9,577 matches
-
marginea drumului de țară silogisme fremătătoare limbarița cheița-raiului floarea focului Kafka N-a mai rămas din acea țară decât un gust de sânge în gură praful adunat în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau de câini al căror lătrat îl mai auzi în nopțile de insomnie în care te
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
diurn și taciturn el o visase goală cu un coș de vișine pe braț și o pisică-pește pe umăr în orașul de sub ape ea-și trăgea aforismele după sine ca o plasă "bărbatul e un ziar grecesc citit într-o barcă plină de pești argintii" avea în cerebel o rochie de bal și o mască de carnaval rochia de bal avea glas de prichindel și rostea într-o păsărească apoasă "bărbatul e o perlă neagră imperfectă găsită într-o mare la fel de
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
pe care o punctează aluziv: Cade frunza de fag din vîrf de septembrie/ peste malul arămiu al unui alt septembrie, / rîndunele trag cu aripile lor norii de sus / în apele mele adînci, / iar mlădițele de stuf se înclină / spre o barcă unde Galina / împrăștie cu picioarele ei / apa, timpul ce ne desparte / mai mare ca o apă". Dacă mai are și alte poezii, cel puțin la fel cu asta, atunci scrisul său ar putea prezenta oarecare interes. Mesajul versurilor lui Vasile
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ușa de intrare În școală se Închidea după ora 8 sau pe la intrarea profesorilor, spunând că ai treabă cu un profesor, să găsești motive să nu te duci la o oră și să pleci În parc să te plimbi cu barca, să găsești motive pentru ce ai lipsit ieri și de ce nu ai Învățat, de ce nu ai temă sau proiectul. Să explici de ce stăteai cu clasa la ora 10.30 pe terasa de restaurant la un suc când trecea directorul pe
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
luth. Al doilea instrument ca importanță în ierarhia organologică a muzicii arabo-andaluze este rebab ul, denumit în Europa și rebec. Rebab-ul este un instrument cu coarde și arcuș, format dintr-o cutie de rezonanță din lemn, în formă de barcă, peste care este întinsă o piele de capră. Rebab-ul are două coarde, este ținut vertical pe genunchi și acționat cu un arcuș rudimentar, convex. S-a speculat foarte mult pe seama acestui instrument cordofon, fiind adesea asociat cu strămoșul viorii
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
și rebab, datorită formei cutiei de rezonanță și faptului că înainte de apariția arcușului, rebab-ul era un instrument cu coarde ciupite. Cert este faptul că rebab-ul a avut o evoluție constantă în ceea ce privește forma sa, actuala înfățișare în formă de barcă nefiind decât ultima etapă a transformărilor pe care acest instrument le-a suferit de-a lungul secolelor. O altă caracteristică a acestui cordofon este arealul actual de răspândire. Rebab-ul nu este întâlnit decât în Africa de Nord, nefiind utilizat decât la
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Mexic pentru a scăpa de acuzațiile poliției, Jim realizează că a distrus viața fiului său și hotărăște să se predea. Deoarece Întoarcerea printre ceilalți l-ar fi readus la viață pe fostul Jim, el este omorât prin ștrangulare de către proprietarii bărcii, moartea venind ca unică soluție pentru Înțelegerea și acceptarea realității: „Știu atunci că Roy Îl iubise și că asta ar fi trebuit să fie de ajuns. Doar că el nu Înțelesese nimic la timp.” Ultimele două părți ale romanului prezintă
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
Deutschland a fost închis, marele automat Pavlov al comunicării publice vorbește atât de mult despre șanse irosite - și nu totdeauna nejustificat, dar mereu cu pretenția că are dreptate -, atunci e momentul să ne uităm puțin cu cine stăm în aceeași barcă. Euforia începuturilor Să completăm deci imaginea, în favoarea adormiților: zece ani de internet comercial, zece ani de economie a informației, cinci ani de smartphone și cel puțin douăzeci de ani de ideologie aferentă, profesată de intelectualii internetului - adică mesajul potrivit căruia
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
care-și transformă propria criză într-un mare titlu? De parcă ar exista cu adevărat o diferență ontologică între - să zicem - bloggeri și jurnaliști și nu doar o diferență individuală; și parcă n-ar fi și unii, și alții în aceeași barcă. Un lucru e sigur: ziarele trebuie să fie apeluri continue către lumea acestei intelighenții și e adevărat că aici au cel mai mult de învățat. “Cum poate supraviețui jurnalismul de calitate?” se întreabă săptămânalul Die Zeit. Dar nu asta e
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
bucată mare de hîrtie cuvîntul DEMISIA și a afișat-o s-o vadă audiența. La începutul lui 1988 a fost fondat Cenaclul „Alexei Mateeevici” (președinte Anatol Șalaru) care a contribuit la trezirea conștiinței naționale a multor consîngeni aflați în două bărci concomitent. În toamna aceluiași an, se publică „Scrisoarea celor 66” către conducerea RSSM în care se cerea abolirea teoriei celor două limbi romanice la nord de Dunăre. Ce-i drept, numărul semnatarilor acelei „Scrisori...” ar fi fost cu mult mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
ei. PONTON Să nu deranjez, mă întind pe scânduri, mai în urmă. Iar ei rămân pe treapta din fața apei. El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul pescărușilor. La un timp, el se ridică și desleagă barca. Ea adună două pocale cu picior, lungi, și sticla, din care au băut. El îi surâde. Ea-și netezește zbatul rochiei dinspre briză, și se așează în unghiul din spate; îi mai văd. Și se fac nevăzuți. ÎN PIA}A
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
și Fiica GARDIAN DE NOAPTE Viața mea adevărată e în somnul fiului meu Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu, calif și caligraf gardian de noapte în cerul lui Dumnezeu BARCA LUI DON CAESAR Citim din Ovidiu, exilatul, în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler... Ne învăluie vara
