139 matches
-
cu încăpățânare pe vârful sandalelor. Și Calpurnius tace, stingher. Nici unul din ei nu știe ce să spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată și surâde mulțumită. — E nepoata împăratului și a lui Marcus Antonius..., mur mură derutată Calpurnia Cezarina. — Despre ce scrie Livilla? intervine iute Piso. Încearcă să repare gafa mamei sale, dat tot nu îndrăznește să-și ridice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a pus principele pe Gallus apărător? se minunează Plancina. Ochii bărbatului ei sclipesc neputincioși. — Da’ cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl găsești pe toate drumurile, iar aici costă de 32 de ori mai mult decât cantitatea echivalentă de pâine. Asinius Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă mai apără? întreabă batjocoritor Rufus. Întâlnește priviri răutăcioase în jur. Mâhnit, clatină dezapro bator din cap. — Uitați-vă la voi! scuipă cu scârbă. Parcă ați fi saltimbanci în for, nu cea mai bună trupă de gladiatori din imperiu. Atinge cu degetul inelul de piatră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era oprit un camion de colectat gunoi, care îl bloca. Șoferul și gunoierii înțeleseseră despre ce era vorba, așa că abandonaseră mașina, punându-se la adăpost. Sachs privi din nou la cei patru adolescenți teribiliști. - La adăpost! îi îndemnă ea. Rânjind batjocoritor, o ignorară. Sachs ridică din umeri și se îndreptă către Camaro, unde se așeză la rândul ei în spatele capotei și începu să privească prin lunetă. Iată așadar, se afla în sfârșit față în față cu Magicianul. Îi putea zări fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în culori stridente și a unui nou asistent, un tânăr încrezut, într-un costum verde pal și cu niște mocasini din imitație de piele de crocodil, care se sprijinea de un birou când am intrat și care mi-a zâmbit batjocoritor fără să-și miște un mușchi. Am lucrat și eu într-o galerie o vreme și întotdeauna trebuia să schițez fizic ceva pentru a exprima dezaprobarea. — Am venit să vorbesc cu Duggie, am spus. Trăsăturile au rămas în aceeași poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
făcut datoria, dar dacă ăstuia îi arde de râs... cine să-l mai înțeleagă... Dumnezeu știe ce s-o mai alege și de ăsta... - Eu știu, zise el, la ce te gândești tu! - Ei, la ce mă gîndesc?! răspunsei eu batjocoritor. Și el se intimidă și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate. E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zise chelnerul și curând se întoarse și ne așeză înainte halbe și încă pe-atîtea de rezervă. Le apucarăm de toartă, ciocnirăm și le golirăm pe jumătate. Eu ameții imediat. Ceilalți răsfoiau broșura poetului comunist de la statistică în timp ce grasul îi privea batjocoritor, dar cu afecțiune. - Mi-a spus că trebuie să scrieți despre ea, zise el. - O să dam o notă, răspunse Geo Dumitrescu preocupat, rece, fără ironie, deși ironia exista, dar era greu să-ți dai seama din ce reieșea. - Hî, făcu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsînd-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: "Momîilor, muților, nu sînteți în stare de nimic, nici măcar să mă faceți să tac". Și de disperare că nu mai avea pe cine să ocărască, femeia izbucnise în plâns. Dar Marta nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vreau să spun: în afara analizelor critice serioase. Doar e atât de ușor! Nimeni nu riscă nimic... Mai greu e să nu-l batjocorești. Nici măcar eu, deși îmi propusesem să nu intru în corul de imprecatori și nici în acela de batjocoritori, pentru că mi se părea ridicol să fie mai protejate diferite personalități ale vieții culturale (aflate în relații de prietenie sau de servicii reciproce cu conducerea diferitelor publicații) decât șeful statului, nici măcar eu n-am putut să mă abțin, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Myrna apăruse la o cruce de barieră, purtând o placardă pe care scria: CONGRESUL NON-VIOLENT PENTRU CEI LIPSIȚI DE VIAȚĂ SEXUALĂ și începuse să-l șicaneze. „Isus va veni în fruntea noastră“, proroci maiestuos Ignatius - Sfântul James. Dar Myrna, râzând batjocoritor, îl împinse cu placarda între șinele metroului care tocmai venea în viteză. Se trezise exact când metroul era pe punctul să-l strivească. Visele cu M. Minkoff deveniseră mai rele decât vechile și înfiorătoarele coșmaruri cu autobuzul turistic, cele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am hotărât. Acu e momentu’. E copilu’ meu, da’ trebe tratat, pentru binele lui. Doamna Reilly încercă să-și amintească cuvintele care erau folosite întotdeauna la televizor, în dramele de acest fel. Trebe să-l declarăm temporar dement. Temporar! repetă batjocoritor Santa. — Trebe să-l ajutăm să plece, ’nainte să vină să-l ia pe sus. — Cine să-l ia pe sus? — Se pare c-a făcut-o lată pe când lucra la Levy Pants. — O, Doamne! Nu-mi spune c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo, ca mergînd să cadă pe spate și să se zdrobească, să dea în laț și să fie prinși. 14. De aceea, ascultați Cuvîntul Domnului, batjocoritorilor, care stăpîniți peste poporul acesta din Ierusalim! 15. Pentru că ziceți: Noi am făcut un legămînt cu moartea, am făcut o învoială cu locuința morților: cînd va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
