1,284 matches
-
Poate că nu arătam chiar de un milion de dolari, dar de douăzeci și șapte-douăzeci și opt arătam sigur. Ca de obicei, am stat pe gânduri dacă să-mi iau sandalele cu toc, din piele de șarpe neagră. Cele cu baretă pe gleznă. Mi-era teamă să nu mă facă prea înaltă. —Ei, hai, mi-a zis Brigit. De ce le-ai mai cumpărat dacă nu le porți niciodată? Și așa am plecat către Llama Lounge. Eu clătinându-mă ușor din cauza tocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în care am mâncat oul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care se află Încă lângă scaun și Încearcă să apuce geanta. O, Doamne ! Nu poți nici măcar să-ți iei geanta ? — Ba pot ! spune Jemima, făcând un ultim efort disperat de a se apleca. Firește că pot. Uite ! Reușește să apuce bareta genții cu vârful unei unghii acrilice și-și aruncă triumfătoare geanta pe umăr. Vezi ? — Și dacă te invită la dans ? spune Lissy insidioasă. Ce te faci atunci ? Chipul Jemimei e străbătut de o fulgurare de panică, dar care dispare imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cât se poate de compatibili. — Ei, eu Îmi iau mâinile de pe tine, spune Jemima, care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare ochii. Ar fi fost o SS-istă pe cinste, mă gândesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi stă inima de jenă. Uitasem că am pe mine costumul ăla idiot de Albă ca Zăpada. Sunt roșie la față și plină de pete, am ochii ieșiți din orbite, părul Îmi stă În toate direcțiile și mi se vede bareta de la sutien. În nici un caz nu așa aveam de gând să mă prezint. — Emma, Îmi pare rău că m-am băgat În chestia asta, spune Jack și mă privește vinovat. Am depășit cu mult măsura. N-aveam nici un drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că sunt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic ridicând din umeri, iar Jemima trage aer În piept adânc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care l-a făcut Lissy pentru ziua mea a fost cea mai dezgustătoare chestie pe care am mâncat-o vreodată. Am Împrumutat costumul de baie al Jemimei ca să mă duc În vacanță cu ai mei, și i-am plesnit o baretă. Zilele trecute, când conduceam, am fost la un pas să Întreb „Cum se numește râul ăsta mare care Înconjoară Londra ?“ După care mi-am dat seama că e M25. Săptămâna trecută am avut un vis extrem de ciudat, cu Lissy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de la Miliția din Costinești a rămas secretă peste ani. Pe coridorul cu miros tare de dezinfectant stătea în picioare o fată de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A, nu-nu, sar eu trezit din picoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea. Știam eu că trebuia să mai fie una undeva pe aici. Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
timp doar despre el și despre Buni au vorbit ai noștri. Și ei, și ele. Ele eșuaseră, grămezi, pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
buzunarul fustei, localizând cheia cea buclucașă. Apoi și-a târât sacoșele peste prag, după care le-a lăsat să se prăbușească pe podea, iar ea s-a așezat o clipă pe ultima treaptă a scărilor, ca să-și revină. Desfăcându-și baretele sandalelor, Susan a ridicat ochii și a surprins privirea lui Caitlin. Caitlin era acolo unde era întotdeauna, atârnată în mijlocul spațiului vast al peretelui din fața ușii de la intrare. Dacă nu te forțai dinadins să fixezi podeaua când intrai în casă, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
larg, cu revere care îi acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă, cu vârful ascuțit și cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au fețele destinse, în timp ce viitorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bunici erau născuți prin 1925, 1928... Toate astea reieșeau din discuțiile de prin recreații. Anii '20... Numere mici, ca să zicem așa, dar, măiculiță, din ce vremuri trecute! Vedeai poze de pe vremurile alea și nu-ți venea să crezi! Pantofi cu baretă finuță în picioarele cucoanelor, pălării cu borurile lăsate în jos, de sub care abia se vedeau ochii. Dar ce priviri! Ce umbre peste priviri! Jucau teatru, sau ce? Priviri languroase, pline de vino-ncoace. Se țineau doar de cuceriri pe vremea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din Regimentul 24 Artilerie în operațiunile militare desfășurate în Transilvania, Câmpia Română și Moldova în intervalul cuprins între 1916-1918 este atestată de conținutul brevetului acordat în iulie 1922, potrivit căruia îi era atribuită distincția „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918” cu Baretele „Ardeal”, Carpați, Jiu și Mărășești, din înaltul ordin al Majestății sale, regele Ferdinand I, în numele Ministerului de Război și cu aprobarea comandantului Regimentului 24 Artilerie, colonelul Florescu, pentru activitatea prestată în timpul războiului. La 28 iunie 1938, prin brevetul acordat din