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu, calif și caligraf gardian de noapte în cerul lui Dumnezeu BARCA LUI DON CAESAR Citim din Ovidiu, exilatul, în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler... Ne învăluie vara cu sintaxa ei post-modern-efemeră Aruncăm în aer orologiile, la frontieră, unde sinucigașii mai speră ca barca lui Don Caesar să
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler... Ne învăluie vara cu sintaxa ei post-modern-efemeră Aruncăm în aer orologiile, la frontieră, unde sinucigașii mai speră ca barca lui Don Caesar să nu eșueze... Două suedeze se pregătesc să ne facă respirație gură la gură - filantropie augură... POEMUL IOANID La stînga, la dreapta, poete Ioanid - poeții iar sînt răstigniți la zid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - gramatica
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
afle dacă sunt Tâlhar pe mări sau pradă. De la un timp pe ape E tot mai multă lume, Vapoare, iahturi, schiuri, Ieri m-a filmat un ins Pentru o emisiune Acum pentru-o secundă îmi pare că sunt singur în barca de hârtie Și pentru prima oară, Neîntrerupt de nimeni. M-avânt în infinit. Să fie oare semnul Că totuși Te-am găsit? Cuplu hamletian Citeam visând la replica nespusă, Când tu, înveșmântat în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
cuvîntul dublu orizontul amestecat cu tăcerile de aici neguțătorii care îți ating mîinile în penumbra camerelor luxoase lumina zilei o trimiteți voi din prada războiului se mai poate trăi cît din enciclopedii cît cuvintele sunt mai ușoare decît corpul cît bărcile de salvare intră în apele internaționale cît afli actul de moștenire într-o poezie scrisă cu foarte mulți ani în urmă nu voi aduce saltul în gol al sclavului oriental în această amiază să nu avem amintiri să auzim ecoul
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
și fustă, sandale fără toc. Cam neglijentă, poate. - Nu te-am mai văzut de-atâta vreme... - continuă ea cu vocea tărăgănată. Era opt sau nouă, sau, poate, zece. Era întuneric, deja, și cald. Pe lac, câteva felinare rare. Probabil, ultimele bărci. - Tot acolo lucrezi? - făcu ea. - Tot acolo. Mergeau pe marginea lacului, încet, mână în mână. Ea aștepta. Seara era sfârșite. - Nu cumva te-ai căsătorit între timp? - îl întrebă. - Nu, n-am făcut-o - și râse. Dar tu? Parcă erai
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
am fost măritată niciodată. își desprinse mâna din mâna lui și-și aruncă părul pe spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era nehotărât. Când au ajuns în dreptul debarcaderului ea s-a oprit, sprijinindu-se de umărul lui. Două bărci acostau. Perechile au coborât și au trecut pe lângă ei, înlănțuite. Apa era neagră și împietrită, ici-colo vibra câte-o rază: lămpile de pe malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să bem ceva! Ea
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
îl privi lung, din creștet până la pantofii lui galbeni, perforați, cu vârf ascuțit. Pietrișul aleii scrâșni subțire. Până să vină friptura ea își bău coniacul. Sorbea încet, cu ochii închiși. - îți amintești de seara aceea când ne-am plimbat cu barca? Să-și amintească...? Totuși, dădu din cap. - Vâsleai numai pe lângă mal, pe sub sălcii. îți amintești, nu-i așa? - Cum erai îmbrăcată? - Cu o rochiță bleu. Aceeași rochiță cu care am fost într-o duminică la meci. - Eu, la meci!? - Nu
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
spații ale contemplației, singurătăți așteptând comunicarea, absențe receptive, tăceri gata să se exprime. Selectate cu precădere din spațiul marin, elementele care compun aici ambianța - orizontul infinit, stâncile albe, solare, pe care crește, "fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei ramuri de pin, fântâni care "vorbesc fără să știe", nisipuri, nori, spume și pietre - sunt convocate să deseneze cadrul unor reflecții rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte, motivele recurente
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Missisippi în sfîrșit Marea Neagră. "Și Mediterana" îmi șoptește ea de din umbra unui leandru din fața frizeriei de pe strada Dr. Carol Davila colț cu Dr. Victor Babeș. Iar eu mă întreb tot mai des Dacă am avut vreodată cu adevărat o barcă. în peninsula din Constanța cînd ajung, Ovidiu îmi șoptește mereu, încă de la gară "împrumută-mi vîsla ta vreau atît de mult să ajung acasă."
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
și amețit de cuvinte așa că până la urmă asta pot să-ți spun măi poeme în această înghesuială de îngeri te rog frumos lasă-mă să fiu om ia de pe mine armura mesajului și curcubeul nevoii de exprimare ia barcarola de pe barcă păstorul de pe pastorală
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
Silvia Chițimia În barca lui Rimbaud Înlăuntrul rece al literei O Picură apa. E-ul s-a ascuns În cavoul cu moaștele sfinților Părinți. Uruitul lui U abia se mai aude prin Scoica istoriei. I-ul urcat pe muntele lui A Luminează, luminează Până
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot ce ar fi putut să-i salveze, înotau cu ochii
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
seara în casă și până dimineața ia chipul desfrâului: Dacă mă chemi, vin și mâine". Seara Mai ales seara, seara când lumea pare un vulcan stins și aerul o rugăciune către îngeri, mai ales seara îți promit o plimbare cu barca pe plânsul femeilor... "Numai din cauza ta", îmi răspunse. Aproape toate Experiența îi îngăduie jocul și-i aprinde imaginația: de la fiecare va lua ce-i mai frumos ca să obțină femeia râvnită: sub părul negru al lui V s-ar potrivi ochii
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]