167 matches
-
cel de Boli infecțioase din Bârlad. A fost delegat de Patriarhia Română să participe la numeroase simpozioane, conferințe și congrese internaționale, printre care: Conferință cu tema „2.000 de ani de creștinism, realități și perspective“ (Bensheim, Germania 1998); Congresul monahilor benedictini cu tema „Monahismul, spiritualitate și provocare în Europa“ (Romă 2000); Seminarul organizat de Episcopia Catolică de Haarlem - Olanda, cu tema „Misiunea creștină în Europa secolului XX“ (2001); Simpozionul cu tema „Misiunea creștină și succesele misionare în Europa“, organizat de către Conferință
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
disertații magistrale despre cronologie; în 1627 a publicat "De doctrina temporum" și mai tarziu "Tabulae chronologicae" (1628, 1629, 1633, 1657). Această din urmă a depășit lucrarea "De Emendatione temporum" (Paris, 1583) a lui Scaliger și a pregătit terenul pentru lucrările benedictinilor. Un rezumat al acesteia a apărut în 1633 (1635, 1641, etc.) sub titlul de "Rationarium temporum", fiind reeditat de numeroase ori și tradus în franceză, engleza și italiană. Prin aceeași perioadă a scris lucrări poetice în limba greacă și în
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
a practicat o istorie relativistă, în sensul că istoricul nu crede că poate relua trecutul, soluția fiind un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop francez, teolog, orator renumit și predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, care era mare apărător a teoriei politicii absolutiste și susținea că guvernarea unei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
A scris doar începutul, opera sa fiind continuată de succesorii săi bollandiști, formându-se, astfel, Societatea Bollandiștilor. Jean Mabillon (23 noiembrie 1632 - 27 decembrie 1707), călugar și savant francez benedictin, considerat fondatorul paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în particular, a avut pe unul dintre cei mai însemnați istorici ai ei. Contribuțiile sale constau mai întâi în editarea unor colecții de documente. În 1938 publică Documentele Țării Românești. I. Documente interne [1369-1490], fiind ulterior unul dintre cei câțiva „benedictini”- nenumiți - care au elaborat o imensă colecție (28 de volume apărute între 1951 și 1957) de Documente privind istoria României, răsplătită de Academia Română în 1965 cu premiul „Nicolae Bălcescu”. Participă și la realizarea primelor volume ale noii serii de acte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
pe fundamentul unei străvechi insula romane, de la care preluase perimetrul dreptunghiular. În față se ridica biserica abației, cu fațada ei simplă din cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al imaginii, care nu trebuie nici distrusă, nici adorată. Bizanțul a asigurat filiația între credințele "magice" ale lumii păgâne și teologia imaginii derivată din Întrupare, cum a făcut, prin modelul imperial, între uzanțele precreștine ale Cetății antice și curtea ottoniană. Benedictinii au împrumutat de aici anluminurile, iar orașele italiene au primit impulsul antic prin intermediul refugiaților politici de după cucerirea Constantinopolului de către cruciați (1204-1206). Aceste importante călăuze l-au adus pe Platon la umaniști (Marsilius Ficinus, traducătorul lui florentin). Bizanțul îl leagă pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acesteia. Putem urmări trei perioade distincte în evoluția Inchiziției: prima de foarte scurtă durată în care s-a încercat aducerea pe drumul cel drept al ereticilor pe baza predicii. Această direcția a constituit baza și pentru dezvoltarea ordinele monahale cerșetoare (benedictini, franciscani). Cea de a doua este constituită de perioada de luptă împotriva ereziilor și a oricăror forme a acestora și este perioada considerată clasică în care s-au construit toate sistemele de tortură. Și cea de-a treia o prelungire
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
