195 matches
-
a-i ajuta pe cei năpăstuiți. Ecouri ale răscoalei țărănești din 1907 sunt sesizabile în Ciulinii Bărăganului, iar muncitorii greviști din portul Brăila sunt înfățișați în romanul Casa Thüringer (1933). Soarta unui pescuitor de bureți este tulburătoare. Fiu al unui barcagiu din Sulina, băiatul îndură mizeria și foamea de la treisprezece ani, trudind în port. Vrea să trăiască însă altă viață, să se bucure de frumusețile gândului și ale lumii. La Pireu, pentru a putea trăi, se angajează la istovitoarea muncă a
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
zicându-mi diavolul de român! Dunărea o trecusem cu barca pe la T. Severin. N-am uitat nici până azi traversarea, cu peripeții (aveam să ne suim în tren la Belgrad), frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei că barcagiul, un sârb știind puțin românește și care îi spusese la un moment dat muiere! făcând-o să plângă, - plângea repede. Îi spusese și tatei, la întoarcere, cum o ofensase sârbul, iar tatăl meu, Toma, avea să râdă mult timp pe
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
Dunării. În aceste condiții a fost elaborat un regulament ce stabilea competențele și obligațiile autorităților române și internaționale aflate la Sulina. Astfel, conform prevederilor acestuia "s-au recunoscut primăriei urbei Sulina dreptul de a elibera permisiuni pentru exersarea profesiunei de barcagiu, care îi incumbă jurisdicțiune asupră-le pentru ori-ce contravențiune"952. O altă prevedere a acestui regulament stabilea: "(...) căpitanul portului Comisiunei nu va putea pe barcagii, de cât în urma eliberărei licenții din partea primăriei, desemnându-le și locurele unde vor trebui să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
s-au recunoscut primăriei urbei Sulina dreptul de a elibera permisiuni pentru exersarea profesiunei de barcagiu, care îi incumbă jurisdicțiune asupră-le pentru ori-ce contravențiune"952. O altă prevedere a acestui regulament stabilea: "(...) căpitanul portului Comisiunei nu va putea pe barcagii, de cât în urma eliberărei licenții din partea primăriei, desemnându-le și locurele unde vor trebui să staționeze în portu, spre a putea fi supravegheați pentru contrabende"953. Referitor la ambarcațiunile de mici dimensiuni se specifica faptul că "pentru micele ambarcațiuni care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
spuse ea. Dwight se uită. Era doiul de caro. Ea Întoarse cartea pe care o ținuse la spate. Popa de treflă. Mulțimea scoase o exclamație de uimire. Dwight luă cartea și Începu s-o pipăie. În mulțime erau și trei barcagii care urmăriseră Întreaga scenă. Îl văzuseră pe băiat făcând să apară cartea. Avea puterea de a face lucrurile invizibile și apoi de a le aduce Înapoi. Și avea Cartea Neagră. Cunoșteau acea carte, Marile Scrieri pe care Fratele Mai Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Marile Scrieri pe care Fratele Mai Mare le pierduse, ceea ce dusese la declinul tribului lor. Așteptau de o sută de ani s-o recupereze. Și, În sfârșit, venise băiatul cu cărțile. Era Cel Reincarnat, Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Barcagiii discutară despre toate astea cu glasuri coborâte. Fratele Alb mai mic nu le dăduse nici un semn că Îi văzuse. Îl vor contacta ei În curând. Dar ceilalți care erau cu el? Erau oare suita lui? Peste câteva momente, Îl abordară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici un semn că Îi văzuse. Îl vor contacta ei În curând. Dar ceilalți care erau cu el? Erau oare suita lui? Peste câteva momente, Îl abordară pe Walter oferindu-i un preț suficient de mic ca să-i declaseze pe ceilalți barcagii cu taxiurile-bărci gata să fie umplute cu turiști. La Început, nu am Înțeles. Atâtea gânduri și priviri Însuflețite schimbate Între cei trei barcagii. Cel Reincarnat? Primisem multe conștiințe noi de când Îmi schimbasem starea, dar Încă nu posedam Conștiința Veșniciei. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
