1,019 matches
-
un homo duplex, care, pe de o parte, ilustrează fărîmițarea, împrăștierea, degradarea tuturor lucrurilor ce ființează în toate registrele spațiului și ale timpului, iar pe de alta dă glas năzuinței de reversibilitate, de restaurare a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de tobe solemne ale eternității; „Cuțite
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de rezonanță a comunității. În felul acesta viziunea d-
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
file” pentru a ne dezvălui Înțelesul mitic, inițiatic al unui lirism pierdut În societatea noastră orizontală. Paradoxal, la Cezar Ivănescu poemul ascensional, rîvnind descătușarea, devine posibil prin imersiunea În adîncul Istoriei; doar așa, știind că drumul „e de făcut Înapoi”, bardul din BÎrlad, Întregind strălucită falanga moldava află, prin stihurile sale psalmice, puterea genezica a cuvîntului. Încît, scăpînd din strînsoarea trupului, mîngîiat de gîndul morții (curățat Însă de „otravă”) va zări - eliberat - izbăvitoarele „lumine”. N.B.: Mulțumim scriitorului Adrian Dinu RACHIERU și
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
fi decât benefică acestora. Le urez mult succes și LA MULȚI ANI! În una din primele nopți la București l-am visat pe prietenul meu plecat În veșnicie Cezar Ivănescu. Dimineața am sunat-o pe Clara, minunata copilă a marelui Bard din Baad așa m-a Îndemnat un gândul venit peste noapte. De ce să o sun? Să-i spun că am ajuns În Ro. și să ne Întâlnim să mai discutăm una alta. Dar ceva mă Îndemna să o sun de
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
ani se putea trăi din poezie. Clasicii în viață, Arghezi, Stancu, Beniuc o duceau regește. Câte ceva pica și celor blestemați. Trăia și-și punea semnătura pe colțul de sus din stânga al petiției poetul Traian Iancu. Dacă limuzina în care circula bardul Adrian Păunescu nu era Mercedes, suntem dispuși a aduce cuvenita rectificare. Venerat, Tudor Arghezi îi furnizează lui Ilie Constantin încă o săgeată la adresa lui Șerban Cioculescu, în legătură cu poemul Stepele: "Șerban Cioculescu minimalizează greșit Stepele considerând-o un psalm printre mulți alții
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
i se ridice un monument bețivanului și craiului incorigibil. Pînă la urmă s-au strîns totuși prin colectă publică banii necesari, s-a comandat din Edinburgh o uriașă sculptură din metal care a fost adusă aici într-o corabie. Acum "bardul Caledoniei" tronează asupra pieții centrale din Dunedin într-o poză tipic poetică. Doar pana de scris i-a fost - farsă studențească ? - furată. 3 februarie 2003. Citirea gazetei, dolarii-kivi și oamenii desculți La 8 dimineața sînt așezată în Green Acorn, un
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
deces înregistrează, haotic, vîrsta de 80 de ani. Contemporanii, insensibili atît la atenționările repetate ale lui Hasdeu și Grandea în presă, cît și la protestul lui C. Bolliac în Parlament contra indiferenței oficiale față de Bolintineanu, îl plîng cu emoție pe "bardul României". Au trecut de atunci 130 de ani, dar posteritatea i s-a dovedit neașezată, cu uitări și reevaluări succesive. Judecățile critice sînt în egală măsură juste și eronate, pe cît de instabil este "unghiul auctorial". Poligraf conectat la comandamentele
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
stilografului, încă-i propui Să-și depene slovele tandru, Cum doară-n grădina caietelor lui, Cândva, le-au sădit Alexandru. Vezi, lumea recentă vânează mangoți, Durându-și cetăți mercantile, Doar tu mi te strădui să scrii, dacă poți (?), Pasteluri, ca bardul Vasile. Doar tu câte-un stih pastoral mai presari Prin veacul acesta constríctor, Visându-te-n plaiul poeților clari, Frățâne cu Ion și cu Victor. Menirea ta-i abia de lumânare Te scormonesc și-n iastă insomnie Coracoide întrebări, la
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
și creatoare mai mult sau mai puțin abandonate au astfel nu numai Ioana (vagi proiecte de traduceri literare), Iustin (tot proiecte de traduceri), Sabin (Ťimaginez acasă orașe, clădiri teribile, teatre, spitaleť), Anton (ar fi vrut să fie cercetător), nu numai bardul local din Măgura, Eustațiu Găină, autor al volumului nepublicat Poezii de pe valea Ulmoasei, pe care vrea să-l semneze Eustațiu G. Călinescu. Poezii scrie pînă și pitecantropicul primar din același sat Măgura, Socoliuc, introdus în roman prin corespondența lui Iustin
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