său la analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu - efectuarea unei selecții, chiar dacă restrînse - va fi respectat întotdeauna cînd vom examina diversele probleme referitoare la Augustin). Ediții. Amintim întîi de toate marea ediție îngrijită de călugării benedictini ai congregației S. Mauro din Paris, alcătuită la sfîrșitul secolului al XVII-lea și retipărită în PL 32-47: e o ediție încă necesară acolo unde lipsesc edițiile moderne (care, totuși, cuprind aproape toate operele mai semnificative). După criterii științifice sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori, pînă acum necunoscute, se explică prin faptul că epistolarul lui Augustin circula în Evul Mediu în culegeri antologice, cum probabil se întîmpla și cu predicile. într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente, a fost mărit prin descoperirea unor florilegii cu noi omilii de către G. Morin și C. Lambot prin 1930 și, foarte recent, de către Dolbeau. De fapt, abia începînd cu secolul al XVI
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tipografică; este ceea ce oferă un aspect atît de modern producției lor. Marile colecții documentare de lucrări de referință ocupă un loc important în editarea secolului al XVIII-lea pe care am greși limitînd-o numai la literatura galantă. Trebuie amintită opera benedictinilor de la Saint-Maur, stabiliți la Saint-Germain-de-Prés, a căror activitate intensă a făcut proverbială erudiția benedictină; numele cele mai cunoscute sînt: P. P. Mabillon și Montfaucon. Secolul al XVIII-lea vede apărînd multe lucrări consacrate artelor frumoase, publicații științifice îngrijite, ample culegeri
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu, efectuarea unei selecții, chiar dacă restrânse, va fi respectat de noi întotdeauna când vom examina diversele probleme referitoare la Augustin). Ediții. Amintim întâi de toate marea ediție îngrijită de călugării benedictini ai congregației S. Mauro din Paris, alcătuită la sfârșitul secolului al XVII-lea și retipărită în PL 32-47: e o ediție încă necesară acolo unde lipsesc edițiile moderne (care, totuși, cuprind aproape toate operele mai semnificative). Conform unor criterii științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisori până acum necunoscute se explică prin faptul că epistolarul lui Augustin circula în Evul Mediu în culegeri antologice cum probabil se întâmpla și cu Sermones. Într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente, a fost mărit prin descoperirea unor florilegii cu noi omilii de către G. Morin și C. Lambot prin 1930 și foarte recent de către Dolbeau. De fapt, abia începând cu secolul al XVI
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
va fi în anul 1664 (!), el testează suma necesară pentru 155 parastase anuale, câte se vor mai putea celebra de la anunțul morții sale (1509), pîna la judecata de apoi! Incendiul astrologic în Germania, se răspândește de la o abație a călugărilor benedictini (fondată în 830), în Hirschau, oraș în Wurtemberg. Aici, pe la 1100, abatele Wilhelm, ca și benedictinul Herman Contractus, influențați de știința arabă, încep să scrie lucrări în mai multe volume, despre doctrina sublimă. Lucrarea s-a păstrat și după 450
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
mai putea celebra de la anunțul morții sale (1509), pîna la judecata de apoi! Incendiul astrologic în Germania, se răspândește de la o abație a călugărilor benedictini (fondată în 830), în Hirschau, oraș în Wurtemberg. Aici, pe la 1100, abatele Wilhelm, ca și benedictinul Herman Contractus, influențați de știința arabă, încep să scrie lucrări în mai multe volume, despre doctrina sublimă. Lucrarea s-a păstrat și după 450 de ani și un editor a imprimat-o (Bîle, 1531). Din ea aflăm că preacucernicii părinți
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de inferioritate; în consecință, munca este văzută ca un lucru nedemn pentru un om împlinit. Această tradiție a făcut ca munca să fie văzută ca ceva degradant, iar ea nu s-a stins niciodată" [Veblen, 1899, reeditare 1970, p. 27]. Benedictinii au redat muncii o anumită valoare, sfințind acțiunea. Astăzi glorificată de cei care îi datorează tot ce au, munca rămâne totuși sursa de legitimare a parvenitului. Dar, în timp, averea celor recent îmbogățiți se diversifică. Partea patrimoniului de folosință crește
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
italiană, CNT, 2001, 43; Costi Rogozanu, Critica insuficientă, RL, 2002, 2; Maria-Ana Tupan, Alfabetul postmodernității noastre, LCF, 2002, 6; Magdalena Leca, Limbajul eminescian în traduceri germane și italiene, Iași, 2002, 74-77, 96-104, 108-110, 115-117; Bogdan Alexandru Stănescu, Jurnal de lectură-reverența benedictinului, LCF, 2003, 28. C. Dt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