momente, Îl abordară pe Walter oferindu-i un preț suficient de mic ca să-i declaseze pe ceilalți barcagii cu taxiurile-bărci gata să fie umplute cu turiști. La Început, nu am Înțeles. Atâtea gânduri și priviri Însuflețite schimbate Între cei trei barcagii. Cel Reincarnat? Primisem multe conștiințe noi de când Îmi schimbasem starea, dar Încă nu posedam Conștiința Veșniciei. Tot ce am simțit a fost că-l considerau pe Rupert un fel de zeitate care i-ar fi putut salva. Curând, trei bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la Helo cu turiști care voiau să vadă lacul Inle. Nu mai erau clienți cu care să se umple taxiurile-bărci și pe care să-i ducă În celălalt capăt al lacului. În astfel de vremuri, Pată Neagră și tovarășii lui barcagii mergeau la vărul lui, Vaselină, care lucra Într-un magazin de reparat autocare pentru turiști. —Hei, frate, mă duci și pe mine sus pe deal? Îl ruga Pată Neagră știind că Vaselină nu-l refuza niciodată pentru că știa că Pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi aducea și lui provizii pentru familie: pastă de creveți murați, tăiței, arahide, nenumărate condimente, toate produsele alimentare pe care nu le putea oferi jungla. Pată Neagră mai aducea și orice fel de aparat pe care el și tovarășii lui barcagii și susținătorii lor secreți reușiseră să-l obțină prin furt În colaborare. Vaselină alegea una dintre mașinile pe care tocmai le reparase și o luau către est, Îndepărtându-se de lac, pe un drum foarte puțin folosit care ducea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acoperise albia unui râu subteran. Aici Vaselină oprea mașina, iar Pată Neagră se dădea jos pregătit să traverseze hăul care ducea către Locul Fără Nume. Nimeni din satul Nyaung Shwe nu știa că aceasta era adevărata casă a celor trei barcagii și a mecanicului. Oamenii de la poale Îi numeau pe toți cei care locuiau acolo sus „oamenii junglei“. Aceștia erau fie triburi izolate, fie bandiți sau ultimii supraviețuitori insurgenți, despre care era greu să vorbești altfel decât oftând adânc de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la ea, le făcea poze. Ce idee bună. Și ceilalți căutară după aparate În genți. În depărtare, pe malurile lacului, copiii le făceau cu mâna stând lângă mamele lor aplecate deasupra rufelor pe care le spălau. Walter se aplecă spre barcagiu să-i dea indicații În birmaneză: Ia-o pe ruta ocolitoare, prin piață. Fără ca Walter și ceilalți să știe, Pată Neagră vorbea destul de bine engleză, dar mereu i se păruse că e În avantajul lui să se prefacă neștiutor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Inle, le explică Walter. Nu o să ne oprim, voiam doar să vă faceți o idee despre ceea ce se poate vedea În această zonă, cătune ca acesta ascunse pe câte un canal Îngust. Dacă nu ați trăit aici toată viața ca barcagiii noștri, vă puteți pierde foarte ușor. Lacul e puțin adânc, iar zambilele de apă cresc și acoperă În fiecare săptămână Încă o jumătate de hectar, mișcându-se ca niște mici insule. E o problemă majoră pentru cei care cultivă pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe burtă, În lac. Și cred că asta nu e tocmai definiția compasiunii. Ajunge să spun că, la momentul respectiv, nu știam totul despre Heinrich Glick. La unu și un sfert prietenii mei se Întoarseră la doc unde cei trei barcagii stăteau strânși laolaltă prinși Într-o discuție Înflăcărată. Când și-au văzut pasagerii, au sărit imediat În bărci ca să-i ajute să se urce. Heinrich le făcu cu mâna oaspeților. — Cina e pe la șapte. Tai-tai! —Mă enervează că folosește atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
șase și jumătate, prietenii mei au atins acea limită. În zori, ceața se ridică de parcă ar fi răsuflarea lacului, iar munții fantomatici dispar În spatele straturilor din ce În ce mai deschise de gri, mov și albastru până când marginile ceții se unesc cu cerul lăptos. Barcagiii opriseră motoarele. Liniște deplină. Munții reflectați În apele lacului Îi făcură pe prietenii mei să se gândească la viețile lor agitate. Oare serenitatea le rămăsese necunoscută până acum? —Mă simt ca și cum zarva lumii s-ar fi oprit, șopti Marlena. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea un gust Între țigările normale și jointuri. Esmé se repezi la bunătățile aduse de mama ei și găsi o pungă de batoane subțiri de carne de curcan uscată pe care le putea Împărți cu cățelușa. După vreo zece minute, barcagiul În longyin maro se Întoarse cu Rupert. Pușlamaua mărturisi că le arătase un truc cu cărți de joc unor localnici. Nu ți-am zis să stăm toți Împreună? Îl certă Moff. Nu poți să pleci și să faci ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Karen? Întrebă Pată Neagră cu un zâmbet larg. — Foarte tare, spuse ea urmată de prietenii mei În cor, susținând această părere despre un trib pe care Îl cunoșteau prea puțin. —Bine. Pentru că și eu Karen. Pată Neagră arătă spre ceilalți barcagii. —Și ei Karen. Familiile noastre trăiesc aici În Locul Fără Nume. —De aceea ați știut așa de bine drumul până aici, spuse Bennie. Da, da, spuse Pată Neagră. Acum știut și voi. Câțiva dintre prietenii mei Îl bănuiră pe Walter că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
