185 matches
-
drept salariu, dar în euro. Să nu ne hrănim cu iluzii, nimeni nu va plăti lipsa noastră de performanță. Sigur că o monedă mai puternică și mai stabilă decît leul îți poate aduce și avantaje, dar trebuie să le merităm. Bicisnici cum suntem, introducerea monedei unice europene ar crea mult mai multă ordine monetară și economică, în general. N-am mai politiza BNR-ul, cum face PSD-ul prin numirea lui Voinea și Gherghina. Ar putea veni mai multe investiții, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
că nu și-au diversificat economia, le poate juca feste, cu tot șantajul pe care îl practică. Apoi, la libertățile civile pe care le au, nu sunt nici ei scutiți de mișcări violente de stradă. În timp ce Europa, deși tot mai bicisnică și ea, păstrează încă această forță de atracție cultural-civilizațională, care face parte din ceea ce unii numesc soft power. Rusia deține hard power, tehnologie militară de vîrf în toate mediile, sisteme de informații și structuri de cunoaștere, resurse strategice, financiar statul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
viziune, o cristalizare, un stil. O civilizează. * Cazi în epigonism din admirație (adesea conștientă) față de altul și din oroare (adesea inconștientă) față de tine însuți. * Boala, o modestie impusă, asemenea unui tratament (primul tratament al bolii este ea însăși). * Atît de bicisnică e firea noastră, încît nici Totul și nici Nimicul nu-i rețin atenția: doar intermediile, amestecul lor mai mult ori mai puțin meschin. * Ești obiectiv prin partea ființei tale care, datorită generalității ei, aparține vădit lumii. * "Ori de cîte ori
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
așadar de videle și numeroasele întruniri culturale, la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice, cultura laică se pipernicește, căpătînd înfățișarea bicisnică a artificiilor ambițioase. Fără un filon mitic sub picioare și fără o boltă spirituală deasupra capului, arena culturii secularizate aduce cu o procesiune de zvîcniri orgolioase în care protagoniștii rivalizează la sînge sub unghi creator și se urăsc de moarte
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
dezamăgitoare, ale Ioanei Olaru, pentru care nu spitalul psihiatric, ci lumea din afara lui este infernul. Rând pe rând, ea ratează episoadele și treptele fundamentale ale vieții: prietenia (cu doctorița Victoria Oprea), căsnicia (cu Iustin), dragostea adevărată (dacă nu pentru soțul bicisnic, atunci pentru amantul cu greu acceptat, Anton), împlinirea profesională (la o mult visată Universitate), asumarea unui model uman (Helgomar). Se va înfunda tot mai mult în mâl și va deveni tot mai conștientă de această degradare, ce vine cu riscul
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
Ecvestru ori pedestru, ei se purtau bărbătește în frunte, în față, cei mai slabi urmându-i. Acum e invers. Ei, cei tari, stau ascunși în adâncimea buncărelor ori la înălțimea caselor spoite în alb și îi trimit înainte pe cei bicisnici. Apoi le mulțumesc, le sunt recunoscători acestora din urmă pentru sângele jertfit întru propășirea patriilor lor. Ajunge. Toată lumea - mulțumită? Mulțumită, nici vorbă, dar cum rămâne, domnilor ai zilelor noastre, cu iubirea, cu iubirea de aproapele? Păi o descoperim în muzică
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
discuție ca orice neghiobie prea plină, de se revarsă... Nu la clasa analfabetă mă refer, ci la cea semi... ori alfabetă, chiar, cu pretenții. Cu toate că și alfabeții aceștia au o părerea lor, trufașă, ce nu se îndepărtează prea mult de bicisnicul slogan pomenit. E vorba, în acest caz, de cei ce te iau cu: Ia mai slăbește-mă, nene, cu chestiile astea, așa o fi în cărți, dar eu cunosc viața... Halal viață! Inși primitivi, strecurați printre politicieni, printre parlamentarii încoțopeniți