auzi cuvintele cărții, și ochii orbilor, izbăviți de negură și întuneric, vor vedea. 19. Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul, și săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel. 20. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți cei ce pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciți: 21. cei ce osîndeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22. De aceea, așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
că va fi chiar așa de lesne. — De ce? Pentru că după atâția ani de zile trăiți în Japonia... mi-am dat seama că... din întreaga lume japonezii sunt poporul cel mai puțin înclinat către credința noastră. În clipa aceea, zâmbetul acela batjocoritor dispăru de pe chipul părintelui Valente și acesta îl privi cu întristare pe Velasco. — Prin firea lor, japonezii nu au nici o înclinație către absolutul care trece dincolo de ființa omului, către existența de dincolo de natură, către ceea ce noi numim suprafiresc. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Japonia? Sau îmi spui să-mi păstrez speranța până la capăt? Atâta... vreau să știu.” În fața mea nu se întinde însă decât tăcerea. În întunericul adânc Dumnezeu rămâne mut. Doar hohotul acela se mai aude când și când. Râsul acela batjocoritor de femeie. Dumnezeu este inima oricărei orânduiri și țelul oricărei istorii. În spatele istoriei omenești, Dumnezeu hotărăște o altă istorie după gândul Său. Acest adevăr îmi este și mie binecunoscut. Dar în această istorie făurită după gândul lui Dumnezeu nu încap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcut datoria, dar dacă ăstuia îi arde de râs... cine să-l mai înțeleagă... Dumnezeu știe ce s-o mai alege și de ăsta... ― Eu știu, zisie el, la ce te gmdeșm tu! ― Ei, la ce mă gîndesc?! răspunsei eu batjocoritor. Și el se intimida și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate... E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Cuvinte grele, cu un înțeles lămurit și care puteau face pe Sia să intre subt pământ. . Să-ți fie de bine! Da' asta e poveste veche! zisese grosolana fată. Lina înțelesese atunci că Lică i-a vorbit Siei de ea batjocoritor și se ofensase de moarte. Nu-și mai alesese cuvintele, pierduse orice cumpătare și grămădise ocările și pumnii. Baba, pe coridor, se așezase pe vine cu mâinile peste urechi, așteptând să se facă pământul praf, iar Rim, prevenit de întrevedere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
al lui Wolfgang Heinrichs și nu unul care a intrat în partid încă din ‘36, când în orașul liber Danzig presiunea era încă suportabilă, sunt lipsite de valoare și au în orice caz drept ecou acel râs cu care reacționează batjocoritorul din mine de îndată ce se fac auzite scuze asemănătoare: dacă am fi avut atunci... dacă am fi fost atunci... Eu însă nu am avut, nu am fost. Unchiul dispăruse, colegul de școală nu a mai apărut. Dar băiatul acela pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și-ar fi luat viața. Pe urmă s-a șușotit din nou despre eliberări masive în viitorul apropiat. Iar între timp se vorbea despre mutarea celor mai tineri locatari ai lagărului în scopul reeducării: „Valea în America!“. Acolo, așa spuneau batjocoritor infanteriștii mai bătrâni, aveau să scoată din noi rămășițele de nazism tânăr. Cel mai mult a rezistat, dintre toate știrile de latrină, zvonul despre deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
omul este lăsat în pace și s-a înțeles clar că noua orânduire și activiștii PCR nu sunt bineveniți într-un sat de gospodari. Păcală merge în oraș pe o stradă intens circulată, este fluierat de galonatul milițian și întrebat batjocoritor dacă în satul lui mai sunt proști. Răspunsul e că „Toți proștii din satul lui s-or dus la miliție”. Mai clar de-atât nici că se putea... Și tot pe atunci circula o ghicitoare cu tâlc despre deosebirea dintre
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Băjenaru, că a ținut bine minte numărul capitalelor... ― Dar cine-o fi mutat capitala de la Curtea de Argeș la Târgoviște, don' profesor? căutai eu să schimb vorba. ― Să spună cineva dintre dumneavoastră... Doar de-aceea sînteți elevi... Din nou glasul lui Dragu, batjocoritor: ― Cutare-Vodă al III-lea, din motive de ordin strategic! Un hohot de râsete acoperi ultimele cuvinte ale lui Dragu. ― Nu permit asemenea glume! se enervă suplinitorul, apoi se ridică și ieși pe culoar, așezîndu-se la o fereastră, ca să evite eventualele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cel care o făcuse să țipe citea liniștit un ziar. Am întrebat de ea. Nimeni nu știa nimic. "E bolnavă?" Au ridicat din umeri. "Dar unde locuiește?" Nu știau. Când am ieșit pe ușă, am auzit 0 voce zicîndu-le celorlalți batjocoritor: "Încă unul care s-a țicnit". Și puteam da, într-adevăr, această impresie. Am venit încă de vreo trei ori la frizerie fără nici un rezultat. Poate ca să scape de mine, unul mi-a dat într-o zi o adresă vagă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai ales că și eu aveam aceeași culoare de om care suferă de bilă. Dacă o să încep să mă cred Robespierre? m-am întrebat. Pe cine aș trimite la eșafod? M-am gândit imediat la îmblînzitorii care-mi dădeau, rânjind batjocoritor, monedele înapoi și la mutra pe care ar fi făcut-o dacă le-aș fi replicat: "Dar nu vedeți că pe moneda asta e chipul meu?" După care aș fi zis trecătorilor: "Cetățeni, aduceți căruțe în care să încapă toți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]