198 matches
-
iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de vinovăția sa. Bunicii tăceau neputincioși, cu ochii plecați spre podea, lăcrimând, iar Ioana, cu baticul la gură, se zguduia de plânsul ce o sufoca, neeliberat. Gabriel privea cu multă milă, mușcându-și buzele. Cunoștea usturimea acelor lovituri de curea pe fundul gol. - Asta e! Ți-au ajuns fiule? Pui mâna pe carte, așa cum trebuie de
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
dimineață a singurătății. * Descheie-mi, iubito, sandala gurii să nu se sufoce sărutul. Ciorapul șoaptei stă atârnat în grinda din grajdul cu ieslea părăsită. * Dau o pagină din tine și citesc: Ea are râs de fluture și miros de pudrieră. Baticul, ca o gură uriașă de trandafir, îți înghițea obrajii în care-și lustruise pantofii apusul. * Un vers e un penel cu strănut liric, o strofă - rochia sub care se ascund conferințele privirii, poemul e orișicare zi ce arată cu degetul
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
afectată și în șoaptă, apoi a izbucnit: Pe Floarea lu’ Boască nu putea s-o fi luat Dumnmezeu în locu’ lui, că ce om bun era! Măcar de-ar veni unu’ la fel, a sperat ea suspinând și cu colțul baticului la ochi. - A și venit. Partidul a avut grijă ca să aducă în locul său un om de nădejde, tânăr, cu putere de muncă... Așa că, îndată ce ajungi acasă, să le spui tuturor, să nu aibă grijă... -Las’ pe mine! Încep cu Floarea
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
siguranță, ei știau tot ce fac. Spre deosebire, în Turcia, cum am trecut de vamă, am fost oprit de un polițist de circulație, pentru diverse verificări. Oamenii obișnuiți ai Turciei sunt calzi, femeile mai ales, chiar și cele purtătoare de baticuri specifice, aveau o finețe evidentă a trupului, pe care n-aș fi bănuit-o (de aici din Europa). Au grație în mers. Conferă o impresie certă de curățenie, zâmbetul le este hieratic. De-a dreptul comici pe plajă, sunt bărbații
Despre puterea exemplului*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339352_a_340681]
-
ce face. Era firesc să le spună că și-a dat demisia. Căuta doar modalitățile. Aurora a rămas încremenită și asculta totul în tăcere. Fierbea la fiecare episod relatat cu mânie și jenă de Adriana. Își ștergea lacrimile cu colțul baticului ce-l purta la bucătărie în timp ce prepara mâncarea și își bătea uneori șoldurile plinuțe cu palmele. Nu-i venea să creadă și suferea enorm văzându-și fiica cât de marcată a fost de purtarea celor doi de la firmă. - Lasă, mamă
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
întreb ce mă ține aici și îmi dau seama că sunt atrasă de o femeie de la masa cea mai apropiată, care nu se potrivește nici cu timpul, nici cu locul în care se află. Nu pot să-i apreciez vârsta. Baticul nou îi acoperă părul aproape cărunt, bine întins spre spate, unde probabil este strâns temeinic în agrafe de sârmă. Colțurile acestuia, neatinse încă de apă sau șifonate de repetate purtări, stau țepene, ascunzându-i gâtul până la gulerul rotunjit al bluzei
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
de pământ. Stai să-l strig. - Lasă că merg eu la el, să-i fac și lui o surpriză, când mă va vedea printre butucii de vie, să văd dacă mă recunoaște. Mama sa se ștergea la ochi cu colțurile baticului viu colorat, cum se purtau prin satele ialomițene. Nu-i venea să creadă că s-a întors fiica sa acasă, chiar dacă numai pentru o săptămână. Nu a mai văzut-o de la sfârșitul anului. Trebuia ca Vasile, soțul său, să prindă
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
am experimentat binecuvântările de a încerca lucruri mari cu Dumnezeu. Firma pe care o avem astăzi, Continental Textiles, deschisă în Chicago în 1989, este cunoscută și azi prin specificul inedit de design și producție a celei mai variate game de baticuri și eșarfe. Nu mi-a fost ușor să intrăm într-un domeniu relativ necunoscut, însă am prins curaj și datorită sprijinului moral primit din partea soției, care a devenit inima și promotorul acestei afaceri. Monica a preluat și continuă afacerea familiei
