii ăia o trecere pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că cine știe... Am ascuns o sub căptușeala vestonului, aici la umăr.” „Strașnică treabă ai făcut” - l-am lăudat eu... Într-o zi, în sfârșit am ajuns la un lagăr cu barăci. Brad s-a lipit de mine și am reușit să intrăm amândoi în aceeași baracă. Apoi, cu un pic de noroc, am prins și priciuri alăturate... A doua zi, omătul era mare și ningea, da’ nu ca pe la noi. Acolo
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sub căptușeala vestonului, aici la umăr.” „Strașnică treabă ai făcut” - l-am lăudat eu... Într-o zi, în sfârșit am ajuns la un lagăr cu barăci. Brad s-a lipit de mine și am reușit să intrăm amândoi în aceeași baracă. Apoi, cu un pic de noroc, am prins și priciuri alăturate... A doua zi, omătul era mare și ningea, da’ nu ca pe la noi. Acolo ningea cu spor, nu șagă. De a doua zi am început munca de ocnași... Tăiam
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit să vorbească: Din țarcul de unde se face repartiția mi-au spus: „Te duci în baraca șapte și te prezinți la șeful formației, Vultur Costache.” La auzul numelui, mi s-a oprit răsuflarea.„E o asemănare de nume. Nu poate fi Costăchel!” - îmi ziceam în timp ce abia îmi târam pașii încoace. Când te-am văzut venind spre
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în recoltarea produselor agricole de pe ogoarele socialiste ale județului, cultivate cu porumb și cartofi, în principal. Clasele mari, a XI-a și a XII-a, au fost trimise în octombrie 1968 la CAP Mitoc, din zona Rădăuți, fiind cazate în barăci insalubre și degradate, cu trei mese pe zi, ce erau insuficiente și de calitate proastă. Cei câțiva profesori supraveghetori dădeau din colț în colț la nemulțumirile noastre, iar în urma unor conflicte de „idei” cu muncitorii matusalemici și cu țiganii locali
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
popicele să cadă la comandă, având partea noastră de pradă. Stadionul și popicăria erau date spre îngrijire, de președintele Asociației sportive „Bradul” Vama, tovarășul Mircea Frunză, unei familii deportate politic din Giurgiu, aciuată în comună mulți ani și locuind întro baracă la poarta stadionului. Neant Oică și țața Maria, cum au fost cunoscuți de-a lungul timpului, formau un cuplu insolit și grotesc în peisajul sportiv și cultural al comunei Vama. El era un om muncit, fără vârstă, înalt și slab
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
E actor ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea teatrului occidental În sec. 17.[...]Organizatorii misterelor, de la el așteptau executarea sarcinilor dificile.[...] Fără cabotin nu există teatru ; și invers!” (Meyerhold, Baraca de bîlci, 1910). Însă Mihnea Gheorghiu, supărat la un moment dat pe un actor cunoscut, fiindcă acesta a refuzat un rol Într-un film pe scenariul său, revine la origini și restabilește ordinea judecății de valoare :”Dicționarul zice că e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bărbați și femei, undeva la 20 de kilometri, ca să tăiem un brad extrem de gros. Un brad foarte bătrân. În fiecare zi tăiam cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa ca la dus, la barăci până să se lase întunericul. Ziua era foarte scurtă și riscai să revii pe orbecăite dacă nu lăsai lucrul și nu porneai la timp de dincolo de râu. Nu mai știu cum se chema acel râu. Într una din acele zile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un intelectual ratat care îmbrățișase din proprie voință viața de cloșard. În comunitatea dezmoșteniților se bucură de respect, i se spune "profesorul". Cerșește la o gură de metrou a stației Obor nu numai pentru el, ci și pentru tovarășul de baracă, mai bătrân și din ce în ce mai bolnav. Are umor și imaginație debordantă, e "spurcat la gură" și îl tachinează în permanență pe Kawabata (pe care îl "botezase" astfel, din cauza ochilor săi asiatici, după scriitorul japonez distins cu Premiul Nobel): "- Bună dimineața, domnule
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
avea pe suflet, așa cum intenționase adineauri, Își sprijini coatele de pervaz și se mulțumi să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aproape o oră printre mormanele de moloz de pe șantier, Îmi ceru cu binecunoscutul său sarcasm (pe un ton ce s-ar fi vrut ironic, pentru a disimula umilința) un milion de lei. L-am lăsat să aștepte puțin Într-o baracă, pentru că trebuia să rezolv cu șeful de echipă cîteva chestiuni organizatorice. Jumătate de oră mai tîrziu, a venit după mine ca să-mi spună că sunt jalnic. Ești jalnic, bătrîne, zău! Ești de-a dreptul penibil. Nu ți-am cerut decît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu care nu s-ar mai fi întîlnit, le atrăsese atunci Gulie atenția, avînd aerul unui profet care nu se înșală. Roja își amintea perfect, erau toți patru, cu tot cu Tîrnăcop, încăperea era mică, ca de obicei noaptea îi prinsese în baracă și rămăseseră pe întuneric din cauza unei pene de curent. — Să nu crezi că există pe lumea asta vreo fantezie despre care o femeie adevărată să nu știe, reluă Delfina. Adevărați revoluționari, asta eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de voi doar pînă o să-și atingă scopul și atît, după aia n-o să vă dea nici bună ziua, eu ies
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luminată aproape la fiecare pas de cîte un fulger, pînă în secunda în care dispare brusc intrînd parcă în pămînt. — Se vede treaba că numai de dumneavoastră au vrut să scape, dom’ Roja, zice Gulie privind în gol la pereții Barăcii, că le-ați stat în gît pînă în clipa cînd v-ați hotărît să plecați. Nu mi-am dat seama că exact acolo era gura de metrou dinspre Teatrul Național, spune Tîrnăcop, în prima clipă mi-am închipuit că o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fel a fost mai bine așa, zice Dendé, ce-am fi cîștigat de exemplu dacă după spargerea Mitingului eu, Tîrnăcop și Gulie am fi rămas împreună? Nici nu aveam altă variantă, știam că pe la șase trebuia să ne întîlnim la Baracă, ca să vedem ce și cum, zice și Gulie. Numai la asta m-am gîndit în orele alea, dom’ Roja, mărturisește Tîrnăcop, la clipa cînd trebuia să ne revedem toți la Baracă. Oricum am întoarce-o, tot nu e bine, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știam că pe la șase trebuia să ne întîlnim la Baracă, ca să vedem ce și cum, zice și Gulie. Numai la asta m-am gîndit în orele alea, dom’ Roja, mărturisește Tîrnăcop, la clipa cînd trebuia să ne revedem toți la Baracă. Oricum am întoarce-o, tot nu e bine, zice Roja, totul s-a dus de rîpă, în țara asta n-o să se întîmple nimic niciodată, e clar că n-o să mai aibă loc nici o schimbare. Dacă domnul Președinte ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]