203 matches
-
iar nu între semnificant și semnificat, căci aceste aspecte ale semnului fiind consubstanțiale, legătura dintre ele nu poate fi necesară. De altfel, în 1933, lingvistul american Leonard Bloomfield a elaborat o altă teorie a cuvîntului ca semn, pornind de la principiile behaviorismului și punînd pe primul plan relația dintre forma lingvistică și obiectul (referentul) denumit prin ea. Unele dintre curentele lingvistice de la sfîrșitul secolului al XX-lea, pornind de la sugestiile lingvisticii cognitive, au abandonat însă ideea lipsei de motivare a semnului, praxematica
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinarea tipurilor și genurilor la care se pot repartiza ansamblurile de enunțuri, din perspectiva recurgerii la concepte sau la propoziții cu valoare axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. IO B BEHAVIORISM. Fiind o teorie psihologică (generată de opera freudiană și propusă de J. B. Watson, în 1913) orientată spre explicarea fenomenelor lingvistice, behaviorismul (numit și comportamentism, opus mentalismului) nu are o relație directă cu a n a l i z a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. IO B BEHAVIORISM. Fiind o teorie psihologică (generată de opera freudiană și propusă de J. B. Watson, în 1913) orientată spre explicarea fenomenelor lingvistice, behaviorismul (numit și comportamentism, opus mentalismului) nu are o relație directă cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i, fiindcă are în vedere numai comportamentele observabile pe care le raportează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pp. 251-264; Le vocabulaire des institutions indo-européennes, Les Editions de Minuit, Paris, 2 vol., 1969, 1970 (trad. rom. Vocabularul instituțiilor indo-europene, Paideia, București, 1999). Bernard BERELSON (1912-1979), specialist american în științele sociale, inițiator al unei direcții noi de cercetare, numită behaviorism (articolul fondator, Behavioral Sciences, a apărut în Sills, David I. (ed), International Encyclopedia of the Social Sciences, Macmillan, New York, 1968, vol. 2, pp. 41-45). A consacrat numeroase studii problematicii comportamentului uman în condiții sociale date (de exemplu, votul în campaniile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai cunoscute lucrări ale psihologului american sunt: Motivation and Personality (1954), Toward a psychology of Being (1962) și The Farther Reaches of Human Nature (1971). Maslow este creatorul "celei de-a treia psihologii", metaforă ce exprimă o noua abordare, în comparație cu behaviorismul și psihanaliza. În prefața la ediția a doua a lucrării Motivația și personalitatea, Maslow afirma: ... am acceptat datele oferite de psihologia experimentală și de psihanaliză și am construit pe baza lor. De asemenea, am acceptat spiritul empiric și experimental al
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Jürgen Habermas. Au existat, de asemenea, în istoria sociologiei și anumite orientări teoretice care nu negat importanța valorilor, considerând că cercetarea lor nu poate conduce la o bună înțelegere a mecanismelor vieții sociale. Printre acestea se numără: instituționalismul, materialismul istoric, behaviorismul, pragmatismul, postmodernismul și teoriile obiectiviste. În prezent, cunoașterea sociologică a valorilor este un subiect căruia i se acordă un foarte mare interes, prilejuind un număr important de proiecte de cercetare (cum sunt de pildă, European Values Study și World Values
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
conceput programa, iar sancțiunea care se aplică firesc În cazul primului model lasă aici loc (re)medierilor, așa-numitelor bucle de Învățare, precum și reorganizării programei/lecțiilor. Acest model a avut, incontestabil, efecte pozitive și se poate afirma că, dincolo de abandonarea behaviorismului de către psihologia contemporană, el rămâne un reper util, dacă nu chiar obligatoriu, În formarea educatorilor. De ce? Pentru că atacă În mod eficient dogmatismul verbal al profesorului, obligându-l să se centreze pe elev și pe misiunea intelectuală pe care profesorul o
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
finalități. Cel puțin din aceste motive, tehnicile de operaționalizare puse la punct de pedagogia prin obiective au Încă relevanță crescută În activitățile didactice. c) Al treilea model aduce În prim-plan constructivismul care revine la „mentalism” (considerat că poate combate behaviorismul) și se interesează de ceea ce se petrece În acea „cutie neagră”, păstrându-și focalizarea pe elevul aflat În procesul de Învățare. Diferența față de modelele precedente constă În noul statut al erorii, care nu mai este considerată o deficiență din partea elevului
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
ar fi mult mai ușoară. Optimismul lui Kent față de această abordare reflectă optimismul general al științelor sociale din anii ’40 și ’50. Potrivit acestei concepții optimiste, adoptarea unei metode științifice (precum diversele metode cantitative) și a unei perspective științifice (precum behaviorismul) vor permite științelor sociale o mai bună înțelegere a fenomenelor politice și sociale (în cele din urmă și cu același succes). În special, această percepție va fi destul de exactă pentru a sprijini funcția de prognoză pe care Kent o atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
