152 matches
-
de tip american, așa-numită cultură Coca-Cola. De aceea, am făcut un apel către intelectualii europeni, document pe care l-am trimis inclusiv Parlamentului European”. Cum a ajuns un român în Germania Pe 23 aprilie 1943, se naște, la Timișoara, Bata Marianov. În 1970, absolvă Secția de sculptură a Institutului „Nicolae Grigorescu” din București. În 1982, soția sa, Fulga, tot timișoreancă și tot artistă plastică, a plecat în Germania, la studii, și nu s-a mai întors. Familia s-a întregit
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
a Institutului „Nicolae Grigorescu” din București. În 1982, soția sa, Fulga, tot timișoreancă și tot artistă plastică, a plecat în Germania, la studii, și nu s-a mai întors. Familia s-a întregit abia peste doi ani, în 1984, când Bata a emigrat legal, împreună cu cei doi copii: Branco și Vladimir. „Este greu de presupus ca într-o metropolă cum este Frankfurtul să te aștepte cineva cu brațele deschise”, își amintește artistul. „Pur și simplu trebuie să pornești de la zero absolut
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
priviți la ceea ce lucrez. Nu, nu. Și atunci tu îi spui că ai putea fi un nou Brâncuși sau un nou Picasso. El: astăzi am auzit a treia oară acest lucru. Două mii de mărci de la președinte În clipa de față, Bata Marianov trăiește ca artist liber-profesionist. Deține un atelier în orașul Frankfurt, pe care l-a primit în urmă cu vreo 14 ani. A fost atunci o întreagă poveste, își amintește artistul zâmbind amar. Plecat din „raiul socialist” plin de speranțe
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
prin care a solicitat „azil cultural”. Copii ale acestei misive le-a expediat apoi tuturor politicienilor mai importanți din Germania Federală. „Cel mai drăguț a fost președintele german, Waitsäcker. Mi-a trimis de ziua mea două mii de mărci”, po- vestește Bata. Un exemplar al protestului său a ajuns și la Dipken, primarul Berlinului de Vest, întâmplător în același partid cu edilul șef al orașului Frankfurt. Acesta i-a telefonat omologului său și l-a rugat să-l ajute pe român. Bata
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
Bata. Un exemplar al protestului său a ajuns și la Dipken, primarul Berlinului de Vest, întâmplător în același partid cu edilul șef al orașului Frankfurt. Acesta i-a telefonat omologului său și l-a rugat să-l ajute pe român. Bata a ajuns pe o listă de urgențe și, după doi ani, a primit un atelier din partea orașului. „Le tot repetam și acest lucru îl înțelegeau cu mare greutate. E-adevărat că la voi cârnații sunt foarte buni, berea, excelentă, iar
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
eu nu pentru asta am venit la voi. Am venit să continuu un discurs cultural, care mi-a fost interzis în România. Artistul, un dar sau o povară? „Acolo, în Germania, breasla artiștilor este ca o asociație de papagali, spune Bata. Totul decurge pe principiul: ai o galerie care te vinde, ești genial. Dacă nu te vinde, ești un mare nimic. Vânzarea de artă se bazează pe același principiu de cultură căzută pe mâna băcanilor ca și în România de astăzi
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
cuvântul și în artă și pune astfel în legitimitate subcultura de tip american, așa-numită cultură Coca-Cola. De aceea, am făcut un apel către intelectualii europeni, document pe care l-am trimis inclusiv cancelarului german Gerhard Schröder, și Parlamentului European”. Bata Marianov este însă la fel de supărat și pe „băcanii culturali” din România. Când, alături de Liviu Bu-toi și cu sprijinul logistic al lui Gheorghe Tăuș, a lansat Festivalul de Jazz de la Gărâna, avea planuri mari. Dorea să realizeze în acel sat cărășean
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
cultural, iar când eu le solicit sponsorizare, îmi întorc spatele. Acesta este turismul lor cultural... Ce facem cu frumoasele noastre idealuri? Ne rezumăm la manele, mititei și bere în loc să promovăm valorile culturale?. Artistul, prin lume Cartea de vizită a lui Bata Marianov este impresionantă. Dovada cea mai elocventă o constituie, desigur, expozițiile personale și de grup și simpozioanele la care a luat parte. A avut următoarele expoziții personale la: 1969 -Galeria „Ateneul Tineretului” București; 1973 - Galeria „Helios” Timișoara; 1974 - Galeria „L
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
