360 matches
-
sub baghetă dirijorului Mircea Bârsan, violonista Gaby Grubea a interpretat Concertul în Mi minor pentru vioară și orchestră, op. 64 de Felix Mendelssohn-Bartholdy. De asemenea, în programul concertului din acea seară, s-au regăsit Simfonia a III-a în Mi bemol major, op. 55, “Eroica” de Ludwig van Beethoven și Uvertura operei “Ruslan și Ludmila” de Mihail Glinka. Stagiunea 1947 - 1948 avea să confere o tot mai pronunțată continuitate acestei orchestre care numără, la acea oră, aproximativ 65 de instrumentiști, dintre
“Zilele Muzicale Aniversare – 66” by http://uzp.org.ro/zilele-muzicale-aniversare-66/ [Corola-blog/BlogPost/93517_a_94809]
-
Cu un program 100% romantic, seara va debuta cu Concertul nr. 2 în do minor pentru pian și orchestră, op. 18, de S. Rachmaninov, iar în partea a doua va prezenta Simfonia nr. 4 în mi bemol major - Romantica de A. Bruckner. Cu o activitate dirijorală în plină ascensiune, Cristian Măcelaru este unul din cei mai reprezentativi dirijori ai generației sale. Și-a început cariera alături de Philadelphia Orchestra, iar în stagiunea 2010-2011 a fost numit dirijor asistent
Dirijorul Cristian Măcelaru revine la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, alături de tânăra pianistă Alexandra Dariescu by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105691_a_106983]
-
acordurilor alterate depinde de faptul dacă au o functie utilă sau nu. Această funcție poate fi determinată de obicei, constatând că o notă alterată cromatic se va deplasa în direcția alterației. Astfel, dacă de exemplu Re este alterat la Re Bemol, acordul următor va conține de obicei Do (nu înapoi la Re). Acordul napolitan este format dintr-o triada majoră cu baza cu un semiton sub treaptă îi. Este notat N sau ÎI. Pentru reprezentarea într-o gamă majoră necesită două
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
următor va conține de obicei Do (nu înapoi la Re). Acordul napolitan este format dintr-o triada majoră cu baza cu un semiton sub treaptă îi. Este notat N sau ÎI. Pentru reprezentarea într-o gamă majoră necesită două alterații bemol. Pregătește acordul V. Progresia V-I poate fi accentuată dacă este precedată de un acord care conține o sexta mărită, notat Fr, It sau Ger. În acest caz, în progresia V-I, intervalul de sexta mărită crește la o octava
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
VI în octava vecină) este obținută prin dublă alterare (cu un semiton în sus pe treaptă IV și în jos pe treaptă VI) a unei cvinte mărite. Astfel, acest acord are cel puțin două alterații accidentale (1 diez și 1 bemol). Tonica este întotdeauna parte din acest acord. O nuanțare a acestui acord se face cu a 4-a notă care poate ocupa mai multe poziții. Variantele sunt numite, din motive istorice, Francez, Italian și German cu a 4-a notă
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
acord. O nuanțare a acestui acord se face cu a 4-a notă care poate ocupa mai multe poziții. Variantele sunt numite, din motive istorice, Francez, Italian și German cu a 4-a notă pe treaptă I, ÎI și III Bemol, respectiv. Există multe alte acorduri alterate. Unele sunt incluse în tabelul următor. Treaptă III sau medianta superioară este notata aici formulă 1 (și similar pentru alte trepte) pentru a evita confuzia cu triada majoră pe treaptă respectivă.
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
Dirijor Carlo Felice Cillario Miniaturi simfonice Orchestră Radioteleviziunii Române Dirijor Iosif Conta Valentin Gheorghiu Edvard Grieg: Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op.16 Orchestră simfonica a Radioteleviziunii Dirijor: Richard Schumacher George Enescu Simfonia nr.1 în Mi bemol major, Op.13 Simfonia de școală nr.4 în Mi bemol major Orchestră Națională Radio Dirijor: Horia Andreescu Olympia, Londra și Electrecord George Enescu Simfonia nr.2 în La major, Op.17 Rapsodia Română nr.1 în La major op.
