217 matches
-
considerațiile prevenției, cât și ale reeducării atunci când este schițată lista pedepselor, un mare bine social poate fi sacrificat în scopul de a câștiga o mică îmbunătățire în acuratețea pedepsei din punctul de vedere retributivist. Pe de altă parte, acuzațiilor de barbarism aduse retributivismului li s-a replicat că se bazează pe o presupunere greșită că singura teorie de acest fel este lex talionis și, prin urmare, o teorie care folosește considerațiile retributiviste doar pentru a fixa limitele superioare ale pedepselor și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
țel impusă de divinitate, luate grămadă din versurile lui Empedocle - și Încă, În final, se mai admite faptul că demonii sunt supuși morții, Întocmai ca oamenii, iată ceva care mi se pare un lucru neserios, cu un puternic iz de barbarism șbarbarikoteronț”. Cleombrotos Îl Întrebă atunci pe Filip cine este tânărul și de unde venea. După ce-i află patria și numele, zise: - „Nu nescapă faptul, Heracleon, (F) că ne-am angajat În niște combinațiipuțin obișnuite. Dar, când discutăm despre probleme atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Petrovanu, nu urmărea să facă din A. un difuzor de literatură originală, ci să trezească interesul tineretului pentru lecturile bune, instructive. Semnalând, în articolul Câteva cuvinte, predilecția pentru scrierile frivole, în limbi străine sau traduse într-o „limbă plină de barbarisme”, care „strică limba și lățesc cangrena morală a societății noastre”, Gr. Petrovanu își propunea să activeze pentru îmbunătățirea moravurilor și a obiceiurilor politice, pentru cultivarea limbii și pentru a atrage cititorii către o literatură corespunzătoare sub raport etic și estetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
de afirmație de principiu contrastează, cum se întîmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. în acel pasaj, scriitorul afirmă și că nu se îngrijește să evite stridența unor cuvinte rău puse împreună, confuzia produsă de barbarisme și alte reguli de acest gen. Recent, L. Holtz a observat că, prin această declarație de principiu, Grigorie nu voia deloc să respingă o scriitură conformă cu exigențele unui stil îngrijit, ci să conteste (chiar fără să-i amintească numele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Spania, încă păgîni în esență și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De catehizandis rubidus) al lui Augustin (cf. p. 000), folosește un limbaj simplu, presărat cu barbarisme, conform cu auditoriul căruia i se adresa. Aceasta era o modalitate pe care am văzut că o folosea și Cezar de Arles. în 572, conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a petrecut, să ne reamintim, abia pe la 1860, iar la acea dată un singur procent din industria românească folosea energia aburilor... Hasdeu fusese precedat de Alecsandri, care ironiza, Într-un Dicționar grotesc publicat În Convorbiri literare (1869), trecerea de la „Întunericul barbarismului” la „ghearele pedantismului”. „Un bătrân onorat, care au fost de față la multe Întâmplări În Îndelungata lui viață, au făcut observarea aceasta: «că românul e ca ceara și că priimește foarte lesne toate Întipăririle ce-i lasă vremea». - Românii, zicea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un concept filtrat de filosofia timpului, ci un loc comun preluat ca un decalc din franceză. Cel mai frecvent figurează în sintagme fixe în care importul se simte ușor: "multitudinea vilă" sau "coteria multitudinii". E un neologism cu aer de barbarism care denumește mulțimea. În manuscrisele pe care Aurel Sasu le-a publicat sub titlul de Istoria literaturii, scrise în jurul lui 1844-1848, și care trebuiau să constituie conținutul unui curs, în cea mai mare parte obținut prin prelucrarea unor surse străine
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fi, desigur, izolat de sensul ei. Și, pe de altă parte, structura -sensului poate fi ea însăși supusă analizei lingvistice. Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele). Există două puncte de vedere din care putem studia limba literaturii. Putem folosi opera literară numai ca document al istoriei limbii. De exemplu, The Owl and the
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
îmbrățișat, dar pe care îl subminează prin disprețul și lejeritatea cu care îl încalcă și în afara unei viziuni democrate despre pedeapsă și dreptate, închisorile postcomuniste se caracterizează printr-un exces al disciplinei și pedepsei, excedînd cadrul juridic. Prin primitivismul și barbarismul instituit, ele "schițează sub o formă parodică, o zoologie a subspeciilor sociale, o etnologie a civilizațiilor de răufăcători, cu riturile și limba lor proprii"206. Serviciile Hrana Încă de la înființarea lor, închisorile au fost criticate pentru privațiunile alimentare la care
