165 matches
-
căptușești cu răul cu pricina. Mai erau în piața aceea numeroși scamatori, care cântau cântece naive și vindeau oamenilor ce le dădeau crezare bucățele de hârtie care conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
privind de foarte aproape și cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe, punând totodată un farmec cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ne-am vărsat noi sângele acolo în pustiul rusesc? Ca să ni se urce javrele iestea în cap? Doamne, ce zile am ajuns! Eu n-am avut norocul să intru în foc și asta nu pentru că m-am ferit, ci pentru beteșugul meu de la mână... Nu m-am gândit că n-ai vrut. Am zis și eu așa... Lasă, că nu m-am supărat pentru asta. Ca drept dovadă că nu m-am supărat, am să beau un țoi de rachiu cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l Închin celeilalte părți a vieții. Poemul ei mi-l scrie pe cruce, șoptindu-mi discret la ureche: "ÎTI TREBUIE O VIZIUNE, TINERE...!, petrece o noapte În patul meu și-ți voi dărui marele meșteșug care se află tocmai În beteșugul tău, dar nu-l știi; vino să ne jucăm Împreună, În patul meu de poetă trezită din morți și vei găsi herbul ritualic ce crește numai pe trupul adevăratelor femei, vino să ne Împerechem așa cum cere adevăratul poem, așa cum
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori de a fi prin a avea, iar toate beteșugurile astea sunt tot atâtea șanse. Proza, bat-o focu', este proastă! Din partea unei reviste, colegă de provincie banatică, pe nume "Reflex", de loc din Reșița, am primit următoarea întrebare spre dezlegare: "Cât de familiare vă sunt istoria, tradiția și cultura
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că teatrul idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat atît pe Kafka, s-a distins prin astfel de înclinații spontane, umplînd scena cu chipuri schimonosite de suferințe și de spaime atavice, cu personaje pocite de beteșuguri și transfigurate de exaltare mistică” (Crohmălniceanu, Literatura română și expresionismul, ed. cit., p. 136.) Un comentariu din Integral nr. 8 despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de Gogol, în regia lui I. Sternberg, salută reacțiile favorabile ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la soare. Încă nu era cald, iar Runa se apucă să vadă de beteșugurile lui Enkim. M-am apropiat din nou de marea cea mare și am băgat degetul În ea. Am gustat-o numai puțin, dar era la fel de sărată. Cu toate astea, am văzut vietăți prin ea. Pești. Erau mici și subțiri. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau alcătuiți din trei părți, așa că, de ce să nu dăm câte un nume fiecărei părți? Minos se uită la mine dintr-o parte: - La ce-ar fi bune atâtea cuvinte? - Uite-l pe Enkim, i-am spus. El are două beteșuguri la pășitori. Unul la partea din mijloc, și unul la partea de jos. - Unul dintre beteșuguri e Între partea de jos și partea de mijloc. Ce zici? Să meșteșugim cuvinte și pentru părțile dintre părți? Crezi că lui Enkim i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se uită la mine dintr-o parte: - La ce-ar fi bune atâtea cuvinte? - Uite-l pe Enkim, i-am spus. El are două beteșuguri la pășitori. Unul la partea din mijloc, și unul la partea de jos. - Unul dintre beteșuguri e Între partea de jos și partea de mijloc. Ce zici? Să meșteșugim cuvinte și pentru părțile dintre părți? Crezi că lui Enkim i-ar fi mai ușor dacă ar ști că-l doare În locul numit așa și În locul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Apoi: - Runei, cred. - Runa știe ce să facă și fără cuvintele astea. - Runa știe, dar copiii ei nu vor ști dacă n-o vor vedea ce și cum face. Dacă Runa n-o să aibă de a face cu astfel de beteșuguri câtă vreme copiii ei vor sta pe lângă ea? N-o să aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o. Minos mormăi. Luă un băț și scrijeli În țărână una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și la alte loterii de astea, poate veni vremea când toate să se tragă deodată. Atunci trebuie să fii pregătit. Dumneata ești doctor, pentru numele lui Dumnezeu, și știi. Ce e viața? Vax. Ai trecut de o anumită vârstă, încep beteșugurile: ba un reumatism, ba o gută, ba inima, ba rinichii. Într-o bună zi, pac, și nu pică unul, ci toți de vârste apropiate. E statistic, e științific. Ieri l-a pocnit pe Simion (se curăță la sigur, fac prinsoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
246... Cetățeanul din spate poate-ți cumpără jumătate din bagaoaia cu semințe. - Nu stă nici la 244. Nici la 246... Iar semințele nu-s de vânzare... Mi le-a dat madam Nicolici să le scot la tratament, pe trotoar. Au beteșug. Poate trece umbră de străin peste ele și le repară. 109 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu toată istorioara sa, Genel nu dezgheță atmosfera. Deși în miezul zilei, taxiul orbecăia pe străduțe tot mai povârnite, palmate de clădiri ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl avea pe nenea Cristache Cuțu, de fusese și la nunta lui, tramvaist, om al dracului, petrecăreț, dus în lume. Venise în Cuțarida cu nevastă și copii, se întemeiase cu ce apucase, vai de viața lui cum se trudea cu beteșugul de-l avea; că-l schilodiseră de-un picior în război. Mahalaua prindea față. Iarba pierise în drumul căruțelor. În părți rămâneau maidanul nesfârșit și groapa fără margini, lată și adâncă. Au dat ploile lui aprilie, apoi potecile s-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