problema modului cum îl putem vedea noi pe Dumnezeu, și anume răsturnînd ecuația : doar înțelegînd cum ne vede Dumnezeu putem sesiza cum îl putem noi vedea pe Dumnezeu. Ca punct de pornire al metodei sale, Cusanus propune prietenilor săi, călugării benedictini de la Tegernsee, un experiment contemplativ :cel al întîlnirii ochilor, în primul rînd la nivel sensibil. Privirea divină e făcută prezentă în mijlocul comunității monastice de o imagine sau un tablou al lui Christos cu privirea atotdirecționată, care îi urmărește simultan pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ardere pe rug În Toledo), un alt semn infamant pe care erau obligați să-l poarte ereticii osândiți la arderea pe rug era un veșmânt de culoare galbenă, numit de inchizitorii spanioli san-benito, pentru că semăna cu veșmântul purtat de călugării benedictini. După incinerarea publică a ereticilor, stigmatele lor vestimentare (carochas și san-benitos) erau expuse În biserica parohială, ca trofee ale războiului purtat de Inchiziție Împotriva ereziei. Astfel de stigmate purtau nu numai ereticii și vrăjitorii, ci și evreii implicați În procese
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la religia catolică.” Ordinele călugărești, militare și misionare specifice catolicismului aveau în Transilvania o intensă activitate socială. Scopul clar stabilit era acela de catolicizare a românilor. Iată câteva exemple preluate din Atlasul religiilor și al monumentelor istorice religioase din România: benedictinii își încep activitatea la începutul secolului al XI-lea, iar în 1062 înființează abația de la cluj; franciscanii minoriți își fac apariția în Transilvania în perioada 1229-1239; dominicanii își încep misionariatul în ardeal în jur de 1220; teutonii și Ioaniții sunt
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
gândirea. Secolul al XIX-lea, prin papa Leon al XIII-lea, o va declara filosofie oficială a Bisericii. Cercetând timp de nouă ani într-una dintre cele mai faimoase biblioteci ale timpului, e vorba de aceea de la Monte Cassino, unde benedictinii conservaseră ceea ce era mai valoros din creațiile umanismului, științei și religiei, Toma d’Aquino analizează relația dintre filosofie și teologie. El promovează o unire organică între cele două domenii, în accepțiunea sa rațiunea și dogma neputându-se contrazice, după cum, în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare erau inviolabile și orice încălcare a lor exclusă, atrăgând pedepse cumplite. Regimul de hrană era, de asemenea, minuțios reglementat. Călugării benedictini mâncau zarzavaturi, fructe, ulei, unt și pâine; aveau dreptul să mănânce oricât de mult pește, dar carne de vită sau porc numai în zilele prestabilite. Studiul în bibliotecă era și el normat strict. În jurul anului 1000, Regula benedictină s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
strălucit dintre erudiții chemați de Carol cel Mare: Alcuin din York. Alcuin s-a născut pe la 730 în York, unde și-a petrecut toți anii tinereții. Yorkul era, de vreo două generații, un puternic centru pedagogic și religios, consolidat de benedictini. Ei creaseră o bibliotecă impresionantă și un scriptorium mai ales în timpul episcopiei lui Wilfried 6. Urmașii lui Wilfried la scaunul din York, foști călugări la Whitby, au continuat tradiția întărind școala. Alcuin s-a format într-un „tărâm al erudiției
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
149. 18. Eruditio palatina merovingiană este astfel descrisă de autorul hagiograf al „Vita Arnulfi” (în Monumenta Germaniae Historica, ed. cit., vol. III, p. 582): Militaribus gestis et aulicis disciplinis. Aceeași expresie apare în „Vita Wandregesili” (în Acta sanctorum ordinis sancti Benedictini, ed. Mabillon-Ruinart, Paris, 1668-1701, vol. II, p. 534). Dimensiunea militară este și ea subliniată în „Vita Arnulfi”: Nam virtutem belligerandi seu potentiam illius deinceps in armis quis enarraret queat? („Căci cine ar putea să dovedească în mod amănunțit vitejia războinică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
d.Cr., care au împodobit inițialele textelor sau chiar pagini întregi cu elemente decorative, iar la școala Aulică a lui Carol cel Mare au apărut și ilustrații figurative. Odată cu apariția ordinelor religioase, arta romană este profund influențată: urmând calea deschisă de benedictini, călugării de la Cluny și cei de la Cîteaux au adus o contribuție esențială în modelarea sculpturii și arhitecturii și, prin urmare, și‑au pus amprenta pro‑ fund asupra întregii epoci. De remarcat este faptul că Europa romană care se întindea din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]