138 matches
-
Supremes, Baby Love. Curând prietenii mei intrară În bazar, un adevărat talmeș-balmeș de tarabe. În wokuri gigantice bolborosea uleiul pentru prăjit, cu gogoși plutind la suprafață. Coșuri pline ochi de chifle cu umplutură din legume. Într-un colț se juca barbut, sub ochii unui grup de bărbați cu ochii roșii și Îmbrăcați cu sacouri și pantaloni prăfuiți. Unul dintre ei tocmai arunca o pereche de zaruri imense din polistiren. Bărbații se ridicau În picioare și priveau fix, apoi se așezau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În care află unele amănunte. „Gică picior de lemn”, nu era o poreclă. Întradevăr, avea un picior de lemn. Din relatările Doctorului Înțelese o mică tragedie a acestuia: cu ani de zile În urmă la un joc de noroc numit „Barbut”, trișase...! Drept pedeapsă, cei păgubiți, cu un satâr Îi amputaseră piciorul drept!! Această nescrisă crudă și, nemiloasă lege a gansterilor se aplică tuturor celor ce nesocotesc principiile de drept ale acestui fascinant joc...! Întrucât Își făcuse onorabil datoria față de cei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pot afirma cu măna pe inimă, Doctore...Propietatea valorează dublu, dacă nu mai mult...Ce părere aveți, prieteni ? Vorbesc greșit?” „Nicidecum stăpâne...” - aprobară la unison cei doi certați cu legea. E bine cunoscut faptul - desigur, de jucători - istoria halucinantă a barbutului și, În general, al tuturor jocurilor de noroc, el nu vine singur, el trebue dirijat, chiar stăpânit! Jucătorul cutezător trebue să aibă capacitatea morală, să forțeze riscând tot ce are, să aibă Încredere, luptând până la epuizare. Cei prezenți nu scoase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă le arătai o hartă a Europei să indentifice Parisul - Îi puneai În dificultate. Drept urmare a acestor negocieri, și În mod special al delegației române, ce datorită insuficienței pregătiri diplomatice,ce totuși aveau absolvite unele studii profesionale la jocurile de barbut, la tâlhării și violuri, conferința a decis ca țara noastră să fie atribuită În sfera de influență a rușilor, implicit a ideologiei comuniste. Mai mult: delegația română de haimanale au permis rușilor să ocupe Basarabia ce la câteva zile a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe spinare și pe burtă numai de urme de bici. Avea un suflet bun, dar predispus la tot soiul de vicii. De fumat se apucase pe la opt ani, prima beție o trăsese pe la zece, jocuri de noroc precum rișca și barbutul pe bani le-a Început prin clasa a cincea. Când a intrat la liceu, a pus ochii pe nimeni alta decât pe una dintre fiicele directorului de acolo. Era frumos, știa să glumească și să se poarte. Proasta i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta Înfruntarea, o tulea afară din Căminul cultural și se aciua pe lângă vreo ceată de băieți mari care jucau barbut pe mesele de șah din beton armat. Acele mese pe care, două decenii mai târziu, comercianții particulari aflați la Începuturile carierelor de prosperi oameni de afaceri În regim de libertate totală a pieței expuneau spre vânzare becuri, pește oceanic congelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de treabă. Da’ ar trebui să se mai pună la punct cu politica, spre binele lui. În camera de la hotel se strînsese o grămadă de lume. Se puseseră discuri la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scris, acoperită pe jumătate cu o foiță de celofan, era o bucată uriașă de șuncă rozalie cu margini albe și, din cînd În cînd, cîte un tovarăș se-ntindea Își tăia o felie cu briceagul, după care se-ntorcea la barbut. Îmi tăiai și eu o felie. — Tu urmezi la baie, i-am spus lui Al, care pînĂ atunci se uitase prin cameră. — E drăguț aici, la tine, spuse. Șunca aia de unde-a mai apărut? — Am