339 matches
-
nimeream bine și piciorul sărea singur, aveam un punct. Apoi dădea el și tot așa mai departe. însă în ultimii ani ai vieții lui, făceam tot mai puține puncte, pentru că piciorul îi sărea tot mai greu, puteam da și cu barosul. Episodul 157 CONTINUĂ POVESTEA CĂPITANULUI TRESORO După ce străbunicul, nemaiputând îndura la vârsta lui tot felul de ocheade deșuchiate pe care i le făcea Giacometa, tânăra slujnicuță ce-l îngrijea cu speranța că el, așa paralizat cum era, o va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine, așa încât ridică ranga groasă de alături și o potrivi la locul ei. Se apăsă cu putere de mai multe ori pe capătul acesteia încercând să disloce bucata de rocă. Nu reușea așa încât se lăsă păgubaș. Începu să lovească cu barosul în capătul barei metalice, atent ca aceasta să nu sară de la locul ei și să-l rănească. Așa era mult mai bine, crăpătura se mărea cu fiecare lovitură de baros. Din când în când mai împingea pârghia înăuntrul găurii făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu reușea așa încât se lăsă păgubaș. Începu să lovească cu barosul în capătul barei metalice, atent ca aceasta să nu sară de la locul ei și să-l rănească. Așa era mult mai bine, crăpătura se mărea cu fiecare lovitură de baros. Din când în când mai împingea pârghia înăuntrul găurii făcute, după care relua asaltul asupra peretelui de piatră. Bucata se desprinse la un moment dat de la locul ei și îi căzu la picioare. Era destul de mare așa încât se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adunase aproape două grame de pulbere aurie în batistă. Nu era cine știe ce, dar nici de lepădat pentru o primă zi de lucru. Nu mai era timp, trebuia să plece spre casă, îi trebuiau alte unelte. Avea nevoie un târnăcop, un baros și câteva ciocane. Epuizase tot ce scosese din adâncuri cel ce deschisese mina înaintea lui. De acum înainte trebuia să sape el în munte ca să scoată afară alt minereu, iar pentru asta încă nu avea tot ce îi trebuia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după numărul carnetului de șofer. - Zi-le că sunteți căsătoriți. - Jill spune că unul dintre detectivi o cunoaște. Fata se furișase până la pat și se prăvălise pe el. Zăcea acolo, ascultând Înfricoșată ciocăniturile de la ușă, care deveniseră adevărate lovituri de baros. Pe urmă s-a auzit vocea unui bărbat, furioasă și poruncitoare: - Deschideți, că vă spargem ușa! În intervalul de tăcere de după acest avertisment, Amory și-a dat seama că În cameră mai erau și alte lucruri, nu numai oameni... Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strachină mare,/ cu lapte și azimă plină... („Foamea”, p. 26); Mă culc, mă ridic, sun din carne, din oase,/ pâinea mea sună, apa mea sună, somnul meu sună./ Parcă întreg sunt făcut din fier și furtună,/ pe nicovală și subt baroase.// Ca lupii mă rupeți, ca iadul mă frigeți,/ în țipătul vostru Satana mă strigă.../ În rărunchi, în plămâni, cătușa mi-o-nfigeți,/ până și-n inimă am o verigă... („Lanțuri”, p. 27); Crucile, strâmbe și șchioape,/ vrură să fugă, să
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
de carena vaporului. Titlul mă frapa cel mai mult prin precizia cu care despica pagina albă a caietului, scris ostentativ de frumos, caligrafic: “Jurnal crepuscular“. Ei erau îngerii. Trebuia să-mi fi dat seama! Simbolul forței este lovitură cumplită a barosului pe nicovala, dar nu pentru că metalul incandescent se modelează în formele cele mai grațioase, de parcă ar fi redesenate cu un fulg de zăpadă, ci pentru că, în acea energie acumulată în memoria electronilor, marile explozii informaționale sînt purificate de temperaturile infernale
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
căror ardere este întreținută și amplificata de suflul rece al aerului, de parcă toate elementele cosmice s-ar concentra pentru o secundă sau pentru o infinitate în acea lovitură ce ar putea răsturna cerurile și pămîntul și probabil și Universul, daca barosul, strîns puternic în pumnul fierarului, ar căpăta valoarea unei clipe încremenita în eternitate. Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 3 / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
CAP 3 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348653_a_349982]
-