în România să-și rezolve niște probleme personale, a fost invitat de un amic să meargă la Gărâna, unde acesta vroia să cumpere o casă. „Și în loc să o cumpere prietenul meu, am cumpărat-o eu. Și încă foarte ieftin”, spune Bata. Acest lucru se întâmpla pe vremea când cocheta cu ideea de a-și cumpăra o căsuță în sudul Franței. În același an, soția sa, Fulga, și cei doi băieți ai lor, au venit să-și petreacă vacanța în proaspăta lor
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
proaspăta lor reședință de la țară. Când s-au înapoiat în Germania, Fulga i-a destăinuit că a făcut și ea o afacere: a cumpărat ceva teren... tot la Gărâna. „Atunci ne-am întrebat ce putem face noi cu terenul, povestește Bata. De crescut vaci, nu ne pricepeam. Așa că ne-am gândit să facem un parc de sculptură monumentală. ” Și așa s-a născut Fundația Culturală „Arca”. Cu sprijinul Ministerului Culturii, al Consiliului Județean Caraș-Severin și al câtorva sponsori, Bata a organizat
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
terenul, povestește Bata. De crescut vaci, nu ne pricepeam. Așa că ne-am gândit să facem un parc de sculptură monumentală. ” Și așa s-a născut Fundația Culturală „Arca”. Cu sprijinul Ministerului Culturii, al Consiliului Județean Caraș-Severin și al câtorva sponsori, Bata a organizat la Gărâna, în 1996, primul simpozion internațional de sculptură. A fost să fie și o ediție a doua și aceasta cu un an mai târziu, în 1997. Sculptorii au lăsat aici nu mai puțin de zece lucrări de
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
au început să se degradeze. Pentru a rezista în continuare în asemenea condiții, este absolut necesară conservarea lor. Dar acest lucru costă și, din nefericire, autoritățile locale și oamenii de afaceri cărășeni rămân indiferenți. Atitudinea lor l-a determinat pe Bata să se gândească la mutarea lucrărilor la Caransebeș, unde a găsit deschidere la edilii orașului. Probabilitatea ca Wolfberg (Gărâna) să rămână fără impozantele lucrări de pe Dealul lui Bata Marianov este cu fiecare zi tot mai mare. Și cum Festivalul de
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
oamenii de afaceri cărășeni rămân indiferenți. Atitudinea lor l-a determinat pe Bata să se gândească la mutarea lucrărilor la Caransebeș, unde a găsit deschidere la edilii orașului. Probabilitatea ca Wolfberg (Gărâna) să rămână fără impozantele lucrări de pe Dealul lui Bata Marianov este cu fiecare zi tot mai mare. Și cum Festivalul de Jazz scârțâie și el din punct de vedere organizatoric, Gărâna riscă să rămână doar un sat de vacanță al bogătașilor și nimic mai mult, este de părere artistul
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
noi de comunicare. în această categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor imposibile și, finalmente, chiar a unor lumi diferite, se așază personalitatea și opera lui Bata Marianov. Stabilit de aproape două decenii în Germania, după ce își identificase un loc propriu în sculptura contemporană românească, el n-a mai revenit în România decît după 1990. În toată această perioadă, sculptorul a lucrat și a meditat, într-un
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea. În locul acestora promovîndu-se, prin mecanisme economice specifice, preocupări neconvenționale și nenumărate experiențe legate nemijlocit de noile materiale și tehnologii. Într-un asemenea mediu, a cărui ostilitate profundă, simbolică, este indiscutabilă, Bata Marianov și-a căutat, în mod insistent și conștient, argumente solide pentru propriu-i demers. Refuzînd să-și reconsidere, dacă nu cumva chiar să-și trădeze, idealul estetic și moral pe care și l-a format în timp, dar supus
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
chiar pentru a organiza unul dintre cele mai importante simpozioane de sculptură în lemn din acel moment, Simpozionul de la Gărâna, dar și unul dintre cele mai importante de astăzi, inițiat împreună cu primarul orașului Caransebeș, Marcel Vela, Simpozionul din Parcul Teiuș, Bata Marianov s-a reconectat la spațiul originar al artei sale, dar a regăsit și practicile instituționale și comportamentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală) pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în această carte: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supraviețuire. Numai că, spre deosebire de modelul incriminat, el nu și-a pierdut nici
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru.