are publicul lui, explicase Fane Chioru, de cum se întâlniseră. Unora le e milă de orbi și nu pot să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se uită la noi, orbii, chiar dacă avem ochii goi și străvezii și uscați de pește mort, ca la niște prefăcuți. Cât despre tine, flăcăule, nu știu ce să zic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aseamănă mult mai mult cu cele ce au scris Homer și Hesiod decât cu șstilulț celor proferate de Pythia”. 6. La care Sarapion replică: „Nu, Boethos, noi suntem cei suferinzi și de urechi, și de ochi. Ca urmare a acestui beteșug și a gustului nostru Îndoielnic, ne-am obișnuit să găsim și să proclamăm frumos tot ceea ce ne place. Fără Îndoială, vom ajunge În curând să-i reproșăm Pythiei că nu scoate sunete mai armonioase decât Glauke 1, (397) cântăreața care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
așa nu se găseau prea mulți. Dar peste toate nenorocirile, aceasta era cea mai rea: creșteau gingiile la unii deasupra dinților atât jos cât și sus, încât în nici un chip nu mai puteau mânca. Și astfel se prăpădeau de acest beteșug. Când flota a ajuns în insula numită Massona, sclavul lui Magellan, Henrique, originar din Sumatra, a putut să se înțeleagă cu băștinașii, ceea ce însemna că au ajuns în acea parte a lumii vechi unde se vorbea malaeza. În insulele din
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
desi totdeauna numai prea puțin s-a cunoscut pe el însuși. GONERIL: În cel mai bun și mai teafăr timp al lui, n-a fost decît un pripit; de aceea trebuie să ne-așteptăm de la vîrsta lui nu numai la beteșugurile înrădăcinatei obișnuințe, dar și la hachițele gălăgioase pe care anii șubrezi și năbădăioși le aduc cu ei. REGAN: Pesemne vom avea de-ndurat de la el izbucniri nesăbuite, ca aceasta a surghiunirii lui Kent. GONERIL: Firitiselile de rămas bun între el și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pentru ca în anul 2016 să intre în funcțiune primul hotel interplanetar din lume, amplasat pe un satelit. În realitate, laudele acestea, ce hrănesc imaginația celor ca noi, adică de vârsta a treia, în fața multor tineri, devin tot un fel de beteșuguri bătrânești: logoree, limbuție, laudă de sine. Am înțeles. Cu asemenea realizări se laudă constructorii, mecanicii, inginerii, tehnicienii, dar noi, noi cei ce am lucrat în învățământ cu ce ne lăudăm? Întrebarea e la obiect. Numai că noi, în întreaga noastă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atașată lui Dumnezeu. (n. s. 454, p. 397). 105 evlavie. Căci ea cheamă, pe de o parte, pe necredincioși, dăruindu-le lumina cunoștinței adevărate, pe de alta, păstrează pe cei ce contemplă cu iubire tainele ei, păzind nevătămată și fără beteșug pupila înțelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clătinare îi cheamă din nou și le reface prin cuvânt de îndemn înțelegerea bolnavă. Așa se înțelege candelabrul văzut de prooroc, după unul din înțelesurile cuvintelor de mai sus”. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
februarie 1975), dar corpul degradându-se este o obsesie greu de amânat. Constată, în scrisoarea din care tocmai am citat: „Ce mai îmbătrânește omul! Abia datele astea mă readuc la realitate, la evidența execrabilă a vârstei. Apoi vin la rând beteșugurile și umilințele inerente” (515, 6 februarie 1975). În altă scrisoare, din aceeași perioadă, citim: „Este, desigur, o nenorocire să mori tânăr; dar e mult mai rău să îmbătrânești cunoscând decăderea fizică, îngroșând rândurile acestor deșeuri grotești, din care n-a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran spune că nu mai participă, mulțumindu-se doar să le privească, sunt mai ales acelea ale propriului corp. Nimic pare să nu fie mai important decât propria sănătate și decât, prin revers, sentimentul agoniei. Bătrân „prin vârstă și prin beteșuguri”, precizează într-un loc: „Uneori îmi spun că tot ce am scris, bun sau rău, nu e decât rezultatul unei sănătăți șubrede” (307 Ă 18 aug. 1976). E ca și cum ar spune că opera nu-i mai mult decât consecința unui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să țin un regim aproape ascetic. Aș putea merge în felul acesta până jos, la degetul cel mic de la picior...” (435 Ă 20 noiembrie 1971). Peste cinci ani, lucrurile nu stau deloc mai bine: „Târăsc după mine o groază de beteșuguri, care uneori se pun de acord, alteori se bat cap în cap. Eu sunt locul de desfășurare pentru conflictele sau alianțele lor... Precizările sunt de prisos: nici un mădular n-a scăpat neatins... Cum să înduri toate astea fără un pic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sângelui fierbând. Dar febrele sunt tocmai o consecință a faptului că nu poate să scrie. În fine, furios fiind, e obligat să ia calmante: „Nu pot să scriu decât sub imperiul febrei, al furiei. Or, din cauza gastritei și a altor beteșuguri, mă îndop cu calmante; astfel, îmi sabotez eu însumi activitatea, «inspirația», «opera»” (I, 309). Și neputința își asociază sentimentul acut al imposturii Ă impostura proprie și impostura celorlalți. Cioran nu suportă poltroneria și teatrul pe care simte că toți, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în muncă, în peisaje, în mersul pe jos; trupul ar trebui epuizat pentru anularea conștiinței acute a propriei prezențe. „Nu cred că am vreun organ normal”, spune Cioran la un moment dat. Altundeva: „Nu sunt decât locul în care diverse beteșuguri luptă între ele pentru supremație” (I, 348). Nu-i vorbă, boala e pentru Cioran prilejul de a se recunoaște și, astfel, de a fi el însuși. Cum să ne explicăm altfel faptul că se apropie de toți cei ce „au
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]