1,091 matches
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SĂRUTUL MEU Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului SĂRUTUL MEU Săruta-ți-aș gura-n zori, Tu, iubire infinită, C-un buchet de rouă-n flori, Dragoste nețărmurită. Săruta-ți-aș
SĂRUTUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382178_a_383507]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ZBUCIUMUL MARII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ZBUCIUMUL MARII Azi marea-ai liniștită, Dar ce ascunde oare Căci din lăuntru-i urcă Un urlet până-n zare. Zâmbește cu durere Cu chin
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
eronat, desigur, un personaj al Danielei Crăsnaru (poetă iubită de generația mea), imaginânduși că Filologia oferă șansa de a citi după voia inimii -, adică fuseserăm admiși la o instituție de învățământ superior unde studiul însemna contactul nemijlocit cu cartea - cea beletristică și științifică. Fetele, pe vremea aceea, dădeau admitere separat de băieți, care concurau pentru locurile din anul următor, unde urmau să se întoarcă după satisfacerea serviciului militar obligatoriu. În Filo - așa spuneam toți, și studenții, și profesorii, Filo, nu Filologie
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
trimite, până în data de 30 aprilie 2006, pe adresa electronică a concursului (e-mail cnpr@warpnet. ro), o lucrare de maxim trei pagini, în format Word (Times New Roman 12; Line Spacing 1,5), cuprinzând cronica literară/recenzia unei apariții editoriale beletristice (poezie, proză, teatru), din anul 2005, precum și fișa de participare completată cu toate datele solicitate. Din numărul total de participanți, în perioada 3-15 mai 2006, juriul concursului, alcătuit din profesori și critici literari de prestigiu, va selecta 12 liceeni care
Agenda2006-08-06-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284780_a_286109]
-
căutând-o. Nu-mi mai aduc aminte aproape nimic din acea primă călătorie, cu excepția gustului pregnant al dezamăgirii. Cred că astea sunt primele, poate cele mai importante lu cruri legate de părinții mei care mi au marcat existența. Schisma lor beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică atunci când plătea consumația, vechi amic încă din anii studenției și bună companie la berărie când, într-un acces beletristic, recita versuri din Nichita, cla xona insistent în capul aleii, sprijinit cu un gest regal de geamul mașinii, și fuma. Până să se lămurească gunoierul Vasile în ce direcție ar fi fost potrivit să o apuce cu pantalonii suflecați feciorelnic
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
este absentă. Atitudinea este, moralmente vorbind, la mijloc de rău și bun: între eroic (unde binele este triumfător) și tragic (unde răul este destin), infinitul ne face ridicoli. Oricum, spune Horia Gârbea (un bun eseist care se exprimă prin mijloace beletristice), conștiința de sine a omului a atins luciditatea supremă în comedie, și nu în dramă sau tragedie. Prin anii '70 apărea în versiune românească un celebru eseu al lui E. M. Foster intitulat Aspecte ale romanului, care propunea o evaluare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
își trecea în program, la loc de frunte, editarea unor scriitori progresiști români și occidentali, în realitate, intenția a rămas mai mult pe hârtie, numărul acestor volume fiind extrem de mic. Din totalul de 1.300 de volume, cca. 370 reprezintă beletristică; așadar, aproape 75% din producție era literatură de propagandă. În ceea ce privește scrierile autorilor români, numărul acestora este aproape nesemnificativ în economia planului editorial al Cărții Ruse. În intervalul 1944-1954, de pildă, au fost editate cca. 26 de volume (5%). În mod
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
și se vor sedimenta toate cunoștințele, se vor dezlega toate enigmele, sau măcar aproape toate, atunci se poate elabora o istorie adevărată a României contemporane. - Mă adresez acum iubitorului de carte românească, implicit, cum ați spus și dovedit, de literatură beletristică: ce credeți că trebuie să facem pentru a fi mai bine receptați în alte arii culturale? - Așa cum mă bucur că edituri din România, ca "Humanitas", au tradus multe lucrări valoroase din literaturi străine, m-aș bucura să existe și un