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
Conta Valentin Gheorghiu Edvard Grieg: Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op.16 Orchestră simfonica a Radioteleviziunii Dirijor: Richard Schumacher George Enescu Simfonia nr.1 în Mi bemol major, Op.13 Simfonia de școală nr.4 în Mi bemol major Orchestră Națională Radio Dirijor: Horia Andreescu Olympia, Londra și Electrecord George Enescu Simfonia nr.2 în La major, Op.17 Rapsodia Română nr.1 în La major op.11 Rapsodia Română nr.2 în Re major op.11 Orchestră
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
Concertul pentru pian nr. 2 în Si bemol major, Op. 19, al lui Ludwig van Beethoven a fost compus în principal între 1787 și 1789 dar a atins forma sub care a fost publicată abia în 1795. Beethoven a compus un alt final în 1798 pentru interpretarea de la
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
folosită de compozitor doar pentru a-și demonstra calitățile de tânăr virtuoz. Concertul a fost publicat în 1801 după ce deja a fost publicat primul concert pentru pian, deși a fost compus după această lucrare (1796-1797). Concertul pentru pian în Si bemol major a devenit o lucrare importantă pentru tânărul Beethoven, care încerca să se remarce după ce s-a mutat de la Bonn la Viena. Premiera a avut loc pe 29 martie 1795 la Burgtheater din Viena cu Beethoven în calitate de solist, în concertul
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
este structurat în trei părți: Prima parte este versiunea de concert a formei de sonată. Orchestra prezintă în introducere tema principală și tema subordonată. A doua introducere este în Fa major. Dezvoltarea variază în tonalități și se încheie în Si bemol major. Recapitularea este similară cu introducerea și este în Si bemol major. Beethoven a compus o cadență destul de dificilă, deși mult mai târziu după concertul în sine. Din punct de vedere stilistic cadența este foarte diferită de restul concertului, dar
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
a formei de sonată. Orchestra prezintă în introducere tema principală și tema subordonată. A doua introducere este în Fa major. Dezvoltarea variază în tonalități și se încheie în Si bemol major. Recapitularea este similară cu introducerea și este în Si bemol major. Beethoven a compus o cadență destul de dificilă, deși mult mai târziu după concertul în sine. Din punct de vedere stilistic cadența este foarte diferită de restul concertului, dar utilizează într-un mod pozitiv tema principală. Beethoven aplică această melodie
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
și demonstrând modurile nenumărate în care o temă muzicală poate fi interpretată și simțită. Partea a fost compusă la Bonn între 1787 și 1789 iar o interpretare tipică durează între 13 și 14 minute. A doua parte este în Mi bemol major, gama subdominantă. La fel ca majoritatea părților lente, este în formă tripartită (ABA) unde secțiunea introductivă prezintă temele iar secțiunea mediană le dezvoltă. Această parte a fost compusă tot la Bonn între 1787 și 1789. O interpretare tipică durează
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
este o compoziție pentru pian și orchestră realizată de Serghei Taneiev după schițele lăsate de Piotr Ilici Ceaikovski pentru ultimele două părți ale Concertului pentru pian nr. 3 în Mi bemol major într-o singură parte, Op. 75. Muzica a fost compusă de Ceaikovski dar finalizarea a fost realizată de Taneiev iar deciziile privind forma, genul și titlul au fost luate de Taneiev, fratele lui Ceaikovski, Modest, Alexandr Siloti și de
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
primit un număr opus, 79, în catalogul lucrărilor lui Ceaikovski. Concertul pentru pian nr. 3 și "" sunt uneori interpretate împreună pentru a forma un concert "complet". "Andante și Final" își are originea în partea lentă și finalul Simfoniei în Mi bemol major a lui Ceaikovski, pe care a început să o compună în 1892. A abandonat simfonia în decembrie 1892 dar, după ce nepotul său Bob Davydov l-a mustrat, a început să organizeze lucrarea într-un concert pentru pian, al treilea
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
ele, și se prezintă ocazional în concerte. La vârsta de 15 ani a scris prima sa simfonie recunoscută, pentru orchestră simfonică mare, opus 11 în "do minor" 1824. La vârsta de 16 ani a scris Octetul pentru coarde în Mi bemol major, prima lucrare în care și-a dovedit pe deplin genialitatea, lucrare care, împreună cu Uvertura "Visul unei nopți de vară", scrisă cu un an mai târziu, sunt cele mai bine cunoscute lucrări din tinerețe. În 1842 a compus Muzica de
Felix Mendelssohn Bartholdy () [Corola-website/Science/300090_a_301419]
-
a temei în gama majoră relativă (Fa major). A doua secțiune se modulează în gama dominantă (La minor) și apoi în relativa majoră (Do major). A treia secțiune se modulează în gama subdominantă (Sol minor) și în relativa majoră (Si bemol major). În fine, a patra secțiune oferă recapitularea temei în gama tonică. Acest concert este cel mai popular din set începând cu secolul al XIX-lea. Felix Mendelssohn l-a interpretat iar Johannes Brahms a compus o cadență pentru el
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
A fost compus în Elveția în 1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor. Concertul este orchestrat pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La și Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, două trompete în Re, timpane, coarde și vioară solo. Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți. Durata tipică a concertului este de aproximativ
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
evenimentul "o zi memorabilă". Premiera poloneză a concertului a avut loc în Varșovia pe 14 ianuarie 1892 cu Stanisław Barcewicz la vioară și Ceaikovski dirijor. În cadrul aceluiași concert au interpretat pentru prima dată în Polonia lucrarea "Serenada melancolică" în Si bemol minor, Op. 26.