în grădină sau adunând lemne din pădure, fie împingând roaba plină cu pietriș sau nisip, cot la cot cu muncitorii plătiți ce lucrau la construcțiile din incinta mănăstirii. Adeseori a fost văzut spărgând pinteni de piatră din munte sau mânuind barosul, cu toate că nu era prea robust. În ultimul an al vieții sale, Părintele Dometie Manolache a slăbit și s-a șubrezit mult, ca urmare a necontenitelor osteneli făcute fără cruțare. Drumurile obositoare, postul, neodihna, slujbele fără nici un ajutor, cântarea plină de
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
bălăngănindu-se, borîtură, buticari, barosani, boși, barăci, basmale, băsmăluțe, batice, batiste, bluze bordo, băști, bikini, burci, blănuri bengoase, borangic, broderie bănățeană, beteală, botoșei bebeluși, bumbac, bretele, bulendre, belciuge, bomfaiere, bolțari, barde, bărdițe, bricege, butoiașe, budane, bidoane, bărdace, butii borțoase, beschii, baroase, bucșe, burlane, butelii, broaște, biciclete bușite, brichete, bibelouri bălțate, bătătoare, baloane, bocanci, bentonită, biciuri, biscuiți, bulion basarabenesc, bureți, baclavale, boia, boiele, borș, bomboane, bojoci, buturi, buturele, boașe berbec, batoane, balamucuri bizare, babe bisericoase, Biblii, broșuri, “Botezul bisericesc”, “Biruințele blîndeții”, blagoslovenii
BAZAR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348214_a_349543]
-
gladiator. Se știe despre el că se îngropa sub pământ, la doi metri adâncime după care treceau peste groapă, cai, urși, elefanți, pentru ca să fie dezgropat peste o oră și jumătate, la capătul unei rezistențe supraomenești, că spărgea pe piept, cu barosul, pietre de moară, făcea box și lupte cu sportivi de performanță, campioni, era omul forte care rupea lanțuri, intra într-un butoi cu apă, deasupra căreia se turna benzină și i se dădea foc, spre a nu permite ieșirea, câteva
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
Albania, Kosova și Muntenegru “Teuta” și Uniunea Scriitorilor din România. Din partea albaneză au participat scriitorii Natasha Lako, Basri Çapriqi, Albina Idrizi, Ibrahim Kadriu, Ajete Beqiraj și Smajl Smaka. Din partea română, Magda Cârneci, Horia Gârbea, Tiberius Puiu, Nicolae Prelipceanu, Aurel Maria Baros, Lucian Gruia, Dan Anghelescu, Nicolae Iordan Constantinescu (fotoreporter), Florica Ceapoiu, Nicolae Grigore Mărășanu, Gheorghe Peagu, actrița Isabella Drăghici etc. Întâlnirea a fost onorată de prezența ambasadorului Albaniei în România, Excelența Sa, Dl. Sami Shiba, ministrul-consilier al ambasadei albaneze, Luan Topciu, diplomații
O ÎNTÂLNIRE DE SUFLET ROMÂNO-ALBANEZĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347731_a_349060]
-
ceva pentru când voi fi lipsă” (in)spirala muzicii. Nu o dată însă, s-a întâmplat ca poetul să vadă că: „o piatră a țâșnit din tristețea mea / când tocmai îmi luam doza zilnică de cucută” ori „tristețea îmi cade ca barosul pe nicovală / și mă tem să nu sperii copiii cu paloarea feții” (folosindu-mi). Așadar, purificarea s-a consumat, de acum poetul a ajuns la lepădarea de cele lumești: „precum lăuza se vede prin făt / așa mă izbăvesc de cel
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
constituită din două părți, prima reprezentând intervenții ale unora dintre cei mai importanți critici literari români ai momentului: Acad. Mihai Cimpoi, Eugen Negrici, Nicolae Oprea, Liviu Grăsoiu, Vasile Bahnaru, Petre Gheorghe Bârlea, Gabriela Gheorghișor, Ana Dobre, Florentin Popescu, Aurel Maria Baros. Cea de a doua parte sunt inserate evocări ale unor scriitori târgovișteni care l-au cunoscut mai de în aproape pe nemuritorul scriitorul Mircea Horia Simionescu, printre aceștia aflându-mă și eu, după cum puteți vedea în fragmentul alăturat. (Ion Iancu
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
constituită din două părți, prima reprezentând intervenții ale unora dintre cei mai importanți critici literari români ai momentului: Acad. Mihai Cimpoi, Eugen Negrici, Nicolae Oprea, Liviu Grăsoiu, Vasile Bahnaru, Petre Gheorghe Bârlea, Gabriela Gheorghișor, Ana Dobre, Florentin Popescu, Aurel Maria Baros. Cea de a doua parte sunt inserate evocări ale unor scriitori târgovișteni care l-au cunoscut mai de în aproape pe nemuritorul scriitorul Mircea Horia Simionescu, printre aceștia aflându-mă și eu, după cum puteți vedea în fragmentul alăturat. (Ion Iancu
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
constituită din două părți, prima reprezentând intervenții ale unora dintre cei mai importanți critici literari români ai momentului: Acad. Mihai Cimpoi, Eugen Negrici, Nicolae Oprea, Liviu Grăsoiu, Vasile Bahnaru, Petre Gheorghe Bârlea, Gabriela Gheorghișor, Ana Dobre, Florentin Popescu, Aurel Maria Baros. Cea de a doua parte sunt inserate evocări ale unor scriitori târgovișteni care l-au cunoscut mai de în aproape pe nemuritorul scriitorul Mircea Horia Simionescu, printre aceștia aflându-mă și eu, după cum puteți vedea în fragmentul alăturat. (Ion Iancu