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
aceea femeia suplă se poticni puțin și se opri. Purta o rochie scurtă și strâmtă, și pantofi cu toc. Se sprijini pe umărul lui Watson, își îndoi genunchiul, dezvăluind o mare parte a piciorului, și își verifică pantoful. Își aranjă bareta de la călcâi, se îndreptă și îi zâmbi lui Watson. Vasco își îndepărtă privirea de la ei și văzu că Tolman dispăruse. Iar Watson și femeia trecură prin fața lui Vasco, atât de aproape de el, încât simți parfumul femeii și îl auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Soțul dumneavoastră ar trebui să vină și să-mi mulțumească. Nu răspund, dar, după cîteva minute, ies din magazin, cărînd prețiosul pulover Într-o pungă mare. CÎteva prăvălii mai jos, găsesc niște pantofi cu toc foarte frumoși, niște papuci cu barete subțiri și ridicol de incomozi. Nu o să-i port niciodată, de-abia de pot să merg În ei. Și, În ciuda tuturor acestor considerații, În cîteva clipe s-au adăugat și ei colecției mele. Ce naiba fac? Niște farduri noi, o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că, dacă sunt asemenea, nu înseamnă că sunt și identice, iar eu am încercat să număr, am și înmulțit patru mii nouăzeci și șase cu doi, uitându-mă în continuare la Iza, avea ciorapi groși, maro, și pantofi negri cu baretă, și, privind-o, am simțit cum mă ia cu cald și începe să mă mănânce spatele și să mă strângă cămașa la gât, deși cravata roșie nici măcar nu era strâns legată, am încercat să înmulțesc treizeci și două de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care se află Încă lîngă scaun și Încearcă să apuce geanta. O, Doamne ! Nu poți nici măcar să-ți iei geanta ? — Ba pot ! spune Jemima, făcînd un ultim efort disperat de a se apleca. Firește că pot. Uite ! Reușește să apuce bareta genții cu vîrful unei unghii acrilice și-și aruncă triumfătoare geanta pe umăr. Vezi ? — Și dacă te invită la dans ? spune Lissy insidioasă. Ce te faci atunci ? Chipul Jemimei e străbătut de o fulgurare de panică, dar care dispare imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cît se poate de compatibili. — Ei, eu Îmi iau mîinile de pe tine, spune Jemima, care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare ochii. Ar fi fost o SS-istă pe cinste, mă gîndesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi stă inima de jenă. Uitasem că am pe mine costumul ăla idiot de Albă ca Zăpada. SÎnt roșie la față și plină de pete, am ochii ieșiți din orbite, părul Îmi stă În toate direcțiile și mi se vede bareta de la sutien. În nici un caz nu așa aveam de gînd să mă prezint. — Emma, Îmi pare rău că m-am băgat În chestia asta, spune Jack și mă privește vinovat. Am depășit cu mult măsura. N-aveam nici un drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? — Că sînt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic ridicînd din umeri, iar Jemima trage aer În piept adînc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe care l-a făcut Lissy pentru ziua mea a fost cea mai dezgustătoare chestie pe care am mîncat-o vreodată. Am Împrumutat costumul de baie al Jemimei ca să mă duc În vacanță cu ai mei, și i-am plesnit o baretă. Zilele trecute, cînd conduceam, am fost la un pas să Întreb „Cum se numește rîul ăsta mare care Înconjoară Londra ?“ După care mi-am dat seama că e M25. Săptămîna trecută am avut un vis extrem de ciudat, cu Lissy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
perindat, fără ca un singur trubadur să-și adune curajul să-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului la spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Religiile și Literatura, împinsă înapoi la proporțiile netede și neliniștitoare ale bustului fetiței de 13 ani ce deprindea planorismul și parașutismul pe aerodromul IAR din Brașov, fermecătoarea își mușca buzele. Necutezând nici să geamă, atunci când Maestrul îi mângâia c-o baretă a ochelarilor pielița unei gambe. Necutezând nici să se miște, pentru a nu o trezi pe infama Christinel, ipocrita soție a Savantului, dormind încolăcită la picioarele patului. Dar neîmpăcîndu- se nici să tacă, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu 134
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-a sculat în picioare și s-a-nvîrtit prin odăi. Stăpânul îi cumpărase pantofi scumpi, mici, cu barete argintate, de-ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau Gheorghe, Sandu - ce să mai vorbim! Mort era, că a lui fusese, și-acum numai cu uitatul rămânea... Intră și starostele, că se îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]