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Premers adevărat, Sevă, Notații în clar major ș.a.), încorsetate într-un tipar ermetic, amintind pe alocuri supărător de mult de Paul Valéry ori de Ion Barbu. Efectul este diminuat și de prezența unor neologisme incomplet asimilate ori chiar a unor barbarisme. În alte bucăți (Promenoir), reușita este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
o zonă încă nebătută a conștiinței și a cunoașterii noastre. Puritanismul lui Bocca este bine cunoscut. Așadar, în domeniul acesta, el nu poate decât să recurgă la locuri comune, întotdeauna dătătoare de siguranță, fapt ce conferă limbii sale un anumit barbarism, din care ies la suprafață - ca acel murdar la Natalia - maîtres à penser și sprint: vulgaritatea lingvistică este produsul direct al unei conștiințe murdare; la rândul ei, aceasta e produsă de recurgerea la locuri comune. De altfel, sunt în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spus, există declarații în care conținutul exprimă cu claritate ce urmărește firma, într-un stil elegant și în... limba română, dar există și declarații fără conținut, fără logică și exprimate într-o „limbă de lemn”, caracterizată de o abundență de barbarisme sau într-o traducere de slabă calitate din limba engleză. Probabil că formularea cea mai uzitată și mai banală este cea în care se afirmă grija pentru client, dorința de a face produse de cea mai bună calitate, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
politice și murdare jocuri financiare. Unii dintre ei sunt în comisii de specialitate. Judecă situații, formulează predicții, elaborează proiecte. Multe dintre documentele oficiale produse de ei și ajunse in instituțiile publice din țară n-au nicio noimă. Sunt pline de barbarisme și lipsite de cea mai elementară logică. Acești oameni de stat nu știu nici logică, nici limba română, nici filosofie. De ei avem nevoie, domnule președinte? Întrebare deloc retorică: câți dintre deputații și parlamentarii României au studii de specialitate (științe
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
într-o franceză accesibilă astăzi doar erudiților, dar deosebit de îndrăgită la vremea ei, întrucât, prin coborârea parodiei la nivel lingvistic, reușea și o satiră fără precedent, urmărind demascarea claselor așa-zis erudite cărora li se atribuie un limbaj încărcat de barbarisme, neglijent, încălcând topica și, în general, imposibil de corectat. Zoe Dumitrescu- Bușulenga descoperea o mostră în capitolul al XIX-lea din Cartea întâi, în discursul lui Janotus privitor la chestiunea înapoierii clopotelor de către Gargantua: "Mna dies, monsieur, mna dies, et
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
afirmație de principiu contrastează, cum se întâmplă adesea la scriitorii creștini, cu practica efectivă urmată apoi de Grigorie. Iar în acel pasaj, scriitorul afirmă și că nu se îngrijește să evite stridența unor cuvinte rău puse împreună, confuzia produsă de barbarisme și alte reguli de acest gen. Recent, L. Holtz a observat a observat că, prin această declarație de principiu, Grigorie nu voia deloc să respingă o scriitură conformă cu exigențele unui stil îngrijit, ci voia să conteste (chiar fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Spania, încă păgâni, în esență, și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De catehizandis rubidus) al lui Augustin (cf. p. ???), folosește un limbaj simplu presărat cu barbarisme, conform cu auditoriul căruia i se adresa. Aceasta era o modalitate pe care am văzut deja că o practica Cezar de Arles. În 572, conciliul de la Braga scosese în evidență necesitatea de a combate superstițiile care dominau încă satele din regiune
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Forma de viață numită societate civilă aparține Vestului individualist-liberal: restul lumii nu poate cunoaște sau trăi nimic asemănător. Relativismul, deci, suferă tendințe moraliste; are tendința să afirme că societatea civilă i s-ar potrivi doar Occidentului, restul lumii suferind de barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de faptul că se contrazice singur știe că termeni ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