al Lunii eminesciene, după pedagogica Lună humuleșteană, după schimbătoarea Lună a lui Slavici, după moderna Lună maioresciană și științifica Lună a lui Panu, Caragiale nu putea veni decât cu o Lună satirică. În puțin parodicele lui poezii imită Luni ale barzilor cândva la modă. Poemul Crucea și semiluna, o parodie după Bolintineanu, debutează în forță cu cea mai banală și ridicolă comparație dintre cele atribuibile astrului nopții: "Luna strălucește ca o lampă mare / Revărsând splendoarea-i până-n depărtare". Desigur, tot o
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
capodoperă datată, cumva învechită, muzeală: asemeni tablourilor marilor maeștri flamanzi, ea și-a pierdut nuanța originară a culorilor, pînza s-a întunecat, are prea multe personaje pentru a reține un singur chip obsesiv. Fascinat și intrigat de conversația strălucitoare a bardului, silit de regim să ducă o viață aproape incognito la marginea noii societăți postbelice, poetul lucrînd "sub acoperirea" traducătorului, Nichita nu pierde totuși prilejul așteptat de a-i citi un poem Ťimpregnat de Jocul său secundť. Versurile n-au fost
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
fine, să ne referim la observația Monicăi Lovinescu, potrivit căreia asităm la o bifurcare a colaboraționismului. Mai întîi "colaborarea" fățișă cu regimul înlăturat în decembrie. Adică "resurgența ceaușismului de la România Mare la totuși iubirea pentru călăii de ieri propovăduită de bardul de curte, Adrian Păunescu", revenirea "lăudătorilor de ieri", deveniți "lătrători" actuali, care nu ezită a ne da "lecții de democrație", precum fostul sfetnic al dictaturii, Eugen Florescu. Apoi un neocolaboraționism, cel "cu acest nou regim ce oscilează între stilul dictaturii
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
veac scriitorii prezentului citind astfel de rînduri? Nu mai puțin încrîncenat de impactul cu mediul proxim ni se înfățișează un testament al lui Macedonski. Perceput ca un personaj burlesc, respins disprețuitor de Maiorescu, botezat în batjocură "poetul Macabronski" de către Caragiale, bardul Nopților nu și-a putut înfrîna temperamentul orgolios, frondeur, care l-a făcut să ia atitudine împotriva unor glorii ale epocii precum Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Vlahuță, Caragiale. Păcat impardonabil. A făcut figura unui "negativist", unui "demolator", "vrăjmaș al valorilor naționale
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
termen de contrast, aparținînd unui trecut devenit punct de referință și reactualizat de memoria individuală sau colectivă în forme diferite: ca simbol al eroismului unui personaj modelic - în versiunea oficială; falsificat - în versiuni ,autorizate" sau în slugarnice variante apologetice ale barzilor de curte; reconstituit și reinterpretat în sens demitizator - de Penelopa; idealizat și ulterior reevaluat, dar și rectificat - de însuși Odiseu. Prin procedeul punerii în abis, aventura și eroul apar în varianta ficțională a legendei orale și totodată în varianta istoriei
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
identității eroului este marea ca reprezentare a infinitului și a eternului, și nu Itaca. În aventura odiseică imaginată de David Torres, instanța întoarcerii confirmă nu identitatea și calitatea eroică, ci degradarea și spulberarea prestigiului mitic. Eroul revine în Itaca printre barzii din întreaga Eladă care se prezintă la concursul organizat de Telemah. Odiseu este ,naufragiatul" indiferent și absent, cerșetorul cu chelie și cu barba neîngrijită. Redus la instincte și automatisme, nu vrea decît să-și potolească setea cu vinul din cupele
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
ridică aceeași problemă a determinantei stilistice că un criteriu de identificare. Aparținând ultimei avangarde moderniste, în opinia lui Kyle Gann minimalismul se prezintă drept un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii<footnote Kyle Gann, New Musical Currents Since Minimalism, Bard College, Fall 1998, în: Robert Fink, (Post-) minimalisms 1970-2000: the search for a new mainstream; capitol în: Cambridge Histories Online, Cambridge University Press, 2008, pag. 539. footnote>. Textul lui Robert Fink<footnote Robert Fink, (Post-) minimalisms 1970-2000: the search for
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ziar/ să mai pot zice-o dată: iar!// Oho, Luceafăr bun/ de cîte ori am fost nebun// și nu m-au pus în sanator/ și n-am putut pentru să mor". în chipul acesta suferința de ordin inclusiv obștesc a bardului e corelată cu suferință nobilă a poeziei ce și-o asumă cu o sarcastică resignare.
