831 matches
-
unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este vorba de atingerea unei creste de asemenea ultimă, dar separată, suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care suferi, de care am vrut să te contagiem. Și ce e asta? Vezi că te interesează? Știi cine a fost Erostrat 20? A fost unul care a incendiat templul din Efes pentru a face nemuritor numele său; așa ardem beatitudinea noastră pentru ca să ne ajungă numele, un sunet zadarnic, la posteritate. La posteritate! Da, Apolodoro apucându-l de mână nu credem în nemurirea sufletului și totuși moartea ne atrage, ne atrage pe toți, tuturor ne repugnă și ne amărăște inima perspectiva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am ap? rut / ?i m-a? Întoarce-n chaos"). În acela?i timp, „gândirea cosmogonic? eminescian?" -cum o define?te Mircea Eliade creeaz? „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec? ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?". Spa?iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poezii". Întotdeauna Insufle?ițe de sentimentele poetului („subiectivitatea interioar?" fiind, În concep?ia hegelian?, „adev?râtul izvor al liricii"), aceste spa?îi poetice surprinse În diferitele lor ipostaze sunt urzite din „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec?ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?" (Zoe D.Bu? ulenga). Privite din aceast? perspectiv?, toposurile poetice devin În lirica eminescian? adev?rate obiecte de contemplă?ie estetic?, elemente componente ale unei „entit??i metafizice", ale c?ror multiple semnifică?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
textul e sincopat de preaplinul său, dar rezultanta moral-reflexivă e neîmplinirea. În consecință, Angela Furtună consemnează o puzderie de imagini, precepte, constatări, surprize, consilii "pe trupul ca un text fluid", "contratimpi sinapse voci în tremolo", pasager și "înghițituri mici de beatitudine": "Ťcerneala verde intră sub piele în desenul proaspăt tatuatť Ťharta se întinde către relieful accidentŤ ťmușchii intersectați de gîndaci care străbat filigranul vieții cu pasaje de angoasăť Ťceea ce aruncă viața ta în aer este plăcerea imensă de a-ți
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
mînjit pămîntul cu umbra ta uscatăť Ťcel ce trăiește e cel ce învie din cocoașa dureriiť Ťatrocele înger cu aripile amputate zboară zboară zboarăť Ťzboară apoi te deturnează din moartea axiomă și te înfige în moartea demonstrabilăť" (înghițituri mici de beatitudine cînd dai click pe femeia hipnotică). Însă fragmentarismul rămîne suveran, sub semnul unui absolut echivoc, "ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat nici moartea nici penumbra". (va urma)
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
volum de eseuri și evocări al universitarului orădean Valentin Chifor (născut în 1939), intitulat Escale, ne oprim asupra unui comentariu de un acut interes, închinat "imaginarului erotic". Natural, autorul evocă la început factorul existențial corespunzător, deopotrivă generator de frenezii, curiozități, beatitudini, anxietăți, confuzii, transfigurări, anomalii: "Precum magnetul grupînd pilitura, erosul cu derivatul lui subliminal pornografia cristalizează toți porii simțirii tineretului încă novice, dar și ai adultului, în cazul din urmă ca-ntr-un exercițiu de confruntare a experienței sexuale proprii cu
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea / Brazdele de foc
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
și mai exactă ar trebui să spun că adevăratul spațiu al copilăriei erau chiar teii în care mă suiam cu caiete, cărți și pisici și rămâneam ore și ore, închisă ca într-un turn de crengi și frunze, într-o beatitudine a lecturii și a singurătății la care am visat mereu de-a lungul vârstelor următoare, dar a cărei perfecțiune n-am mai reușit niciodată să o ating. Evident că, în aceste condiții, genunchii îmi erau în permanență juliți - cred că
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se închideau în mănăstiri. Dar imbecilul lumii moderne este convins că societatea există așa cum există o pădure, că lumea este ceva real în capul lui și că în laboratorul creierului lui se nasc modele care trebuie aplicate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
preț de o secundă rege peste spiritul resemnării - și începi să trăiești ca un mort înviat, care, în loc să nu mai vrea să fie om, nu trăiește decât pentru asta. * Esența timpului? Absența ideii. * Un început al speciei marcat de suficiența beatitudinii nu ar fi acceptat nici un fel de viziune a destinului, s-ar fi complăcut în rezervația unei eternități statice, genuină în satisfacția idiotizării - o specie într-adevăr favorizată, întreținută. * Rolul materiei în planul Divinului ține de maieutica primului stadiu spiritual
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element blestemat pentru el. Vitrina celestă nu-l mai interesează - de unde resurse pentru a mai înșfăca și pandantivul beatitudinii? * Înfrângerea morții ne va îndepărta definitiv de divin. Visăm, de fapt, la o destrăbălare îndreptățită cu divinitatea. * Orgoliul puterii este sublim precum obediența cuvântului dinaintea imperfecțiunii. * Paradoxurile visează petunii. Orice scriitor ar trebui să țină pe masa de scris o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că aceasta este un prilej de veșnică sărbătoare pentru că atingerea unei vârste înaintate înseamnă câștigarea unor zile suplimentare. Iar acestea oferă șanse suplimentare pentru a înțelege și a profita de miracolul vieții. În aceste condiții, bătrânețea devine o stare de beatitudine, de fericire intensă, ca sub efectul unor narcotice. De altfel, un splendid poem dedicat bătrâneții se numește chiar drogul: "mulțumescu-ți ție/ Doamne/ că mi-ai dat șansa/ de a fi// bătrână/ picioarele mi se împleticesc/ capul mi se leagănă ușor