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
Concertul pentru pian în La minor, Op. 54, este un celebru concert romantic al compozitorului Robert Schumann, finalizat în 1845. Schumann a început să compună câteva concerte pentru pian înaintea acestuia: în 1828 a început unul în Mi bemol major, între 1829-1831 a lucrat la unul în Fa major iar în 1839 a compus o parte pentru un concert în Re minor. Niciuna din aceste lucrări nu a fost finalizată. În 1841 Schumann a compus o fantezie pentru pian
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
Schumann oferă o largă varietate a acestei teme. La început o oferă în gama La major a părții după care o auzim din nou, de data aceasta în gamă majoră; de asemenea putem auzi fragmente ale temei într-un La bemol foarte lent. Clarinetul este adesea folosit alături de pian în această primă parte. Spre sfărșitul părții pianul intră într-o lungă cadență înainte ca orchestra să i se alăture cu încă o melodie și să se îndrepte spre un final incitant
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
Filarmonică Lyra în viața Brăilei aflăm dintr-o alocuțiune a lui George Cavadia dinaintea unui concert simfonic din 1915, în care a cântat orchestra simfonică a Primăriei dirijată de vienezul Hans Leopold Kern, " Concertul pentru trompetă și orchestră în si bemol major" de Joseph Haydn: "...În momentul în care am constituit la sfârșitul secolului trecut Societatea Filarmonică Lyra, nimeni nu se mai îndoia că orașul va deveni un oraș al muzicii. Era anul 1883. Ne-am fotografiat și am scris în
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
mare. De asemenea, mama asistă la educația sa. Datorită talentului său muzical ușor de remarcat, reputația lui Chopin îi aduce aprecierea de „al doilea Mozart”. La vârsta de șapte ani era deja autorul a două poloneze (Sol minor și Si bemol major), prima dintre acestea fiind publicată în atelierul părintelui Cybulski, directorul unei Școli de Organiști și unul dintre puținii editori de muzică din Polonia. Articole despre copilul minune apar în presa din Varșovia, iar „micul Chopin” devine o atracție în cadrul
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
că am avut ultimul răsuflu, iar al treilea mi-a spus că eram deja mort”. Chopin petrece verile din perioada 1839 - 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant. Reprezintă o perioadă liniștită și productivă pentru compozitor. Aici compune Poloneza în La bemol major, Op. 53 „"Eroica"”, una dintre capodoperele sale. La întoarcerea la Paris (1839), îl întâlnește pe pianistul și compozitorul Ignaz Moscheles. În 1845 se naște o problemă serioasă în relația dintre Chopin și Sand, odată cu deteriorarea suplimentară a sănătății lui
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
normale pentru octava acută. Cu timpul, sistemul de notare literală a fost extins adăugându-i-se în grav încă un sunet, "Sol", însemnat prin literea greacească "gamma" (Γ), iar cea de-a doua literă, "B", a reprezentat numai sunetul "Si bemol", pentru "Si natural" fiind introdusă în nomenclatura sunetelor, litera următoare din alfabet, "H". O asemenea notație avea neajunsul că nu se referea în nici un fel la durata sunetelor (ritmul), singurele indicii de această natură constând din accentele nescrise ale textului
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]