activ al unei activități, dirijate de sentimentele și interesele sale; acest tip de învățare contribuie la dezvoltarea curiozității, intereselor și capacităților de investigare ale elevului, la formarea intuiției științifice a elevului. Dar, cu toate părțile sale bune, modelul bazat pe behaviorism, adică pe reducerea întregii comportări a omului, inclusiv a învățării, la formarea de reflexe prin folosirea întăririlor, a pedepselor și recompenselor, prin încercare și eroare are și neajunsuri. Învățarea nu poate fi adaptată în întregime la necesitățile și interesele individuale
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
3. Metode moderne 3.1. Metode bazate pe creativitatea individuală Conceptul de cretivitate, introdus în 1938 de Gordon Allport, a cunoscut abordări din perspectiva asociaționismului, gestaltismului, behaviorismului și psihanalizei. Sintetizând contribuțiile curentelor clasice, psihologia contemporană oferă o imagine relativ clară asupra etapelor creației și a proceselor psihice pe care le angajează, I. P. Guilford a elaborat, în 1967, un model teoretic al conduitei creative. Modelul a fost imaginat
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
mai multe perspective, concretizate în ansamblul paradigmelor posibile, care se înlănțuiesc de la unele la altele în procesul revoluțiilor științifice. În știința politică modernă, se poate spune că a avut loc o succesiune de cinci paradigme începând din anii 1950: structuralismul, behaviorismul, alegerea rațională, neo-instituționalismul și constructivismul"28. Dar începând cu anul 1980, două paradigme neo-institutionalismul și constructivismul s-au impus în domeniul relațiilor internaționale. Urmând subiectul paradigmelor, Peter Katzenstein are un punct de vedere original. Potrivit opiniei sale, există o luptă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
au acceptat fără nici un spirit critic expresia de interes național. După ei, interesul național este o noțiune folosită în discursul practicienilor politicii externe pentru a avea o susținere populară și pentru a legitima ordinea politică internă. Urmare a acestei constatări, behaviorismul consideră interesul național ca o expresie a laturii subiective a decidenților politici pentru a promova și apăra programele lor de guvernare. După tradiția liberală în relațiile internaționale, actorul fundamental al politicii este individul care, singur sau în coaliție, dorește să
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
adică la trei ani după publicarea cărții lui Kuhn, în alocuțiunea lui ca președinte al APSA, David Truman recunoștea că știința politică nu are și nu a adoptat niciodată paradigme, dar, conciliant, admitea că această știință a cunoscut "ceva asemănător", behaviorismul din perioada 1880-1930. Perioada behavioristă ar fi în știința politică o perioadă de "știință normală", în sensul pe care îl dă Kuhn acestei expresii. Ce câștigăm dacă numim o perioadă benefică din istoria științei politice prin expresia "știință normală"? Tot
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
susținând astfel integrarea abordării cognitive cu cea comportamentală și nașterea terapiei cognitiv-comportamentale; a fost inclus între primii zece terapeuți ai lumii din toate timpurile, într-o anchetă a American Psychological Association (1982; Psychology Today). Frederich Bruhus Skinner (psiholog) - Fondator al behaviorismului radical; a fost declarat cel mai influent psiholog al secolului XX într-o anchetă a American Psychological Association (Haggbloom, et. al., 2002). John Broadus Watson (psiholog) - Fondatorul behaviorismului metodologic. Articolul său clasic în istoria psihologiei, „Psychotherapy as the behavioris views
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
American Psychological Association (1982; Psychology Today). Frederich Bruhus Skinner (psiholog) - Fondator al behaviorismului radical; a fost declarat cel mai influent psiholog al secolului XX într-o anchetă a American Psychological Association (Haggbloom, et. al., 2002). John Broadus Watson (psiholog) - Fondatorul behaviorismului metodologic. Articolul său clasic în istoria psihologiei, „Psychotherapy as the behavioris views it” (1913), a devenit manifestul mișcării behavioriste. A fost președintele American Psychological Association. Hans Eysenck (psiholog), Arnold Lazarus (psiholog), Joseph Wolpe (psihiatru) - primii care au aplicat sistematic principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
study of mental disturbance. Dublin: Irish University Press. Bandura, A. (1977). Social learning theory. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. Baum, A., Gatchel, R.J., și Krantz, D.S. (1997). An Introduction to Health Psychology. Third edition. New York: McGraw-Hill. Baum, W.M. (1994). Understanding behaviorism: Science, behavior, and culture. New York: Harper Collins. Bechterev, V.M. (1933). General Principles of Human Reflexology: An Introduction to the Objective Study of Personality. London: Jarrolds Publishers. Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy for emotional disorders. International New York: University Press. Beck