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
A.R.P. l Sub semnul lui Alecsandri Miercuri, 17 septembrie, ora 16, membrii cenaclului literar-artistic al C.A.R.P. se vor reuni pentru o nouă ședință-spectacol, la sediul de pe C. Bogdăneștilor nr. 4. Tema centrală a manifestării o va reprezenta creația bardului de la Mircești. Deschiderea ședinței va fi făcută de protopopul Ioan Drăgoi, cu medalionul „Vasile Alecsandri, primul poet premiat“. Vor urma recitaluri de poezie susținute de actorii Geta Iancu, Mira Popescu, George Lungoci și Ion Olaru și momente muzicale cu soliștii
Agenda2003-37-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281456_a_282785]
-
comunicare. în unele proze, autorul este per so naj și narator - întoarcere târzie (regrete că a părăsit lumea satului, cam în linia mesajului unor poezii de Goga; o proză ca Ne cheamă pământul poar tă titlul volumului din 1916 al bardului de la Rășinari), Un Paște trist. Splendidă este proza Ceartă arhaică. Dispusă în registre de dialec tologie, cuvintele sunt luate cu mare grijă din lexicul limbii vorbite. Distingem împletiturile cu efecte într-ale comunicării, reperabile prin regionalisme oltenești, în alte situații
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
mulți dintre cei care-au gustat savoarea unor astfel de împrejurări, nimic nu e, mai ales când chemarea o face un mare artist ca Tudor Gheorghe. Partea a doua a „Petrecerii cu taraf“, proaspăt izvodită cu aromă primăvăratică de faimosul bard din Bănie, va avea loc la Timișoara, pe scena Operei Române, vineri, 7 mai, de la 19. Alături de ilustrul muzician-actor, vor deschide porți cântecului românesc de petrecere, dar și de cugetare instrumentiștii Virgil Iordache (vioară), Floricel Gheorghe (țambal), Liviu Preda (braci
Agenda2004-18-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282361_a_283690]
-
cenaclului de luni"), dar, în impresia noastră, una dintre cele mai consistente, o asemenea prelucrare savanta a limbajului, însuflețit în microstructura să, inoculat cu visuri, colorat cu pigmenți umorali, sub puterea unor lentile măritoare. Slujindu-se de instrumentul "ochiului scriptural", barzii în cauză se străduiesc a capta fantasmele Formei, capabile a determina o afectivitate, a se statua într-o psihologie. A consemna diferențiale morale. Virtuoz al legăturii sugestive între un cuvînt și altul, echinoxistul Radu Săplăcan afișează o pudoare cinica, adică
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
fi fost un sectarism. - O altă explicație, poate a strofelor despre Bălcescu (cu care antifrancmasonul din anii ^40, Ion Barbu, se simte "frate cărvunar") constă (și asta e valabil pentru întreaga poezie "social-politică" a lui) în tehnicismul excesiv al unui bard necontingent și, totuși, ca și Mallarmé (cel din, să zicem, Chansons baș), ocazional, de "circonstance", - excesul tehnicii "la rece" ducînd la un amoralism al detașării (parnasiene) față de tema (sau mesaj). - Ce loc ocupă eseul în creația dvs.? Este o prelugire
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
de regulă în asemenea situații, de melancolie și de ironie. Melancolia fiind, după cum spunea Victor Hugo, "fericirea de-a fi trist", constituie, paradoxal, fata afirmativa, pozitivă, a stării de ieșean, prelungirea să în prezent, care poate fi constatată la numeroși barzi ai urbei (nu în ultimul rand la importantul Emil Brumaru). Melancolicii trăiesc din materia existențiala revoluta, nu doar personală, ci și a predecesorilor - uneori accentul cade pe ultima -, împrejurare ce nu impietează asupra libertății creatoare. La rîndul său, ironicul e
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
liber, bunăoară Raskolnikov: "Spaimă delirul cu ochii sticloși.../ Și iar/ Chinuit de al zecelea gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]