388 matches
-
în plan pur cerebral. Intelectualismul său implică paradoxul: cogito, ergo, senito! ă...î Tehnica mallarméană are un rol de pură inovație sintactică, fără a urmări și efecte de o nouă, subtilă muzicalitate. Pentru a vedea straniile efecte sonore al poeziei barbiene, vom părăsi cercetarea ciclului ermetic și ne vom îndrepta spre incantațiile din Domnișoara Hus sau spre largile sale poeme de pitoresc balcanic. Nu este hazardat să-l privim pe d. Barbu paralel cu valoarea sa de poet al ideii, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strangulată în viziuni extrem subiective, fiind o continuă trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar revoluționarism. Intelectualismul poeziei barbiene nu rezidă numai în tehnică; în lipsa de sentimentalism, am putea spune chiar de sentimente, a acestei poezii, descoperim un intelectualism de substanță. Este caracteristică absența unei poezii erotice directe; confesia nu intră în materialul poeziei barbiene. De la admirabila sinteză liri-că
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
hilar revoluționarism. Intelectualismul poeziei barbiene nu rezidă numai în tehnică; în lipsa de sentimentalism, am putea spune chiar de sentimente, a acestei poezii, descoperim un intelectualism de substanță. Este caracteristică absența unei poezii erotice directe; confesia nu intră în materialul poeziei barbiene. De la admirabila sinteză liri-că din Păunul, până la Uvedenrode și Domnișoara Hus, punctele cardinale ale erotismului său divulgat estetic, d. Barbu rămâne într-o atitudine ideativă și simbolică. Iubirea este expresia unui principiu cosmic, lege supremă, care absoarbe individul doncolo de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt simple elemente folclorice, utilizate cu scopul de pitoresc; ele exprimă mijloace poetice, alternanțe de național și ezoteric, spre a deschide o perspectivă interioară a ideii. Universul poeziei barbiene este un univers abstract; poezie antimuzicală, tinzând să ucidă retorica, poezia d-lui Barbu, în aspectul ei cel mai izbitor, realizează o serie de tablouri mentale. Prin răcirea în sferele platoniene ale emoției, prin eliminarea ei aproape, se refugiază în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cel puțin egală cu cele câteva studii importante despre poezia sa. Curiozitatea pentru poetul și omul Ion Barbu este însă în creștere. Se cunoaște influența acestuia asupra generației interbelice, și Nicolae Manolescu remarcă succint în Metamorfozele poeziei existența unui curent barbian fanatic. Chiar dacă în principiu un asemenea poet nu poate avea urmași, întrucît "el închide o epocă fără a deschide o alta", observă criticul, numitul curent barbian revine, la scară mai generală și mai estompată, în opțiunile literare ale celor mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
asupra generației interbelice, și Nicolae Manolescu remarcă succint în Metamorfozele poeziei existența unui curent barbian fanatic. Chiar dacă în principiu un asemenea poet nu poate avea urmași, întrucît "el închide o epocă fără a deschide o alta", observă criticul, numitul curent barbian revine, la scară mai generală și mai estompată, în opțiunile literare ale celor mai noi generații. Se poate susține că nu atât doctrina estetică a poetului influențează asupra tinerilor scriitori de azi, cât un anumit model de carieră literară. Succesivele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un lucru pe care mulți critici l-au neglijat. Oricât de amănunțit s-ar aplica un eseu, pe probleme selectate, în cazul acesta trebuie făcută verificarea și prin întregul creației. De aceea Tudor Vianu rămâne autorul celui mai adevărat studiu barbian, întîi și întîi pentru că a demonstrat în climatul românesc existența poetului ermetic. Demonstrația lui, atât de frumos armonizată, este și prima încercare de a umaniza profilul unui poet ermetic, ca tip social și literar, de a deduce, cât permite logica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sferei Yin spre a plonja în cele de tip Yang, survolarea registrelor thanatic-bacoviene spre priveliștea ființei, ori spre „poarta“ «Republicii» lui Platon, cultivarea mitemelor păgâne (mai rar), sau creștin-biblice - de la „Geneză“ / „Facere“ până la cele mesianice (frecvent), pe „adâncul calmei creste“ barbiene, ori conjugarea acestor miteme, fie în spațiile lirice dintre elementele (cele cinci) dominate de foc, fie în spațiile (tot ale poeticității) dintre simbolurile / figurile oculte ale muntelui / piramidei, peșterii / nestematei (smarald) etc. - se amplifică, se iluminează, ba chiar „cad în
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