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
surpriza o opri în loc, în fața comodei de marmură cenușie, în mână cu fotografia tatălui lui Jean Albu, întâlnind în oglindă ochii lui Matei care de-alături, din biroul avocatului, o fixau cu nu mai puțină surprindere, dar și măriți de beatitudine. Ca să se desprindă din focul lor reflectat îi trebui un mic efort, apoi traversă încăperile umbroase și ajunse în camera ei, surâzând privirilor lui pe care le avea mereu în față" (p. 205, în prima ediție). Romanul lui Radu Petrescu
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării. Dezidealizarea pe care o practică e atît de vehementă încît criteriul la care recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
se revarsă în permanență". în timp ce perspectivele metafizicianului disimulează "voința de putere", caracteristică tuturor fenomenelor vieții, propunînd o ființă idealizată prin transcendență, artistul se înscrie în însăși dinamica acestei "voințe de putere", oglindind lumea dionisiacă a raporturilor de forțe instabile, a beatitudinii și a suferinței necurmate în alternanța și în împletirea lor. Grație creației ne situăm în mediul axiologic, "Ťnenaturalť, cum spune exegetul, dar necesar întrucît asigură socializarea și stimulează activitatea creatoare". Dar valorile funcționează în cadrul unei schimbări permanente a lumii, care
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
a demnității naționale. La marea sărbătoare de la Universitatea din Iași, în cadrul căreia Generalului i s-a înmînat Sabia de onoare, scurta cuvîntare a profesorului Petre Poni este poate cel mai convingător document în ceea ce privește starea de admirație și de recunoștință, aproape de beatitudine, pe care contemporaneitatea și-a manifestat-o în fața victoriei de la Mărășești. Iată conținutul acesteia: ,,Domnule General, Foștii Domniei Voastre profesori, plini de admirațiune pentru faptele mărețe ce ați desăvîrșit pe cîmpul de luptă pentru apărarea și înălțarea Patriei, m-au
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se vedeau decît ochii și nările. Singura mișcare pe care o făcea era să clipească alene. Lentoarea cu care i se lăsau pleoapele pe ochi transmitea o stare de beatitudine și lene paradisiacă. Tata ar fi dorit - mi-a spus - să fie ca acel hipopotam, care reprezenta un ideal greu de atins, și anume, să te poți bucura de existență în totală destindere și impasibilitate." }inta, mai complicată, în fapt
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
care a renunțat la bol și bea direct din frapieră, ca oamenii mari. Ce înseamnă o șampanie bine frapată! se extaziază Lionel. — Mai ales dacă e și seacă. Te răcorește la fix, îi dă dreptate Jean. Lionel depășește starea de beatitudine de care a fost cuprins și se simte obligat să-i dea o explicație șefului de sală: — Știi cum e cu pantofii ăștia de o mie de euro perechea când îi încalți prima oară... — Mie-mi spuneți? Vă-nțeleg perfect
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sau toate odată? îi prelungește Jean înghețul. — Toate deodată: apa separat, pliculețele poți să le păstrezi. Jean revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fără rezerve. Mulți socoteau că adevăratele clipe de fericire sunt puține în viața oamenilor și că acestea trebuiau trăite din plin. Când începu dansul, mirii fură primii în arenă, plutind pe valurile unui vals celebru. Erau fericiți! Starea lor de beatitudine se răspândi în chip benefic și asupra nuntașilor. Olga însă își răsuci scaunul în felurite chipuri, semn că întreaga ei ființă era cuprinsă de neliniști. Nu avu tăria să suporte scena plină de fericire a celor doi, i se făcu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu valorile morale sau cu scopurile materiale ale voinței. Orice Încercare de a deduce necesitatea normelor morale dintr-un scop ce trebuie obținut prin acțiune conduce În mod necesar, În cele din urmă, susține Kant, la doctrina lui Epicur, căci „beatitudinea” este singurul scop posibil al unei ființe senzoriale, așa cum este omul. Dar „eudemonismul”, afirmă el, care face din morală un simplu mijloc pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de "texte de persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia poposește Lazăr Popescu este cel al dublurii. S-a remarcat frecvent oscilația umorii poetului între postúri extreme, între beatitudinea credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă la antropologul francez, ne atrage atenția
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
a anusului lui. Prin cine știe ce paradox, actul acela sexual dintre noi rămăsese golit de orice urmă de sexualitate. În toată după-amiaza aceea am condus de-a lungul autostrăzilor. Nesfârșitele sisteme rutiere pe care le străbăteam conțineau formulele unei infinități de beatitudini sexuale. Am urmărit mașinile care părăseau podul rutier. Fiecare purta pe acoperiș o bucată de soare. - Îl cauți pe Vaughan? întrebă Catherine. - Într-un anume fel, da. - Văd că nu te mai temi de el. - Dar tu? - O să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Petru cu vocea tremurândă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet până la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gândul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu‑i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]