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
clinical research. British Journal of Medical Psychology, 34, 255-262. Skinner, B.F. (1948). Walden Two. New York: Macmillan. Skinner, B.F. (1953). Science and human behavior. New York: Macmillan. Skinner, B.F. (1971). Beyond Freedon and Dignitiy. New York: Alfred A. Knopf. Skinner, B.F. (1974). About Behaviorism. New York: Alfred A. Knopf. Smith, C.A., Haynes, K.N., Lazarus, R.S., și Pope, L.K. (1993). In Search of the “Hot” Cognitions: Attributions, Appraisals and their Relation to Emotion. Journal of Personality and Social Psychology, vol. 65, 916-929. Smith, C.A
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
V. (2003). Povești raționale pentru copii. Cluj-Napoca: Editura ASCR. Watson, D. (2000). Mood and temperament. New York: Gilford Press. Watson, J.B. (1913). Psychology as the behaviorist views it. Psychological Review, 20, 158-177. Watson, J.B., și MacDougall, W. (1929). The battle of behaviorism: An exposition and an exposure. [A debate between the leading behaviorist and the leading instinct theorist of the early 20th century.] Watson, J.B., și Rayner, R. (1920). Conditioned emotional reactions. Journal of Experimental Psychology, 3, 1-14. Weber, E.H. (1834). De
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
întâmplat și cu Journalism Quarterly, Journalism Abstracts și Journalism Monographs, la toate titlurile fiind adăugată și sintagma Mass Communication (AEJMC News 1). Studiile jurnalistice au ajuns apoi să accepte colaborarea cu studiile comunicării de masă, colaborare ce punea accentul pe behaviorism. Accentul behaviorist ce se baza pe dovezile empirice măsurabile au dominat acest studiu, în ciuda preferințelor din anii '70 pentru alte tipuri de abordări, mai ales cele de tip cultural (Carey, 177) și calitativ (Cooper, Potter și Dupagne 54). Această caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
128, 218, 312, 324 balade, ascensiunea ~, 129, 131, 136 Balzac, Honoré de, 210 Barrett, William, 12, 102, 255, 330 Barrie, J. M., 70; Window in Thrums, 70 batjocoritor. Vezi și jurnalismul jurnalismul "galben" (de senzație) 282 Beals, Carleton, 223, 330 behaviorism, 301 Benjamin, Walter, 91, 184, 330 Bennett, James Gordon, 165 Berger, Charles: Handbook of Communication Science (în colaborare cu Stephen Chaffee), 302 Berger, John, 86, 187, 241 Bernays, Edward, 293, 330 Berner, R. Thomas: "Literary Newswriting: The Death of an
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
problemă epistemologică dificilă. Cu psihologia s-a intrat în linie dreaptă abia începând cu secolul al XX-lea, când tot mai multe ramuri ale acesteia au dobândit o fundamentare experimentală. Acum se constituie marile curente de idei, gestaltismul, reflexologia și behaviorismul, care completează paradigma de bază a psihologiei realizând o etapă importantă în maturizarea ei, ca domeniu de cunoaștere de sine stătător. Aplicațiile ei, însă, nu s-au sfârșit cu reușita aducerii și reproducerii fenomenului de reflectare senzorială în laboratorului lui
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a fost creat necesarul început pentru dezvoltarea psihologiei, pentru gruparea tuturor eforturilor acesteia pe tărâmul american într-un curent de gândire propriu, ca reprezentând o filosofie distinctă, pragmatică, de înțelegere și explicare a vieții psihice. Acest curent va fi numit behaviorism. În anul 1903, în sediul funcționalismului american, la universitatea din Chicago, sub îndrumarea lui Engle, își dă doctoratul John Broadus Watson (1878-1958), cu o teză despre comportamentul șobolanilor. Aceste animale relativ ușor de procurat au fost puse în fața sarcinii de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
această linie, psihologia animală și comparată va cunoaște noi perspective de dezvoltare, va deveni piatra de încercare a legilor și principiilor de funcționare a psihicului, va deveni foarte repede domeniul de dispută central între marile curente ale psihologiei, între gestaltism, behaviorism și reflexologie, va reprezenta o sursă inepuizabilă de comparație dintre comportamentul animal și cel uman, 4.1. Metoda analizei comparate Conceperea de metode și tehnici obiective noi proprii științei psihologiei a găsit un reazem solid în psihologia comparată. Obiectul de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
contribuții cu influență decisivă pentru dezvoltarea psihologiei, generatoare de soluții adecvate și agreate pentru rezolvarea problemelor vieții sociale a oamenilor. În acea vreme a avut loc un eveniment remarcabil, unde, cu ocazia redactării Marelui Tratat de Enciclopedie Sovietic, în 1927, behaviorismul a ajuns să se recomande ca "laborator de soluționare a problemele vieții sociale a oamenilor" (Jaruslevskii). Evenimentul poate fi considerat remarcabil, dincolo de nota sa polemică îndreptată împotriva ideologiei bolșevice din Uniunea Sovietică a acelor ani. Pentru mulți istorici și analiști
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]