titlul „de ciclu“, 1907: Au fost oameni mulți (cf. SÂrg, 92), La lemne (cf. SÂrg, 119), Pământ (poezie ce, în Argotice, poartă titlul Cântec despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957 -, tot sub „titlul impus“, 1907, a publicat: Ce vis ciudat mă străbătu azi noapte... (cf. SÂrg, 61; poezia a fost reluată în volumul I din Ordinea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Eu-lui / Eroului Poematic întru cunoaștere și Cuvânt / Logos, chiar dacă ele se ițesc dintre periferiile dadaismului și paradoxismului. Și chiar dacă a pierdut „trenul“ generației sale resurecțional-moderniste (crezându-se „transmodernist“ - vezi „virușii“ prefixoidului trans din textele acestui volum, „viruși“ trecuți prin pseudo-hermetism barbian, dar căpătați direct de la Ion Popescu-Brădiceni, „cu frezii cu tot“, la distanță de catharsis, în afara oricărui principiu estetic, pentru că atât trâmbițatul postmodernism cât și neozongorist-brădicenianul transmodernism, „netrâmbițat decât de doi-trei“, creat „prin analogie“, doar „în urmă cu un deceniu“, sunt
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
altă direcție lirică: „Iubito, tu ești doar femeie,/ Femeie, tu ești doar un om,/ Iubire, tu ești doar scânteie,/ În ochii Creatorului - atom.” Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate de flașnetă argheziană sau poate de ermetism barbian: „Precum e bradul e și bardul,/ străfulgeră precum smaraldul,/ sublimă, încă genuină,/ Din curcubeu ne dă lumină,/ Din versuri împletind coroană.” Simpla joacă a cuvintelor apropiate ca sonoritate, chiar și acolo unde nu comunică nimic, are darul de a crea
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Într-o zi, mai degrabă-n amurg, Voi primi o vizită îmbrăcată murg : Obosindu-mă, o voi ruga să mă lase Dedicat somnolenței mele lemnoase. În odaia rămasă goală, Va fi doar tăcerea mea orizontală.” Are și ceva din ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece populare: „În rădvanul boieresc Șade-un domn de neam grecesc În veșmânt de
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
niște calități ale textului poetic de a face apel din plin la cele cinci simțuri ale noastre, astfel încât versurile se desprind, parcă, într-un spațiu al lor, capătă o atractivă materialitate (amintind nu o dată de concretețea fraged senzuala a cuvântului barbian): “Silueta elastică-n dulce lanuri, frig mătăsos/ Fiorii frumuseții curcubeuri pe coapsele-i/ Masculin - feminine/ La gât cu cravatele lui multistilate/ Jeans cu centuri, șosete cu ciucuri/ Grăbit-îndrăzneața fugind pe poante/ Liberă, seducătoare și vanilată, Ciripind vii refrene-n stradă
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
cosmogonie, complet deosebită de cea biblică sau de cea științifică. Un alt poet din perioada celor două războaie mondiale în opera căruia descoperim motivul copilului și al copilăriei este Ion Barbu, profesorul universitar de matematică Ion Barbilian. Originalitatea în poezia barbiană o dă și atmosfera baslcanică, pe care o descoperim și în Selim- care este o narație poetică de atmosferă., al cărui erou principal este turcul Selim.Schița portretului acestui personaj- asociat cu amintirile copilăriei- este realizat în tonuri mucalite de
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
cinci „existențe perfecte”.(tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul și dodecaedrul) singurele cu formă regulată, cunoscute sub numele „figurile lui Platon”. Lăsând la oparte teoriile lui despre poezie să vedem cum l-a receptat critica românească. Lovinescu înregistrează aspectul parnasian al poeziilor barbiene, deși poetul se delimitează de parnasianism cât și de simbolism. „Poezia d-lui I. Barbu este antimuzicală: prin fond ea e de esență intelectuală, prin formă, e parnasiană, adică plastică”-zice criticul. Și continuă: „D. Ion Barbu și-a fixat
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
lichide...(E. Lovinescu -Critice...) Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată și de Vianu: „Asemenea zeului Ianus el are două fețe. O dualitate fundamentală o străbate, asemenea oricîrui poet obsedat de absolut.” Tudor Vianu, într-o completă imagine asupra poeziei barbiene, studiază problema naturii parnasiene atât din punct de vedere al conținutului, cât și al aspectelor formale, arătând că din dinamismul îngemănat cu obiectivitatea percepției poetice rezultă o poezie aparte, de o mare originalitate: „Trăsăturile capitale ale poeziei parnasiene ne apare
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