INTERVIU CU MIRCEA LUBANOVICI REALIZAT DE OCTAVIAN D. CURPAS, CORESPONDENT PENTRU GANDACUL DE COLORADO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341704_a_343033]
-
urmărind trecătorii. Bătrânii erau un alt capitol sensibil al Adinei. I-ar fi plăcut fața aceea cu inocența unui copil dar aspectul unui pergament mototolit, ochii curați și încărcați de tristețea prea multor înțelesuri strălucind ca două lacuri sub bordura baticului neagru și gura adunată într-o linie uscată. Un cadru frumos, câteva clișee, după care, privind ecranul aparatului, am decis că una dintre fotografiile făcute mătușii, ar putea chiar să fie înscrisă într-un concurs. Ca și aceea de la Cascada
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
de pământ. Stai să-l strig. - Lasă că merg eu la el, să-i fac și lui o surpriză, când mă va vedea printre butucii de vie, să văd dacă mă recunoaște. Mama sa se ștergea la ochi cu colțurile baticului viu colorat, cum se purtau prin satele ialomițene. Nu-i venea să creadă că s-a întors fiica sa acasă, chiar dacă numai pentru o săptămână. Nu a mai văzut-o de la sfârșitul anului. Trebuia ca Vasile, soțul său, să prindă
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
fratele de 12 ani, care, deși nu era cel mai mare, era liderul familiei formată numai din copii. L-au înmormântat soldații, care i-au înjghebat sicriu și l-au așezat în mormântul mamei. Moarta încă mai păstra pe cap baticul și la gât mărgelele, își amintește, în cartea sa, Grigore Dominte, fiul. În vara lui 1944, copiii Dominte nu s-au putut evacua odată cu sătenii și au continut să conviețuiască cu militarii. Când luptele s-au întețit în zonă, un
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
personalități care trăiește criza identitară la nivel maximal. Acțiunea este centrată asupra portretizării eroilor și nu asupra subiectului propriu-zis. De exemplu, Rahila apare ca „o femeie tipic semită, cu păr negru, abundent și ondulat, atât cât se putea vedea de sub baticul pe care îl purta permanent (...) de statură către înaltă, destul de bine proporționată, cu ochii verzi, migdalați, prea frumoși parcă, așezați pe o față cu linii fin desenate, șu un nas ușor acvilin”. Fariseul era „un bărbat cu mulți ani mai
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
Anița, uită-te, te rog, la mine și la cei care sunt cu mine... Cunoști pe cineva dintre noi? Ai mai văzut vreodată, până astăzi pe vreunul? Femeia a ridicat capul încet, puțin câte puțin. S-a șters cu colțul baticului șifonat peste ochi. Nu părea surprinsă și nici teamă nu se citea pe fața ei. I-a privit pe toți cu aceeași încetineală, în tăcere. Pe fața ei nici un mușchi nu a tresărit și ochii i-au rămas total inexpresivi
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
o fi venit? Ea nu făcea așa! -Să nu intre Marius, Mariana în camera mică auzi?..Mă auzi? -Aud mamă! Da’tata une-i? -Vine la noapte.Amu’du-te și dă la vite ! Fața-i e plină de lovituri iar baticul aruncat pe frunte și părul închâlcit.Ar spune ceva dar nu poate, se teme.De ce oare ? Unde-i tata ? Prea multe întrebări pe care le pun minții mele în timp ce dau de mâncare la cele două vaci pe care le avem
AL TREILEA CERC..P1 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343646_a_344975]
-
capăt amăreala gândului, că mă simțisem apucată de mâneca flanelei și târâtă vijelios în susul povârnișului, chiar la colțul căsoiului, apoi, împinsă de la spinare până reazemul devenise de nădejde. Îmi făcusem trei cruci largi și lacrimile mi se legaseră sub nodul baticului când mă aflai scăpată! Ce zici?! Nu! Nu l-am mai văzut de-atunci! Și cum aș mai fi vrut-o, nu poți să știi! Dar de auzit, am tot auzit de-un câine mare cu blană lungă... scăpând de la
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
dar îl au pe cel de Laj- rușine. Este rușine pt. o țiganca măritata din clan de corbeni, să iasă afară din casă fără batic pe cap. Idee existența în India, nici o femeie hindusa nu stă descoperită în fața unui străin. Baticul în țigănește se numește "o dikhlo"- "cel văzut", în sensul că străinii trebuie să vadă prima dată baticul, nu chipul țigăncii. Romii se numesc unii pe alții manusha- oameni, un cuvant indian care înseamnă tradus din sanscrita ființă (usha) gânditoare
