388 matches
-
asupra lui Barbu un impact similar cu stagiunea vieneză și berlineză asupra lui Eminescu, care a descoperit acolo "comoara specificului românesc", prin raportare la alteritate. Paradoxurile criticii transmoderne Fidel propriei teorii, Theodor Codreanu își construiește exegeza pe un model geometric barbian, prima parte având douăsprezece subcapitole, iar cea de a doua șapte, cifre care trimit la perfecțiunea creației. Dincolo de acest mimetism, care trădează o certă afinitate spirituală cu autorul analizat, trebuie spus că Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șapte, cifre care trimit la perfecțiunea creației. Dincolo de acest mimetism, care trădează o certă afinitate spirituală cu autorul analizat, trebuie spus că Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic este cel mai complex volum scris la noi despre poezia barbiană. O carte care, dincolo de speculațiile uneori discutabile, marchează un moment de referință în exegeza barbiană. Respingând, pe bună dreptate, insuficiența criticii impresioniste, lipsa deschiderii către interși transdisciplinaritate sau prejudecățile ("complexele de cultură"), hermeneutul sfârșește însă prin a deveni uneori victima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spirituală cu autorul analizat, trebuie spus că Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic este cel mai complex volum scris la noi despre poezia barbiană. O carte care, dincolo de speculațiile uneori discutabile, marchează un moment de referință în exegeza barbiană. Respingând, pe bună dreptate, insuficiența criticii impresioniste, lipsa deschiderii către interși transdisciplinaritate sau prejudecățile ("complexele de cultură"), hermeneutul sfârșește însă prin a deveni uneori victima propriei teze, aidoma șarpelui Uroboros. Oricât de seducătoare ar fi interpretările sale (și sunt!) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teze, aidoma șarpelui Uroboros. Oricât de seducătoare ar fi interpretările sale (și sunt!) și oricât de necesară abordarea transmodernă (și poate fi!), ea nu este singura corectă, cum lasă a se înțelege acest volum. O operă închisă, cum este cea barbiană, nu reclamă o critică închisă, ci, așa cum recunoaște Theodor Codreanu însuși, dimpotrivă. Abordarea transmodernă nu e un capăt de drum, ci un început ... "Ateneu", nr. 2, februarie 2012 Adrian LESENCIUC Victoria în înfrângere O carte discretă, asemeni autorului său, își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dimpotrivă. Abordarea transmodernă nu e un capăt de drum, ci un început ... "Ateneu", nr. 2, februarie 2012 Adrian LESENCIUC Victoria în înfrângere O carte discretă, asemeni autorului său, își făcea drum către rafturile bibliotecilor și de aici către puținii exegeți barbieni. Se întâmpla în 2011, când Editura Curtea Veche publica, în colecția "Știință, spiritualitate, societate" coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi, excepționalul studiu al profesorului Theodor Codreanu intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic (Editura Curtea Veche, București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de studii și eseuri risipite în paginile unor publicații științifice și literare din țară și din străinătate. Ar fi păcat, cred, ca rezultatul unei munci începute în urmă cu 45 de ani, odată cu primele întrebări răscolitoare pe marginea inegalabilei creații barbiene, să nu fie adus în lumina receptării prin intermediul revistelor culturale, măcar ca semn de carte, chiar dacă acest lucru se produce la trei ani de la apariția cărții. Doar autentica dorință de cunoaștere, autorul asumându-și "victoria în înfrângere", ar putea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
receptării prin intermediul revistelor culturale, măcar ca semn de carte, chiar dacă acest lucru se produce la trei ani de la apariția cărții. Doar autentica dorință de cunoaștere, autorul asumându-și "victoria în înfrângere", ar putea să conducă pe cineva în concentrările semantice barbiene, în axiomatica unui atât de dificil poet, revendicat de avangardă și de modernitatea tradițională deopotrivă, asociat, pe rând, valérysmului, mallarméismului, spiritualismului precreștin ș.a.m.d. Argumentul lui Codreanu (preluat și pe coperta ultimă a lucrării) este hotărâtor și depărtează, posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valérysmului, mallarméismului, spiritualismului precreștin ș.a.m.d. Argumentul lui Codreanu (preluat și pe coperta ultimă a lucrării) este hotărâtor și depărtează, posibil, căutătorii în literatura obscură sau în ermetismul sintactic mallarméan, de ce nu chiar și pe cei convinși de modernismul barbian sau de deschiderea sa spre avangardă, de lucrarea în cauză: "Marea contribuție a lui Ion Barbu, în estetica secolului trecut, este ermetismul canonic, sintagmă prin care poetul a ținut să se delimiteze de ermetismul filologic mallarméan. Metodologia cercetării noastre ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nască și să moară în aceiași ani. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu axa fondatoare a spiritualității românești moderne." (p. 7-8) În acest cadru al necesității înlesnirii accesului la creația barbiană, Theodor Codreanu a făcut apel la o tehnică mai puțin propice desfășurărilor textuale critice și mai degrabă justificată în derulările epice: cea a contrapunctului. Abordarea este, așadar, polifonică, dar în înțelesul unei organicități care amintește de metafora comunicațională a orchestrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea a contrapunctului. Abordarea este, așadar, polifonică, dar în înțelesul unei organicități care amintește de metafora comunicațională a orchestrei (nu întâmplător tehnica aceasta a contrapunctului este împrumutată din compoziția muzicală), presupunând suprapuneri discursive într-un tot organic, nedisonant, pe teme barbiene derivând din sau consonante cu temele majore ale culturii române. Și pentru a crea această consonanță, deschiderea însăși, în prima parte, intitulată Înfruntând critica, se realizează printr-un capitol numit Punct de purcedere, pentru ca cea de-a doua, Ermetismul canonic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai puțin apropiate înțelegerii în consens cu intentio auctoris, respectiv perspectivele unei interpretări în acord cu paradigma transmodernă, consonantă atât cu intentio auctoris, cât și cu intentio operis. Și pentru a sublinia această apropiere, să ne referim strict la reacția barbiană într-o scrisoare din 1959, adresată lui Filip Enescu (Opere II, p. 997), pe care o redă Codreanu spre a deschide calea spre ermetismul canonic cu ajutorul aparatului critic transmodern: "Mă fac emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sursa de la care izvorăște dorința unei reinterpretări, pe alte coordonate, în limitele altui orizont paradigmatic. Plecând, așadar, de la contestarea de către Barbu a grilei lovinesciene de lectură, și prin aceasta înțelegând contestarea tuturor celor care au operat ulterior pe materia poetică barbiană cu "instrumentarul cultural lovinescian" (p. 17), Theodor Codreanu trece, în prima parte, în revistă perspectivele antume ale lui Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, G. Călinescu, Al. Paleologu, T. Vianu sau Ovid S. Crohmălniceanu, dar și cele postume ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tocmai o achiziționase), în raport cu critica postumă, plecând de la remarcabilul eseu al lui Basarab Nicolescu, Cosmologia "Jocului secund", criticată de "vechiul marxist" (p. 69) Ovid S. Crohmălniceanu. Merită scos în evidență modul în care Theodor Codreanu își asumă separarea apelor exegezei barbiene, asumându-și proximitatea ideatică a lui Nicolescu (părintele transdisciplinarității), dar în raport cu Barbu situându-se, mai degrabă, în proximitatea interpretărilor lui Mandics György, Solomon Marcus și Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
barbiene, asumându-și proximitatea ideatică a lui Nicolescu (părintele transdisciplinarității), dar în raport cu Barbu situându-se, mai degrabă, în proximitatea interpretărilor lui Mandics György, Solomon Marcus și Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu în proximitatea lui Eminescu, cel care proiectase cu aproape jumătate de veac înaintea sa situarea poeziei în trans-logic și trans-lingvistic; nu întâmplător Codreanu îl situează pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a încercat să se delimiteze, el fiind unul dintre primii poeți transmoderni postbelici, care a găsit în Eminescu și în Ion Barbu înainte-mergători." (p. 136) Această interpretare din partea a doua a lucrării, în cheie transmodern(ist)ă referențială pentru exegeza barbiană -, se încheie în nota contrapunctică, concluzivă în raport cu perspectiva ermetistă: "Ambii poeți [n.a. Mallarmé și Barbu] consideră că diferența dintre limbajul poeziei și cel uzual sau al prozei este dată de vers, nu de cuvânt. Mallarmé vine cu ideea îndrăzneață că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum completează Hugo Friedrich. Replica lui Ion Barbu: joc secund. Se pare că de aici începe și despărțirea celor doi poeți. Peste ani, jocul filologic mallarméean va fi preluat de modernism, de avangarde și de postmoderniști; în schimb, jocul secund barbian continuă să fie secretul ermetismului canonic." (p. 329) Dar care joc secund, iată, prin lucrarea lui Theodor Codreanu, se deschide în cheie transmodern(ist)ă. Acesta este și meritul principal al criticului, care se bucură, astfel, prin prestigiosul premiu acordat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