unei comparații; în timp ce altele, cum este „Copacul”, „Lava”, sau „Râul”, păstrând numai termenul concret al unei comparații implicite și amputând pe cel moral, devin de fapt niște alegorii( T.Vianu- Ion Barbu...) Prin analiza elementelor formale, sensul original al poeziei barbiene se detașează evident: „Obiectivitatea parnasiană aducea o respingere a orcărei porniri de intervenție subiectivă a poetului...Barbu este mai retoric. Unele din procedeeleretoricei clasice sunt folosite cu evidență în poemele acestui ciclu. Așa de pildă prosopopeea, din speța pein care
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
alb, ca o raia, Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă” ,după cum remarcă și Adrian Marino, evidențiind cu o mare putere de pătrundere, în mod analog, caracterul dublu, împărțit între abstract și concret al poeziei barbiene. Cu „Uvedenrode” poetul se plasează într-un „joc secund”, depășind realitatea și concurând cu ea. Suntem aici într-o lume aparte cu nume cu sonuri stranii, unele cu etimologie ascunsă (Crypto-cryptos, ascuns, tăinuit), altele căutate (Enigel- nume tătărăsc al râului
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
minutar” al vieții. „Nevinovatul ou” e simbolul vieții dar și al morții , „palat de nuntă și cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experiența lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este mai mult de origine sintactică. Despre poezia barbiană s-a vorbit mult, dar a fost înțeleasă de puțini cititori, lui i s-a pus o etichetă și nu l-a mai scos nimeni din ea ca poet „încifrat”, greu de digerat. Lectura operei lui relevă însă lumi și
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
primitivă“, într-o „limbă (poetică) de tip fonetic“, aliterativă («Prin vulturi vântul viu vuia»), ori poezia morfologică a luciului de tip arghezian («Logodnică de-a pururi, soție niciodată»), poezia sintactică de tip arghezian («Trei sau patru-n mal pescari») și barbian («Ion Barbu este desăvârșit în această structură») etc.; «poezia metalingvistică are ca sursă inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către Dionysos: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, sau Eu cred că veșnicia s-a născut la sat
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
malul ce irupe, la râul de infern cu flora rară.”: O febră crește încălzind carmina/ și-n jumătăți de marmuri coapse pure;/ pe patul de logodnă plâng femure,/ în golul dintre stea și rădăcine. „Nunțile efemere” aduc ceva din ermetizarea barbiană: Paznicii la vechi tenebre/ bat cu tirsul greu de moarte/ prin dulci râpe în vertrebe/ sculând fluturii departe/ strânși ân coamă-n flori deșarte. (Luceafăr) Vrsuri memorabile sunt și în „Iarna străveche”: E verde frigul dincolo de tine Corăbii lungi alunecă
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
fel de schimbări, iată și aici suntem nestatornici. Scriitorul este nestatornic? (zâmbește) Scriitorul este foarte nestatornic. Nina Cassian a debutat sub semnul marelui poet Ion Barbu, i-a fost amică, se admirau reciproc, a scris un volum de versuri foarte barbiene, la scara 1/1. Când a apărut realismul-socialist agresiv, a declarat în „Flacăra”, scriu în Istoria mea, s-a dezis de barbism. Și a început să scrie de „Livezeni-Bumbești”, de hei-rupuri. De fapt, oportunismul, acesta ne-a omorât. Așa apărem
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
SALE Autor: Ioan Mazilu Crângașu Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pe când în compactul volum de sonete, „FIIND 365+1 Iconosonete” (Edit. „Semne”, București, 2013), pare că avem 365 + 1 de reflexii ale versului barbian: „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire”, ca îngemănarea Ideii în tiparul perfect al Sonetului, „Evangheliile”, (în ordinea stabilită de autor - „a Inimii”, „a Cerului”, „a Tăcerii”, „a Apocalipsei”), în aceeași editură - „Semne”, luate ca un întreg (altfel nu
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
linia moderniștilor și nici că ar fi fost influențată de mari poeți înaintași, deși, uneori, întâlnim termeni sau chiar titluri care amintesc de poezia lui Barbu sau Blaga. Astfel ideea de „nenăscut” pare o preluare a „increatului” din Oul dogmatic barbian, în timp ce un titlu precum ” Oprește destrămarea” amintește clar de motto-ul volumului Marea trecere a lui Blaga: „Oprește trecerea. Știu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - și totuși oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea”. Desigur
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă tipografic), la cea ca atare, în fața capodoperei. Distanță hipnotică, aș numi-o, pentru încărcătura... hermeneutică. Să vezi, o viață, " Dejunul pe iarbă" al lui Manet în mult răsfoitele albume și, brusc, să te afli
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]