444 matches
-
avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile, printr-un glas oarecare care-ar fi spus, bunăoară: „Aici Banca Westminster“... Își aminti, deodată, că domnul Cost nu rostise nici un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am aflat adresa după numărul de telefon pe care l-a format Cost - ți-a telefonat cu o clipă Înainte de a-și tăia beregata. — E groaznic! Nici nu știam că erai acolo. — Spunea: „Nu mai am nici o speranță... În ceea ce mă ce privește, nu mai am nici o speranță“... Stăteau amîndoi În vestibulul acela strîmt și urît, ca și cum n-ar fi avut rost să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone În cămașă de forță; nu făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus pe un ton care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sexul... El avea dreptul să se culce cu femei... Noi, obligația de a-l privi și de a asculta tărăboiul pe care-l făceau În nopțile liniștite... Draci Împielițați! Tot nu pricep cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Serviciului, totul i s-ar fi părut un joc de politică, un joc în care nu faptele contează, ci impresia pe care o lasă. "Excelență (se strădui să nu se strîmbe de durere, parcă îl prinsese cu un clește de beregată, făcu un efort extraordinar ca să nu renunțe, să se ridice și să-i ceară un pahar cu apă și cu asta totul s-ar fi dezumflat), dilema în care m-ați împins mă obligă să iau o hotărîre. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta se înregistrează deja peste moartea domnului Whittier, care s-a înregistrat peste moartea lui Lady Zdreanță, care s-a înregistrat peste Miss America ținându-i cuțitul la beregată domnului Whittier. Mama Natură o întreabă pe doamna Clarkș — Așa, și de ce l-ai iubit? — N-am venit aici pentru că l-am iubit pe el, răspunde doamna Clark. Agentului Ciripel îi spune: Nu îndrepta camera aia către mine. Arăt groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar topi cuprul. Cum stă în vârful picioarelor, cu brațele întinse, îi poți zări brățara de siguranță încă sigilată în jurul încheieturii. Cu dispozitivul de urmărire impus prin termenii eliberării condiționate. Pentru Contesă, stafia e un bătrân vânzător de antichități, cu beregata tăiată cu briciul. Și cu fiecare piersică pe care o culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a lui. Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că de dragul unui băiețoi ar fi fost în stare să se sfâșie cu unghiile. Din instinct, se ferise de anturajul lor. Preferase grupul băieților, mai sinceri și mai curajoși în a-și rezolva conflictele deschis, cu mâinile goale. Săreau la beregata dușmanului, gata să-și dea viața pentru cauza în care credeau. Fetele erau invidioase și răzbunătoare și de aceea se ținea departe de intrigile lor. În scurt timp, fenomenul Livianu căpătă o așa amploare, încât rivalitățile se întinseră în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ori să gesticuleze disperată în toate direcțiile. Timișorencele nu dansează, plutesc în ritmul muzicii ca niște balerine. Timișorencele nu plâng, se smiorcăie... Remarca Luanei fu, iarăși, ignorată și fata, mustind de nervi, se abținu cu greu să nu sară la beregata băiatului. L-ar fi strâns cu mare plăcere de gât, dacă nu s-ar fi temut că strică plimbarea și se duce, naibii, distracția lor. Era evident că Renar își compara colegele cu vara lui. Ea râdea cu gura până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dreagă, mai ales de scursorile alea bătrîne, vechi activiști ai Comitetului Central, grupul la care mai tîrziu au fost tentați să se lipească atît Cap de Piatră, proaspăt întors de la Timișoara, cît și Copoiul. Cu toții stăteau să-i sară la beregată. Vă spun cu mîna pe inimă, dom’ Roja, că morții de pe raza Baricadei n-au depășit o duzină. Acolo nu era voie să se moară, nu s-a tras nici măcar un cartuș în direcția noastră. Păi acolo erau persoane prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta n-a fost cine știe ce, și uite așa, dintr-o lingușire în alta, te-a prins Revoluția în fotoliul de ministru, afurisenie pe capul tău, trădătorule, mai rău nu putea să iasă, toți stăteau la pîndă să-ți sară la beregată, ce răzbunare mai plăcută putea să-și fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de propriile-i slăbiciuni care-i sînt scoase la iveală printr un scenariu teribil? Cîteva muște verzi ieșite dintr-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de se auzea la kilometri distanță. Liniștea fostului miner a dispărut și nervii începeau să-l lase. Din acest motiv, la un acces de furie, l-a trimis pe Cezar la luptă. Acesta, cu un salt spectaculos, a prins de beregată Fiara și de aici nimeni nu a mai putut opri lupta. Fiara stătea inertă, moartă și MacKena, cu un baston, a încercat să-l lovească din nou pe Cezar. Bietul cîine a suportat și bastoanele lui MacKena în timpul luptei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că Îi trimitem la Sfântul Petru cu primul tren!”... În acest moment, tata Toader a Întrebat: ― Îți amintești, Petrică, cum tremurau de frică? Eu și amu’ parcă-i văd. ― Prizonierii, văzându-se „rugați” atât de insistent și simțind pumnalul la beregată, au răspuns că vor spune tot ce știu și ne interesează. Soarele și-a arătat fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să deseneze tot