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Simona Vasilache Oameni angajați, și serioși, criticii pot fi fermecători cînd iau o pauză. Cînd își permit, plecînd de la te miri ce, de la lucruri mărunte care strigă după condei și hîrtie, să însăileze tablete. O gazetărie beletristică, făcută din elitre colorate, ca flecuștețele atît de semnificative din lada cine știe cărui colecționar de suveniruri, printre contur, dînd drept de viață, în regnul atît de sobru al criticii, speciei pe care, în poezie, Arghezi o botezase creion. Am găsit, prin
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
mai complicat, ca la Early Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă indicațiile de interpretare a grafului ocupă un spațiu cu mult mai amplu decît sugestia vizuală. Legenda debordează graful. Aspectul eseistic tinde să-l minimalizeze pe cel beletristic. Ca în unele muzici conceptuale ticluite de Dieter Schnebel. Aici se observă limpede cum arsenalul de probe pus în mișcare întru convertirea interpretului devine mult mai important decît convenția instituită prin tradiție. Mijloacele substituie, evident, mesajul. Ideea operei (sau despre
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
puțini ani, după obtuzități politice sau interpretative. Avem istorii ale literaturii, avem și ceea ce se cheamă - noțional - o istorie a literaturii în care argumentul de non sequitur se anulează. Avem, în continuare, un public cititor deloc legat de glia informației beletristice de ordin general. Și atunci? Încerc să avansez, prin câteva ipoteze, un raționament minimal: independent de structura spațiului cultural românesc, între elita științifică și nivelul de înțelegere public, domeniul filozofiei nu și-a construit un strat intermediar de propagare. Nu
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
mai cuprinzător și mai aproape de viața cea de toate zilele. Eseurile problematice și de critică literară (inclusiv recenzia, cronica, studiul, comentariul) constituie un sector aparte, deși corelativ. Memorialistica se înrudește mai mult cu literatura, la frontiera dintre gazetăria propriu-zisă și beletristică, fie, aceasta din urmă, și autenticistă. După criteriul atât de râvnit al experienței trăite direct, între aceste zone există interferențe confraterne cu reportajul literar. Nicidecum literaturizat, ci expresiv scriptural. Contiguitatea nu împiedică discutarea oarecum separată a părților componente, pentru a
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
cea mai bine informată din cîte se publicaseră pînă atunci (apreciez, fără falsă modestie), nu putea intra în detalii, cum nu putea fi scutită de lacune și de unele inexactități. Astfel, nu se pomenește în ea de vreo lucrare strict beletristică nici de vreo intenție în acest sens. (Întîlnisem, totuși, consemnate asemenea intenții în puținele paginile diaristice văzute pînă atunci 3, dar, în absența fie și a unor încercări, le privisem ca simple bovarisme!). Rezumînd, și de data aceasta, am trecut
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
copii - Sorin și Dorina. Dacă în paginile monografice ale cărții, „istoricul” Sorin Cotlarciuc se ocupă mai ales de așezarea Vama, de istoria ei și de oamenii care, într-un fel sau altul, au fost răspunzători de soarta acesteia, în paginile beletristice scriitorul Sorin Cotlarciuc reînvie personaje care au trecut prin viața sa atît de zbuciumată : tovarăși de joacă îprintre ei, revin cu osârdie frații Cimpoieșu), vecini, colegi de clasă, camarazi de armată... Acestora le dă chip și consistență din doar cîteva
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ținea de spiritul persan, poetic prin excelență, (zaban-e șirin = limbă dulce, cum îi place iranianului să se laude cu limba lui), manifestat în poezia lirică, didactică sau narativă, unii scriitori și-au propus să consacre efortul lor inventării unei literaturi beletristice în proză. Se petrece un fenomen curios, de negăsit în literaturile europene, de exemplu, unde poezia și proza se dezvoltă paralel, și anume: proza apare, ca gen, printr-o reacție aproape naturală la poezia persană. La începutul secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
elective, s-au numit Omar Khayyam (căruia i-a dedicat un strălucit studiu, Cântecele lui Khayyam) și, se putea altfel?, Franz Kafka (e bizar că Sadegh Hedayat a tradus Metamorfoza după ce a scris Bufnița oarbă!). Prin eseu sau prin opera beletristică, Hedayat repune în circuitul receptării cultura veche iraniană, prin resurecția formelor ei potențiale, prin aducerea acestora în actualitate, demonstrând că nu sunt expresia moartă a unui trecut mut, închis în el însuși. Toți contemporanii acestui esprit maudit au mărturisit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai cu atenție, să privească prin orificiul care devenea tot mai larg, pe cele trei bibliotecare, și să răspundă pe cât se poate, coerent la întrebări. I