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
i nflorit un munte - și-n jurul lui o mare cu pești și cu meduze în care focuri ard și cenu s esc pe buze - aed << cu sânge alb >> și sufletul sfios în brațul tău, de fildeș, se zbate un baros - iar, dincolo, o << umbră >> tânjește după soare, scoboară-n rădăcina și, de uitare, moare. Referință Bibliografica: ELOGIU POETULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate
ELOGIU POETULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352300_a_353629]
-
felii subțiri din slănină și i le-a aranjat frumos în farfurie, iar Grigore a luat o ceapă, a pus-o în palma stîngă și, cînd i-a trîntit un pumn, a spart-o în bucăți de parcă o lovise cu barosul! s-a minunat și s-a împăunat în sinea ei Lilicuța, pentru că ce muiere mai avea bărbat cum avea ea?! și i-a zis poftă bună, bărbate! și el a rîs și a început să mănînce încet, ardelenește, cum se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câți sunt, toți frumoși, cu părul cârlionțat, blonzi, ca
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
ghindă mi-am mâncat, / De aceea m-am îngrășat. / Mai la vale m-am coborât, / Apă rece mi-am băut, / Grădinile le-am izbit, / Românii că m-au văzut, / Și pe mine m-au luat, Românii cu topoarele, / Țiganii cu baroasele, / M-ajunseră, / Mă doborâră / Și cu paie mă pârliră / Și carnea că mi-o-mpărțiră: / Luară românii slănina, / Și țiganii căpățâna. Văzură că se înșală, / Frumușel mă-mpodobiră / Cu parale, cu mărgele; Cu frumoase panglicele; / Și m-adus-n această casă / Și
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
credeam să mă-ntâlnesc, cu Dumnezeu, la târg - avar, privesc cu lăcomie-n ochiul timpului și văd scântei și laudă-i aduc nesomnului de-o viață - e tot mai frig acum, în Cerul meu, și ceață, si, tot mai greu, barosul mai răzbește-n stei - dar ce-i și mai afund de stratul cel bogat? de sufletu-mi barbar, cătând în infinit adânc? tot << aur sterp >> de fi-va, ori lacrima de punc, vor spune vestitorii neprihănitului văleat. Referință Bibliografica: ELOGIU
ELOGIU << AURULUI STERP >> de ION MARZAC în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356179_a_357508]
-
o fi plângând? Și se ferește cu mâinile de ceva. -Nu, nuuu! Nu dați, că n-am să mai fac! Nea Ghiță! Bă, neamțule! Opriți bă, cheile astea că mă lovesc peste dește! Au! Aoleu! Uite că se repede și barosul! Neamțule! Oprește-l, bă, că mă omoară! Ca stropit cu o găleată de apă, neamțul a sărit : -Ai înnebunit, Arapule? -Blestemul bietului Tudorel, a mormăit nea Ghiță, molfăind covrigul muiat în vin. -Nu mă lăsați, fraților! Uite cum vâjâie barosul
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
barosul! Neamțule! Oprește-l, bă, că mă omoară! Ca stropit cu o găleată de apă, neamțul a sărit : -Ai înnebunit, Arapule? -Blestemul bietului Tudorel, a mormăit nea Ghiță, molfăind covrigul muiat în vin. -Nu mă lăsați, fraților! Uite cum vâjâie barosul! Mă omoară, mă omoară! țipa disperat Arapu, alergând spre ușă. Dar în acel moment a intrat domnul Ionescu având biciușca în mână : -Ce-i, măi Antoane? Vă bateți? Ce-i cu balamucul acesta? Ce v-am spus eu, mă? Neamțul și
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
participa la dărâmarea „statuilor dușmanilor poporului, acelora care ne-au exploatat veacuri de-a rândul”, la „decapitarea statuilor foștilor”, va avea totuși fericirea de a vedea cum „statuia imensă a Marelui Stalin, care domnea Brașovul, se prăbușea sub lovituri de baroase”, statuia aceluia care adusese în țara noastră teroarea roșie a cărei victimă fusese timp de 13 ani. Babeel Bubuuia, unchiul octogenar, deși rudă din partea mamei, era un fel de persona non grata în familia nepotului, deoarece, îngrijorat de eventuale urmări
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
lui Cătălin. La un moment dat poarta scârțâi și toți întoarseră capetele spre poartă acolo era Filip propietarul casei un uriaș avea aproape doi metri cu spatele lat, un gât viguros ca de taur iar brațele lui păreau ca două baroase ce puteau strivi orice, era un om puternic fața lui era buhăită de alcool iar din ochii săi verzi strălucea ceva sălbatic, animalic. Înaintă prin curte cu pași mari Nando îl întâmpină cu un zâmbet însă părea ca un cățeluș
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]