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nevoie de informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
proces cu ușile închise, mă-nțelegi... Ca să-l scoată vinovat și de laptele pe care l-a supt de la mă-sa și să-i închidă gura definitiv... Pricepi ce-nseamnă asta, definitiv?... încheie Ticu și simulă cu mâna dreaptă tăierea beregatei. Mafalda îl trase îngrijorată și supărată de mânecă, fiindcă își dăduse frâu slobod la gură, când ar fi trebuit s-o facă pe niznaiul în privința fostului lider comunist, dar era prea târziu. Nando, lovit ca de o măciucă în moalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a fost la rebeliune... În timpul războiului a dezertat la ruși și s-a-ntors în țară cu divizia "Tudor Vladimirescu", dar cică l-au dat și ăia afară!... De prost ce l-a făcut mă-sa, bineînțeles, că era să-i taie beregata cu briciul unui ofițer rusnac... Așa că ne-am pomenit cu el la frizeria noastră și-acum, de curând, a fost făcut mare șef peste frizeriile din București... Și nu știe nici briciul să-l țină bine-n mână, păcătosul!... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mea destinație... Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 9 Târziu, după evadarea din adolescență, atunci când am constatat că Freud îl pizmuiește primitiv pe Dostoievski, cel care, evident, este precursorul psihanalizei, aproape că-mi venea să mă arunc la beregata austriacului, întrucât am descoperit că, fără să cunosc subtilitățile teoriei sale, eu fusesem inițiat încă de mic în tainele decriptării zvârcolirilor subconștientului. Dacă Freud avusese asemenea preocupări la mare distanță de vremea în care evadase din scutece, eu, precocele, exersam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a dramei mele. M-am dezrădăcinat. Firescul de acolo mi se pare uneori absurd. Mi-au intrat în reflexe simplitatea, celeritatea, pragmatismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu las pe nimeni să intre în ea. Și să nu mă înșel în ceea ce-i privește pe ei. Aici e și mai simplu, căci nu-mi pasă de ei. Și când moare Andrew, Andreea, Mac își sar iar la beregată. Eu îi priveam din cealaltă încăpere, prin video. Dacă i-aș fi simțit raționali, aș fi intervenit. Însă știm că sunt nebuni, și nu vroiam să mă expun. Până aici a fost activitate, palpitant. Te gândești cine, cum, iubești, preiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pună În gardă cum scrie la carte; dar nu-i mai puțin adevărat că niciodată nu străpunsese pe nimeni care să nu fi fost Întors către el și cu spada scoasă din teacă, exceptând vreo santinelă olandeză sau alta, cu beregata tăiată noaptea. Numai că așa stăteau lucrurile la război; cum s-a Întâmplat și cu niște germani răsculați de la Maastricht și cu restul dușmanilor trimiși pe lumea ailaltă În timpul campaniilor. Nu că asta ar fi fost mare lucru pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde la ora aceea eu dormeam adânc și neștiutor. Dar mie nimeni n-avea de ce să-mi facă rău; pe când lui Îi putea reteza cineva beregata Înainte de-a apuca să ducă mâna la spadă. Exista o posibilitate de a găsi un adăpost În noaptea aceea și sprijin pentru ce avea să urmeze; totodată, de a-i ajuta pe englezi, aflând cu aceeași ocazie mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
audă loviturile de rangă și de târnăcop. Să dea o mână de ajutor, mai ales. „O să fim mai liniștiți pe urmă!” „Când începe să bată, mai ales noaptea, parcă mi se duce tot aerul...” „Și mie; parcă mă ia de beregată cineva...” „Nevastă-mea, de frică, rămâne ca lemnu’...” „Ei, ar fi el bun de ceva ceasu’ ăsta, că te vestește, ești mai atent la toate... Da’ rămâi cu spaima, chiar dacă nu se întâmplă nimic...” „Mie, până trece ora aia nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
i-a strigat: „De-acum nu mai e loc!... Aleargă și dă-l jos! Mai multă înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit oarecum, Ceasornicarul a luat-o mai domol. După care a sărit iar la beregată, turbat. „Oameni buni, târgul nu trebuie lăsat la voia întâmplării! În jurul vostru, aproape totul e primejdie, binele e puțin! Ceasul vă previne! Ce e rău în asta? Bucuriile vor fi bine-venite, iar greul vă va găsi mai pregătiți! Dar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]