situarea împotriva curentului și verticalitatea în apărarea unui adevăr în raport cu nedreptatea lui Nicolae Manolescu vizavi de interpretarea lui Marin Mincu, dar și vizavi de Barbu, înțeles ca fiind un "veleitar cultural, îndeosebi filosofic", remarcabila capacitate de analiză a geometriei ritmice barbiene, în acord cu geometria ritmică eminesciană și cu posibilitățile poetice ale limbii române, apropierea creației barbiene de cea blagiană, prin remarcabilul capitol 15 "Întocma-dogma" etc., Theodor Codreanu a preferat să rămână discret și profund, asumându-și până la capăt "victoria în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
interpretarea lui Marin Mincu, dar și vizavi de Barbu, înțeles ca fiind un "veleitar cultural, îndeosebi filosofic", remarcabila capacitate de analiză a geometriei ritmice barbiene, în acord cu geometria ritmică eminesciană și cu posibilitățile poetice ale limbii române, apropierea creației barbiene de cea blagiană, prin remarcabilul capitol 15 "Întocma-dogma" etc., Theodor Codreanu a preferat să rămână discret și profund, asumându-și până la capăt "victoria în înfrângere". Atitudine care n-ar strica în subiectivismul critic fățiș din zorii unei extramodernități căreia îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
liricii tinere românești, Memnon, întâiul volum al lui S., nu preia din Joc secund, precum Eulaliile lui Dan Botta, năzuința spre „poezie pură”, orfismul, ci, asemenea majorității cărților de debut din anii 1934-1936, tehnica formulărilor ermetizante. Procedeele nu sunt neapărat barbiene, mai curând s-ar putea spune că nu sunt deloc, însă, indiferent de proveniență, funcționarea lor duce la obscurizarea expresiei. Propriu-zis, e vorba nu atât de procedee, cât de licențe: de la raritatea, dacă nu chiar absența semnelor de punctuație la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
confesiv: „Deopotrivă plină de mistere -/Meteoriții roșii în panere.../ În slavă crește steaua de mătase:/ Rotundul măr al serilor frumoase”. În Hanul cuvintelor (1999), un „eseu versificat despre balcanismul literaturii române”, V. închipuie, în manieră când antonpannescă, când de inspirație barbiană, spectacolul vieții unui târgușor cu iz oriental, plin de mișcare, cu întâmplări stranii, personaje pitorești, textul fiind punctat de un limbaj presărat cu arhaisme și regionalisme. Distihuri (2000) impune o manieră diferită a expresiei poetice, forma fixă, extrem de concentrată, lăsând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
atingându-și ținta, o tentativă de adâncire și nuanțare a înțelesurilor b., chiar de reabilitare a sensului lui moral: „Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann”. Pitorescul, cromatica și viermuiala de bazar oriental nu lipsesc din viziunea poetică barbiană a acestui „Orient” imaginar, dar oricât ar fi ele de puternice, sensul unei astfel de reverii e dincolo de „descripție” și de valorile plastice: Selim (din afara ciclului, dar ținând totuși de atmosfera lui), vânzătorul de bragă și „zaharicale”, rămâne nu doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială, un poet autentic. Lirica lui exprimă armoniile și dizarmoniile unui „cântec bizar”. SCRIERI: Aliquid, Silistra, 1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor furniza elemente în structurarea formulei originale din Întunecatul April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea din bacovianul Plumb. Sensibilitatea reacționează la acel misterium
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
lui Miron Costin este o interpretare a operei cronicarului văzut mai mult ca scriitor decât ca istoric. La apariția eseului despre Ion Barbu - în care își exersează o ipoteză de lucru structurantă: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană?” - criticul elabora Istoria poeziei românești, cea mai importantă, prin amploarea construcției, prin concepția care o ordonează, dintre lucrările sale. S. investighează trei secole de poezie românească, de la Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir până în perioada interbelică, ultimul volum antum încheindu-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]