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
manualele școlare și, în general, a slabei editări și difuzări a cărții românești în Franța, diplomatul român a realizat o amplă consultare a principalelor edituri, a specialiștilor cei mai cunoscuți, a editorilor de manuale școlare, a unor autori de literatură beletristică și a unor organizatori importanți de târguri de carte. A elaborat un material închegat, cu sugestii și propuneri de acțiuni concrete de îmbunătățire a acestei situații; studiul a fost apreciat, autorul felicitat. A sprijinit participarea unor formații artistice naționale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cadru de predare la cursuri postliceale și universitare, de tehnică a comerțului exterior și economie mondială. Activitate științifică și publicistică În țară și în străinătate, peste 50 de lucrări (comunicări, publicații, studii, invenții, inovații). A publicat șase cărți tehnico-economice și beletristice. Întreaga viață îi este brăzdată de multe necazuri, dar și de bucurii. Ambițios, muncitor, modest, sociabil, timid, dar și curajos au fost trăsăturile sale. După terminarea Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara, a lucrat în producția de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
speciilor, la ce bun să le departajăm, invocînd identități formale ce au încetat a mai ține la "puritatea lor"? E. Lovinescu a militat pentru autonomia esteticului, dar nu și pentru autonomia expresiei critice, de-o înaltă, sub pana sa, calificare beletristică, tangentă la epica "pe viu" din Memorii, la verva corosivă din polemici. Îl vedem pe Tudorel Urian apropiat și de alți critici cu o sarcină moralistă nedezmințită, de la G. Ibrăileanu la Lucian Raicu, confesîndu-se la un mod dezarmant de "sincer
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
Iorga ne spune că preoții nu treceau de Crez și Tatăl nostru. Dar autorul indexează scrupulos iluziile literaturii. Exagerată este durata istorică a literaturii române (pentru unii nu și de limbă română): cu trei secole (,patru-cinci texte care aparțin, să zicem, beletristicii") înainte de cele două reale. Înșelător îi sunt prezentate proporțiile. Iluzionant a fost, cel dintâi, Iorga, sugerând aproape convingător că literatura noastră ajunsese "măreață" (229). Dar marele maestru amăgitor a fost G. Călinescu, prin ideea că - sunt cuvintele sale - "avem o
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
învățau și nu-i produceau plăcere (34). Chiar literatura română rămâne o idee cam forțată. Scrisul românesc constituie o literatură, în care domeniile interferează, dar realizează cu mari cazne o beletristică (155). Totuși, metoda expresivității involuntare, prin care se citește "beletristic" - printr-un posibil călinescianism exacerbat - orice, lărgește "ograda amărâtă" a literelor românești. Înțelegerea metodei merge în consens. Amintindu-l pe Kant, pentru care metoda face obiectul (77), criticul notează, în acest volum, despre metode: "Avantajul lor este că nu implică
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
cu cea occidentală și căuta febril moduri de diferențiere. Persistă, însă, "starea de provizorat a literaturii române" (165). N. Cartojan, "vechistul" unei literaturi fragede și fragile, are, concede E. Negrici, onestitatea să observe imposibilitatea de a face o istorie literară beletristică (sintagma tautologică?) și chiar de a separa literarul de beletristic (231). Totuși, e anticipat de Iorga și Cartojan, întrucât după Iorga, el susținea protocronismul (234). Trecutul literar rămâne mereu "distorsionat" (263). La modul inteligent și sugestiv, ar spune L. Boia
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
însă, "starea de provizorat a literaturii române" (165). N. Cartojan, "vechistul" unei literaturi fragede și fragile, are, concede E. Negrici, onestitatea să observe imposibilitatea de a face o istorie literară beletristică (sintagma tautologică?) și chiar de a separa literarul de beletristic (231). Totuși, e anticipat de Iorga și Cartojan, întrucât după Iorga, el susținea protocronismul (234). Trecutul literar rămâne mereu "distorsionat" (263). La modul inteligent și sugestiv, ar spune L. Boia, astfel procedează G. Călinescu în istoria personală. În cea de la
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]