treptată, continuă. În timpul secolului al XVIII-lea, cuvîntul "civilizație" denumea atît procesul fundamental al istoriei, cît și rezultatul final al acestui proces, în care distincția dintre progresul civilizației de astăzi și starea primordială, primitivă, reală sau ipotetică (numită fie naturală, barbarism, grosolănie sau sălbăticie) devine tot mai clară. Clasele privilegiate din Europa se reprezintă ca parcurgînd o cale ce pornește de la barbarismul primitiv trecînd prin starea de astăzi a umanității spre perfecțiune prin educație și rafinare. Drumul spre civilizare este văzut
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
proces, în care distincția dintre progresul civilizației de astăzi și starea primordială, primitivă, reală sau ipotetică (numită fie naturală, barbarism, grosolănie sau sălbăticie) devine tot mai clară. Clasele privilegiate din Europa se reprezintă ca parcurgînd o cale ce pornește de la barbarismul primitiv trecînd prin starea de astăzi a umanității spre perfecțiune prin educație și rafinare. Drumul spre civilizare este văzut ca o eliminare lentă, dar continuă, a violenței din relațiile umane, după cum a subliniat Adam Ferguson, influențat de prelegerile ținute de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
XVIII-lea a problemei violenței și a societății civile se află înțelegerea implicită a istoriei în mod evoluționar sau teleologic, ca un proces de transformare de la societăți "rudimentare" la societăți civilizate. Însuși Ferguson se temea de o posibilă revenire la barbarism, dar cadrul general al studiului său se bazează pe convingerea fermă că timpurile moderne diferă, fiind superioare erelor anterioare de primitivism deoarece violența poate fi înlăturată din domenii importante ale vieții. Convingerile evoluționiste sînt prezente în mod explicit și în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
al XVI-lea și al XVII-lea, domnitori violenți și-au distrus societățile și au privat populațiile de capacitatea lor de a se organiza în pace, în afară de grupurile de rudenie sau de organizațiile sponsorizate de stat. Însuși Elias evidențiază acest barbarism al statului într-o relatare uimitoare privind răzbunarea formațiunilor Freikorps în zona baltică, după Tratatul de la Versailles. Presat de Antantă și de Tratatul de pace, guvernul de la Berlin a ordonat retragerea trupelor germane din zona baltică. Multe din corpurile de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
din zona baltică. Multe din corpurile de armată Freikorps au refuzat să se retragă și au continuat să lupte, nu împotriva Armatei Roșii, care se retrăsese deja, ci împotriva trupelor estoniene și letone reorganizate, ajutate de navele de război britanice. Barbarismul care a urmat este ilustrat de Elias printr-un citat din jurnalul unui ofițer din Freikorps: Am tras în mulțimile surprinse și am urlat și am împușcat și am lovit și am fugărit. I-am împrăștiat pe letoni pe cîmpuri
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
noastre civilizate, tot ce purtasem cu noi ca nimicuri mîncate de molii, valorile și credința în lucrurile și ideile timpului care ne abandonase. Ne-am retras mîndri, exaltați, încărcați cu lucruri furate 12. Amănuntele de acest fel ale alunecării în barbarism sînt înspăimîntătoare. Ele s-au dovedit a fi nu numai preludiul a ceva ce nu se mai întîmplase pînă atunci surprinzător de bine organizata și eficienta exterminare a milioane de oameni în camere de gazare, în cuptoare și în lagăre
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
unei formulări (inițial din secolul al XVIII-lea), societățile civile trebuie mai curînd considerate nu ca prinse într-o spirală ascendentă spre progres, ci mai degrabă (după cum a afirmat Mirabeau) ca un scurt apogeu al unui tragic "ciclu natural de la barbarism la decadență trecînd prin civilizație și bogăție"24. "Legea de fier" a ciclurilor de violență formulată pentru prima dată de Mirabeau nu este plauzibilă. Este de inspirație premodernă și este greu de susținut atît în termeni teoretici cît și empirici
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fiecare cuvânt: Nelle parole și chiudono e quasi legano le idee come negli anelli le gemme, anzi s'incarnano come l'anima nel corpo, Zibaldone, 2584. El militează și pentru că limba țintă să nu fie forțată să accepte calcuri sau barbarisme. Este de acord cu principiul iluminist al respectării fidele a originalului prin studiul filologic al termenilor și prin căutarea echivalentelor în alte limbi, dar realizează această exigenta în relație cu stilul și semnificația poeziei. Cfr. Giuseppe Natale, "Leopardi: lingua e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]