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea care îi va face fostului impotent o fetiță. Complexul (numele își găsește și o semnificație secundă) simbolizează deopotrivă nostalgia și atașamentul primar față de un trecut bicisnic, dar și noua capcană economică a prezentului: supermarketul. Este aici, sugerată în filigran, ideea piesei premiate a lui Petre Barbu: Tatăl nostru care ești în supermarket. Cum, de altfel, era de așteptat, romanul lui Petre Barbu are un aer de familie
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
m-ar putea obliga să răspund la televizor când eu nu am contract cu nicio televiziune de ani de zile? Am răspuns rugăminții celor de la Realitatea TV pentru că, spre deosebire de multe alte dăți, când refuz să comentez, subiectul părându-mi-se bicisnic sau tabloid, chestiunea bacalaureatului este importantă și sunt dator s-o comentez ca jurnalist. Dezinformarea insinuantă continuă: "jurnaliștii" nu m-au pus în nicio situație, eu am deschis subiectul utilității diplomei de bacalaureat. Și am spus ceea ce cred și afirm
Popescu şi un om cu care a lucrat () [Corola-journal/Journalistic/25860_a_27185]
-
generația destabilizatoare, iconoclastă, străină de specificul local, v-a făcut să nu observați apariția pe scena literaturii a unei generații noi, mai tinere. în acest context, divagațiile Dvs. pe seama faptului că literatura generației noastre ,e bântuită de sex, de sex bicisnic sub raport artistic" este falsă și fără adresă. Scrieți: , Aceasta ar fi tragedia postmoderniștilor basarabeni: nebunia de a se retrage total în abstracțiuni pretins filozofice sau în amănunțite descrieri fiziologice, în ascunderea lor în vaginul din care nu mai ies
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
că, în prezent, „despre «cultura română» vorbesc mai mult (...) aproape numai în sensul unui proiect ideal, deoarece (...) ea practic aproape nu există în parametrii săi clasici", dă pe față încă o dată, în formulă memorabilă, întreaga aversiune ce i-o trezește bicisnica literatură. În obiectiv, nu altceva decît poezia. Se face o referință la un text arghezian ce i-ar confirma, pe moment, tendențiozitatea: „Într-un loc, T. Arghezi amintește și el într-un articol despre «Luna Pădurilor» (mi se pare), că
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
vrut să știi - acuma știi! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul! (8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic: Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor! (8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea: Curând/ vei fi mai orb ca mine! Bezna din minte-ți va învălui
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
sesizabilă prin metamorfoza violentă pe care o suferă atât Moromete, cât și împrejurimile. Personajul devine deja un altul, este complet schimbat. Nu numai că totul este semnificativ micșorat („totul se făcuse mic”), dar totul este din acest moment vizibil degradat, bicisnic: „Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici ” (s.n.). Mai mult însă, condiția omului și a satului este serios pusă în pericol de forțe care, așa cum sunt transcrise, constituie o înfiorătoare amenințare: „Cerul deschis și câmpia năpădeau împrejurimile.” Din momentul în care
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
o suferă atât Moromete, cât și împrejurimile. Personajul devine deja un altul, este complet schimbat. Nu numai că totul este semnificativ micșorat („totul se făcuse mic”), dar totul este din acest moment vizibil degradat, bicisnic: „Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici ” (s.n.). Mai mult însă, condiția omului și a satului este serios pusă în pericol de forțe care, așa cum sunt transcrise, constituie o înfiorătoare amenințare: „Cerul deschis și câmpia năpădeau împrejurimile.” Din momentul în care salcâmul este tăiat și dublul vegetal
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
odinioară pe zarea triumfală cum austrul fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, așa e? și dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare lascivul zvîcnet al celui mai netrebnic nerv țandăra unei secunde un atom cel mai mărunt și mai bicisnic din semnele de dăinuire ce ne-ar îndreptăți a fi ce n-am putea fi niciodată.