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
să iasă afară din casă fără batic pe cap. Idee existența în India, nici o femeie hindusa nu stă descoperită în fața unui străin. Baticul în țigănește se numește "o dikhlo"- "cel văzut", în sensul că străinii trebuie să vadă prima dată baticul, nu chipul țigăncii. Romii se numesc unii pe alții manusha- oameni, un cuvant indian care înseamnă tradus din sanscrita ființă (usha) gânditoare (mânaș). Harul creștin nu are nimic cu carul boului, nici cu vreun organ trupesc țigănesc. La foame se
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
întreagă... În fine, le strâng pe toate, le pun într-un patic, luat din șifonier, și ies afară din casă. Odată parcă m-am răcorit, am stat câteva clipe să mă desmeticesc, mi-am șters sudoarea de pe frunte cu colțul baticului și-am ieșit la poartă. Viscolul se întețise, venea spic de zăpadă rece și se așternuse aproape de o jumătate de metru... -Și sacul cu căpriorul?- rămase întrebarea Pensionarului spânzurată în aerul mucegăit al celulei. -Lasă-l, Pensionarule, să spună el!- i-
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
vecine. Unii se uitau cu milă, alții râdeau: . El se așezase pe coada sapei și-și scosese tenișul. Scuipa pe degetul de la picior și-l ștergea cu o foaie de porumb. Dintre fete, Ika, verișoara lui a rupt din marginea baticului o fâșie de doi centimetri lățime și l-a bandajat. - Ăsta e un semn, a murmurat el. - De-ar fi numai atât... n-ar fi nimic, a zis Niculina lu' Nelu Fumureanu. - Ce cobești, Niculino, așa? interveni verișoara, Ika. Între
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
cred că am fost auzită din capul satului! Atunci a venit la mine să mă ajute un copil de pe linie la Deal, Ghiță al Mării Sandii, care era și el cu porcii la păscut. El mi-a rupt în fâșii baticul cu care mă legam la cap, să nu mă ardă soarele, și a strâns locul până s-a oprit sângele. Mi-a spus că, dacă îi dau voie, „face pipi pe rană, că așa se oprește sângele imediat și se
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe să-l brodeze, Natura zăpăcind-o de culoare, Chemând albine harnice s-așeze Polenuri felurite peste floare. Ăst timp, în crânguri, mii de zburătoare, Armonizează cânt de regăsire, Omagiu la
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374259_a_375588]
-
rămas adânc În memorie. Nu mai vorbesc despre pregătirea interioară, după puterile fiecăruia: postul, Împărtășania, participarea la slujbele deniilor și la Înviere. O văd parcă și acum În zare venind pe cărarea dintre casele noastre pe bunica, oarecum spășită, cu baticul ei negru, ținând trei lumânări În mână. „Mă rog și mă iartă!”, glăsuiește ea Încet, dar grav. „Dumnezeu să te ierte!”, Îi răspunde maică-mea, chiar dacă mai săptămâna trecută avusese loc eternul schimb de replici ca de la soacră la noră
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de corp. „E tânără. Și foarte frumoasă. Totuși”, a răsunat în mine vocea aceea involuntară, care nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înțeleg! La fel mi-a spus și Jeremiah. Nu știu ce vreți de la mine! De acord, o să pierd câteva jocuri, o să... Maria lovi cu piciorul în pământ, stârnind praful. ― Nu înțelegi, nu-i așa? Nu vrei să înțelegi, continuă femeia, aranjîndu-și nervos baticul negru care îi acoperea și părul grizonat și fruntea, până jos spre sprâncene. Poate că ai dreptate și ar fi trebuit să-ți vorbesc deja despre învățăturile Sfântului Augustin, despre forța și voința de a face bine, despre destinul pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și Mas își depărtaseră și ei mâinile de corp, gata oricând să apuce una din nenumăratele arme disimulate în combinezoane. ― Ia banii, femeie. Or să-ți folosească, vorbi blând Kasser. Iar dacă nu vrei să iei de pomană, dă-mi baticul acela de pe cap. E din lână adevărată și te asigur că pe lumea de unde vin eu valorează cu mult mai mult decât banii pe care ți i-am dat. Pradă unei frământări atroce, femeia vorbi poticnit: ― Înălțimea Ta, nu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]