văzut? Pată Neagră aprobă din cap și spuse pe un ton neutru: —Văzut. Nu putut făcut nimic. Ceea ce era Într-un fel adevărat, pentru că nu văzuse nimic. Bennie se Întoarse la restul prietenilor mei. Știți ce mi-a spus adineauri barcagiul? spuse el cu o voce tremurândă. Ceilalți Își ridicară privirile. —Walter a murit. Câteva ore după aflarea veștii, cu toții l-au jelit pe Walter. Heidi murmură: N-a făcut decât o greșeală. În rest era un om pe care puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puțin de o oră, grupul pusese la cale două planuri de acțiune. Primul era să-și croiască drum prin pădurea tropicală, ținându-se cât puteau de aproape de marginea crevasei până când ajungeau la satul următor. Urmau să ia macete și pe barcagiii care trebuiau să coboare și ei oricum. Poate o să-i Însoțească și un membru al tribului din moment ce cunoșteau atât de bine jungla. Planul suna rezonabil până când Roxanne a Început să povestească despre oameni pierduți În Galápagos care Încercaseră să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să facă lucrurile să dispară. De unde știi? zise Pată Neagră. —E fiul meu, spuse Moff. Pată Neagră replică: —Și este și Fratele Alb Mai Mic pentru tribul Karen. Prietenii mei deciseră că nu avea nici un rost să se certe cu barcagiul. Vor găsi singuri o cale de a pleca de acolo. Chiar În acea seară, Rupert fu primul care Începu să tremure. Moff Îi puse mâna pe frunte și murmură cu vocea gâtuită de panică: —Malarie. În următoarele zile, fu rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
frământau Întrebându-se cum vor fi salvați. Cât timp malaria făcea ravagii, s-au rugat la Dumnezeu și la divinitățile tribului, oricare ar fi ele. Iar acum când erau cu toții pe cale de a se reface după boală, au aflat că barcagiul a Înnebunit și i s-a năzărit că Rupert ar fi zeu. Oare vor Înnebuni și ei? Își dădeau cu părerea despre ce făceau familiile și prietenii lor de-acasă În Încercarea de a-i găsi. Sigur contactaseră ambasada SUA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aflați la putere erau furioși. De data asta știau cum arată membrii Armatei Domnului. Îi vor vâna și Îi vor ucide sub acuzația că sunt rebeli. Vor merge În satul Nyaung Shwe și vor Împrăștia fotografii cu membrii tribului, iar barcagiii cărora le suflaseră clienții vor spune: —Hei, ăla e Pată Neagră! El i-a dus pe oamenii ăia la Insula Plutitoare. Vor fi forțate mâini, la propriu, dacă va fi necesar, până când cineva va ceda și va da la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acoperire. Heinrich era un bărbat trist și furios, fericit doar atunci când Îl părăseau simțurile. Ceea ce m-a surprins a fost legătura lui cu triburile de munte, mai exact, cu Armata Domnului. Îl Întâlnise pe Pată Neagră În timpul numeroaselor incursiuni ale barcagiului care aducea oaspeți În stațiune. În Heinrich, Pată Neagră a găsit un suflet prieten. Îl auzise pe german vorbind cu ură despre regim. În cele din urmă, el și Heinrich au făcut un pact, unul pe care Heinrich Îl ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rupert. Turiștii și bărcile așteptau să pornească spre surpriza lor de Crăciun, o școală aflată de cealaltă parte a lacului, unde o clasă plină de copii urma să le cânte colinde. Pentru a-l găsi pe băiatul neastâmpărat, unul dintre barcagii a luat-o Într-o direcție, iar el În cealaltă. Câteva minute mai târziu, barcagiul a alergat spre el spunând că i s-a părut că-l vede pe băiat, dar că s-ar putea să fie rănit. Văzuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de cealaltă parte a lacului, unde o clasă plină de copii urma să le cânte colinde. Pentru a-l găsi pe băiatul neastâmpărat, unul dintre barcagii a luat-o Într-o direcție, iar el În cealaltă. Câteva minute mai târziu, barcagiul a alergat spre el spunând că i s-a părut că-l vede pe băiat, dar că s-ar putea să fie rănit. Văzuse un băiat cățărându-se pe pagoda sfântă aflată În reparații, a zis el, care apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]