cumpărat-o noi de la intendencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Deloc, i-am spus. Mai Încolo poate o să vreau să mă-ntind, da’ pîn-atunci mai durează. Putem să mutăm petrecerea la mine-n cameră, spuse Manolita. Nu ești supărat, nu-i așa, Henry? — Eu? Niciodată. Cine-s tovarășii care joacă barbut? Nu-i știu. Au venit ca să se spele și pe urmă au rămas aici să joace barbut. Dar toată lumea s-a purtat foarte frumos. Ai auzit de vestea proastă pe care am primit-o? — Nu. — E de rău. Îl știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să mutăm petrecerea la mine-n cameră, spuse Manolita. Nu ești supărat, nu-i așa, Henry? — Eu? Niciodată. Cine-s tovarășii care joacă barbut? Nu-i știu. Au venit ca să se spele și pe urmă au rămas aici să joace barbut. Dar toată lumea s-a purtat foarte frumos. Ai auzit de vestea proastă pe care am primit-o? — Nu. — E de rău. Îl știi pe logodnicul meu, care era polițist și a trebuit să se ducă la Barcelona? — Da, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
regulă? De unde vrei să știu? Nu l-am văzut În viața mea. — Ești supărat. Hai să nu ne mai gîndim la asta acum, mai bine să fim veseli și să mergem să mîncăm. M-am dus la Ăia care jucau barbut. — Veniți să mîncăm? — Nu, tovarășe, spuse fărĂ să mă privească cel care avea zarurile-n mînĂ. Te bagi la un joc? MĂ duc să mănÎnc. — Ne găsești aici cînd te-ntorci, spuse alt barbugiu. Hai, aruncă-le. Am pus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
curat. — Hai să mîncăm, i-am spus. Hai, Manolita. VĂ cunoașteți? O văzui cum Îl măsoară pe Al din priviri. — Încîntată. — Mi se pare o idee foarte potrivită, spuse englezul. Chiar că ar trebui să mîncăm. Dar unde? Ăia joacă barbut? mă-ntreabă Al. — Nu i-ai văzut cînd ai intrat? — Nu. Nu-mi mai luam ochii de pe bucata aia de șuncă. — Da, joacă barbut. Mergeți voi să mîncați. Eu rămÎn aici. Pe cînd ieșeam, cei șase stăteau pe podea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o idee foarte potrivită, spuse englezul. Chiar că ar trebui să mîncăm. Dar unde? Ăia joacă barbut? mă-ntreabă Al. — Nu i-ai văzut cînd ai intrat? — Nu. Nu-mi mai luam ochii de pe bucata aia de șuncă. — Da, joacă barbut. Mergeți voi să mîncați. Eu rămÎn aici. Pe cînd ieșeam, cei șase stăteau pe podea, iar Al se-ntinsese să-și taie o bucată de șuncă. — La ce armă ești, tovarășe? Îl auzii pe unul dintre aviatori Întrebîndu-l pe Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
parașuta ca să cad pe malul drept al rîului. Am tot manevrat la ea și m-am prăbușit destul de tare. BĂtea vîntu’ ca lumea. — Frank a trebuit să se-ntoarcă la Alcalá, Îi spuse alt pilot. Noi am pus de-un barbut. Trebuie să fim și noi Înapoi pînĂ-n zori. — N-am nici un chef să mă joc cu zarurile. Am chef să beau licoarea asta numită șampanie din pahare cu mucuri de țigări pe fund. Le spăl eu, spuse Al. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind labilă și înclinată spre melancolie, deodată am văzut spectacolul eroic de mai înainte descompus în scene cotidiene, unul scobindu se în nas, câțiva jucând barbut, altul ușurându-se aproape la vedere, un grup aruncând vorbe deșucheate generoaselor noastre doamne, altul tratând cu niște servitoare unguroaice... în continuare, bine cunoscuta năuceală de când compar spectacolul vieții și imaginea ei ideală. Dar propria mea cenzură, introdusă odată cu cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia o fată și aștepți rezultatul care va apărea, în câteva minute, pe un ecran. Se joacă bacara, poker mecanic, se joacă la ruletă, la roata norocului, se joacă aproape orice, cu orice, cu cărți, cu zaruri (un fel de barbut), cu jetoane; singura care absentează e "alba-neagra", de la gurile metroului din București; se joacă la diverse mize, cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