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
Henry Mavrodin -, a unor hotărîri abuzive, greu de calificat într-o lume a raporturilor civilizate - suspendarea expoziției Radu Dragomirescu - și a unor comportamente țîfnoase, care au legături mult mai profunde cu umorile personale decît cu politica expozițională - respingerea ofertei sculptorului Bata Marianov -, expozițiile organizate de către Secția de artă contemporană acoperă direcțiile cele mai viguroase și mai bine exprimate din România acestui moment. Chiar și numai ultimele expoziții, Geta Brătescu, Valeriu Mladin și Sorin Ilfoveanu, spun suficient de mult despre personalitățile, tendințele
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
Pavel Șușară După ce, cu vreo cîțiva ani buni în urmă, sculptorul Bata Marianov punea punct, la capătul a doar două ediții, Simpozionului de sculptură în lemn de la Gărîna, prima acțiune artistică privată din spațiul nostru cultural de după ’90, se părea că el nu mai are nici suficiente motivații, și nici destule resurse
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
escrocii care s-au insinuat în bugetul simpozionului, i-au exclus pe inițiatorii acestuia și s-au topit apoi definitiv prin Spania, a constituit, în mod sigur, un avertisment serios în legătură cu orice nouă tentativă de același fel. Și, între timp, Bata Marianov s-a reprofilat: a trimis fulminante scrisori deschise, a executat fără milă Uniunea Artiștilor Plastici, a scris o carte cu ajutorul căreia a reușit perfect să-și îndepărteze prietenii, dar și să-și cîștige o mulțime de dușmani proaspeți și
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
la nivel local comunicarea umană prețuiește mai mult decît abstracțiile doctrinare, a organizat într-un timp record o primă ediție a unui nou simpozion de sculptură în lemn, de data aceasta în parcul Timiș. Participanți au fost un sîrbo-româno-german, adică Bata Marianov însuși, doi bucureșteni, mai exact Titi Ceară și Laurențiu Mogoșanu, și doi bănățeni, pe numele lor Horia Bojin și Marius Tănasă. Prima observație care se poate face după ce lucrările au fost deja amplasate în spațiul parcului, un mic amfiteatru
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
de tip evocator. Dacă ar fi să situăm lucrările într-o parte sau alta în funcție de aceste criterii, opacitatea maximă este reprezentată de lucrarea lui Laurențiu Mogoșanu, în vreme ce maximum de transparență și de fragilitate a materiei se regăsește în lucrarea lui Bata Marianov. Judecate din altă perspectivă, aceea a distanței lor față de figurativ, o singură sculptură poate fi luată în calcul, și anume aceea a lui Titi Ceară, care pornește, și de această dată, de la o formă cu o bogată carieră în
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
dintr-un număr infinit, probabil, pe care lemnul, acest material arhaic și contemporan în cel mai complex înțeles al cuvîntului, poate să le întruchipeze exemplar dacă este stimulat de o inteligență vie și fertilizat de o gîndire creatoare. Și cum Bata Marianov s-a întors la Caransebeș încărcat de toate semnele vremurilor de astăzi, semnele trecerii sale și a celorlalți patru artiști prin parcul Timiș descarcă și ele, așa cum se poate, nenumărate provocări și tot atîtea interogații. Iar dacă totul este
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
noi de comunicare. În această categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor imposibile și, finalmente, chiar a unor lumi diferite, se așază personalitatea și opera lui Bata Marianov. Stabilit de trei decenii în Germania, după ce își identificase un loc propriu în sculptura contemporană românească, el n-a mai revenit în România decît după 1990. În toată această perioadă, sculptorul a lucrat și a meditat, într-un anumit
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]