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuisem să mergem uneori la "Capșa", când pur și simplu vroiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și cu clipele de la "Colombo". Că ne putem aventura, ghidați de câte un însoțitor precum dom' Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât cele ale Scripturii. Chinuit în ființa sa, Țarul se regăsește în porunca răstită, în imprecația însalivată, în delirul verbal, amestecând cuvintele judecății sale bicisnice cu Judecata de Apoi pe care o așteaptă așa cum așteaptă și vizita personală a lui Isus. Într-un moment de transport mistic, înveșmântat în balele encomniastice a unei slugi care poartă pecetea furioasă a demenței, Țarul așteaptă pentru o clipă
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
dezmorțește încheieturile albite aidoma norilor de prea multă-ncordare pînă cînd căldura divina căldură vine de la sine. Semn de carte Cuvinte găurite cum steagul Revoluției prin care rînd pe rînd ni se perindă capetele prozaice. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Montană Te voi găsi firește pe cărarea ce duce spre ascunsa avere montană cu brațul înălțat
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
aprinde cum un chibrit un mic vid muritor aidoma unei ființe începură să facă drumul înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Vîrstă Nimic nu se mai face dacă nu contrafaci începutul sîrguincios contabilizînd aceste hîrtii ce s-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
înmănușate pe capătul bastonului inelat cu argint. De fapt, m-am înfățoșat, m-am impus haitei dintr-un instinct animalic. Și acum sunt mulțumit, socotesc ziua încheiată cu rost. Sufletul meu mic, satisfăcut cu atât de puțin! Cu doar câțiva bicisnici privitori. Să nu aspir la mai mult? Să nu am, pe dinăuntru, croiala potrivită pentru lumea cu adevărat mare? 12 aprilie. Vremea se anunță frumoasă încă de dimineață, lucru bun pentru starea mea de spirit. Îmi vine să exclam: la
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Dacă nu aș fi făcut-o, aș fi fost acum la operație, poate chiar infirm pe viață. Cei care exploatează mediatic senzațional manieră în care îmi trosnesc eu gitul în privat sau în public nu merită decît dispreț. Sînt niște bicisnici și niște fameni. Adică, pe scurt: niște ticăloși. Nu îți bați joc de boală omului. Le doresc doar atît: să aibă parte de sănătate în viață, că e singura importantă. Și să facă în continuare rating pe bolile de oase
Mirel Palada îi răspunde lui Turcescu: Puteam rămâne infirm pe viață by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/33930_a_35255]
-
șoapta celebră a marelui învățat îndărătnic e pur si muove, - ca să nu fie ars - și totuși se mișcă, - pământul în jurul soarelui, și nu invers... Arderea pe rug în două-trei secole demențiale a fost, printe altele, crima cea mai abominabilă, mai bicisnică, a dogmatismlui orb, care o mie și ceva de ani s- a rugat la un fals, la un Dumnezeu greșit înțeles. Care Dumnezeu, tolerant cu gradul precar de cunoaștere, știa că omul silit să abjure ar fi fost ars pe
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
împins într-o direcție nefastă de către ea. Câte ar mai fi făcut el pentru noi, dacă nu l-ar fi stricat anturajul! Și ce multe lucruri a realizat, chiar și așa, cel mai iubit fiu al poporului, prin comparație cu bicisnicii care i-au urmat!... Ura enormă și limpede din decembrie 1989, fluxul ei canalizat social și direcționat către o țintă precisă s-au pulverizat în milioane de firicele și vălurele, o spumă albă, de apă mică. Printre necazurile și lamentațiile
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
n-am fost eu primul importator de semnificanți, dar să zicem noi așa), acum s-a dus și paternitatea conceptului de ghiveci. Iacătă-l la Motaigne: „Tot acest ghiveci...” Asta e! Dar, barem, faptul răzvrătește în mine ceva („În trântorul bicisnic s-a deșteptat boierul”). Ia, îmi zic, să vedem noi cum stăm. Să vedem dacă a luat el chiar tot. Ar cam fi: „Am apucat o cale pe care, fără oprire și fără ostenire, voi merge câtă vreme mai este
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
A și ieșit din modă. El știe - nu se poate: Trecut-au cele vremi - analfabetismul reveni. El vede cum se joacă nunți în bucurie lumească, Și cum se îmbată, spre-a se trezi, și-a se-mbăta iar. Cum simplele, bicisnicele icre de broască, Sunt numite, înnobilator, - icre negre, caviar. Cum viața, ca pe o perlată chestiune de Vatto, Se pricep a o substitui cu o mică tabacheră. Și se răzbună pe el, posibil, doar pentru că acolo Nu se minte, nu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]