altceva, mai ales că această clasă a dumneavoastră e, oricum destul de slabă. Și măcar de-ați lucra ceva ca lumea acolo, la pregătire. Dar am auzit că le vorbiți elevilor de fleacuri, de jocuri, mă mir că nu jucați și barbut, sau cine mai știe ce! Aveți ceva de spus? (,,Prostia pe care am auzit-o este atât de mare, că nu se mai poate spune nimic. În orice caz, socot că ar fi mai bine să mai citiți și dumneavoastră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Weber? Clătină din cap și-și trecu mâna prin tentativa lui de păr. — Nesigură, în cel mai bun caz. În mod normal sunt conservator când e vorba de ceva atât de puternic. Când dai cu zarul neurochimic, e ca la barbut. E ca și cum ai încerca să repari o sticlă ciobită scuturând-o. Nu sunt nici măcar mare fan al inhibitorilor de absorbție a serotoninei, decât dacă e ultima soluție. —Serios? Sigur nu suferi de depresie. Nu mai era sigur de asta. —Jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Țintar. Remi, pocher... Acuma, după ’89, s-o dat oficial. Dar făceam, înainte făceam din carton. Banu-i țigara, la noi. Da, înrăit. Adică, am fost. Și șah. Șahul era singurul joc care era oficial. Table? Nu. Că se juca barbut. Erau zaruri... mai multe zaruri erau atunci, ca acuma în pușcărie. Din os. Se șlefuiește. Sau faci din perete. Frica de moarte? Nu se discuta așa ceva acolo. Nu se plângea. Eu aveam o singură victimă. Și cum era politica aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și 12. Am băgat zarurile într-un pahar și lumea mizează. Care vrea, pune pe mic, deci în partea asta. Cine vrea, pune pe mare. Dacă n-a pus nimeni la șapte și dai șapte, iei totul. Am jucat și barbut, și pocher, și 21. Trebuie să faci 21, sau până-n 21. La pocher se fac și șmecherii. Joci c-o pereche. Dar trebuie să știi să bagi în ele. Le mesteci și când le-mparți, dumneavoastră, eu știu, vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dau chintă roială de romb și eu să iau de treflă. Iar v-am dat încredere să jucați. Și ne războim. Trebuie să-ți așezi cartea. Ori deasupra, ori la fund, ori la mijloc, depinde cum taie respectivul cartea. La barbut sunt mai multe feluri de zaruri. Terțe mici, mari și trebuie să știi să tragi cu ele. Dacă ai terțe, trebuie să ai ghiul pe mână. Pentru că un zar, deci unu’ din zaruri are 1, 3, 5 și 6. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci așa se face. Joc cu tine barbut și, dac-ai câștigat și văd că ești nașpa, îmi plătești dublu cât am pierdut eu. Și-atunci, dacă vrea, bine; dacă nu, nu joci cu el când știi că sunt șmenite. Și n-are rost să pierzi. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
început, n-ai încă tupeul să te rezolvi. Apoi spui, bă, stop, lucru care s-a întâmplat. După trei luni de zile de stat în aceeași clasă, un individ, renumit barbagiu în școala respectivă, m-a invitat la joc, la barbut, pentru că ajunsesem... - acolo era: cine se ducea la vizită din clasă era obligat să vină cu pachetul la șeful de cameră, sau de atelier, dar de obicei era același. El își alegea de acolo ce vroia - apoi putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o oră, ca să-i ierți, te plimbau cu ei în caleașcă. Dacă se întîmpla de-ți câștigau la barbut vreun castel, nobili, cum erau, a doua zi, de rușine, își trimiteau pîn' la tine aghiotantul și-ți înmîna, din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te implorăm, bea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la brăcinarul pantalonului o curelușă de piele pe care avea înșirate, ca niște mărgele, celelalte porțiuni de ureche colectate până atunci. Cele vechi, se văzu, erau separate unele de altele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]