1,128 matches
-
iarăși în abisul somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura de praf se culcă, ușor, ușor, la pămînt, sub greutatea stropilor uriași. Biciuit de rafale repezi, întunericul din miez de zi deveni clar și limpede. Groaza și fericirea puseră stăpînire pe Lupino: pentru prima dată, văzu chipul animalului salvat. CAPITOLUL 13 Întuneric. Lumin\ -D raga mea, ești chiar tu? O, ceruri, mulțu-mescu-vă, am
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește în măduvă: oh, zeu al tuturor zeilor, mie, unui muritor oarecare, demn de toată mila, supus poftelor lumești și foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din străfundurile alambicate și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă puțin că nu ți ai oprit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
simțise fusese iubire. Luă rucsacul în mână și porni pe aleile parcului. Vântul continua să-i împrăștie șuvițele pe față, apoi să le aranjeze din nou la locul lor, dar doar pentru puțin timp. Rafale puternice o loveau în față, biciuindu-i obrajii roșii. Trebuia să înfrunte orice atunci când își dorea să obțină ceva, să înainteze. În depărtare observă un lac. Cu pași mici, se îndreptă spre el, agale. Nu se grăbea. Lacul o aștepta oricum, indiferent de rapiditatea cu care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
țipăt. Pielea ei se contractă și fiecare por se închide cu o mică încordare, și miile de încordări simultane o fac să res pire zgomotos, iar pielea ei respiră tinerețe. Soția mea. Sophia rămâne un timp sub ploaia care-i biciuiește blând trupul și-și simte limba grea de salivă amestecată cu apă, și buza ei de jos se dezlipește de buza de sus și atârnă leneșă, dezvelindu-i incisivii prea albi, în timp ce ea lasă apa să îi curgă din gură
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
holul hotelului. Coboară scările care duc spre recepție. Recepționerul se uită la ea ca la o turistă suedeză. Nu. Nu e nici turistă și nici suedeză. N-a venit la mare în vacanță. N-a venit ca să-și lase trupul biciuit de soare și de alte clișee. Ea a venit cu treabă. A venit la tratament. Nebuna e bolnavă rău. La inimă. Și boala ei e incurabilă. N-are de ales. Trebuie să meargă în locurile în care își poate găsi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
învăț limba locului unde o să-mi fac casă. N-o să stau mai mult de un an în același loc. O să merg mai departe și o să învăț o altă limbă. O să descopăr în fiecare loc o nouă climă, care o să-mi biciuie trupul. O să descopăr în fiecare an noi viruși cu care o să mă lupt ca să supraviețuiesc. O să ies învingătoare din fiecare luptă. O să am un copil și o să-i pun numele bărbatului meu. Dacă o să fie fată, o să-i pun numele
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ea, panta lonul căzuse, și era iluminată din spate de fațada hotelului. Vedeam că mă fixează, așezată, cu fundul gol atârnând în noaptea de deasupra trotuarului de jos. Mi-a zis suav: — Curge din mine pe trecători. Asta mi-a biciuit simțurile Îcum se spune în litera tura de calitate) atât de neașteptat de eficace, încât am smuls-o iar de-acolo, i-am dat o învârteală de tango și am trimis-o cu un bufnet în zid, împlântându-mă din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
colosală și poarta mare a cetății era zguduită de spasme, de fiecare dată când animalul se lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai greu, își horcăise agonia și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea pustie Al speranței cântec răgușit. I s-a spus sentința. Se mai ține. Și deodată urlă tremurând, Cum i-ar smulge inima un câine, Cum ar biciui-o un oricine. Dar se duce... Singură... Căzând... Unde-mi sunt azi soațele cu care Am trăit doi ani de iad tocmit? Unde zac? Prin ce Siberii oare? Discul lunii cum li se năzare? Lor acest adio îl trimit... Martie
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
mine însumi, prea mulțumit, m-aș fi uitat prea des în oglindă și-aș fi spus că-s foarte talentat, ceea ce nu mi-ar fi fost de mare ajutor. Ne relaxăm prin tristețe și melancolie, după cum ne stimulăm și ne biciuim prin teribila enzimă a nemulțumirii. Eu am oscilat mereu între nemulțumire și melancolie, sau - mai corect - între tragic și melancolie. Mi-am rupt de mai multe ori coaja de pe rană și am zis că în felul acesta, prin jertfa unei
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează momentele de tandrețe cu gesturi de brutalitate. Să ne amintim doar finalul
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
ziceam: un pas greșit acum și rămas bun lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii care mi-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte extrase din încîntătoarea Piatra
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Prozatorul urmărește foarte ingenios un subiect secundar față de problemele călătoriei și ale supraviețuirii șatrei în pustietatea stepei: rivalitatea dintre doi bărbați pentru o femeie. Lisandra, căsătorită cu Goșu, îl iubește pe Ariston. Him bașa nu admite infidelitatea. Soția necredincioasă este biciuită. Goșu și Ariston se bat cu harapnicele (după tradiția șatrei) sau cu cuțitele, scurte sau lungi, în lupte prelungite, până ce unul dintre ei (Ariston) piere. Conflictul este urmărit gradual în toate cele douăsprezece capitole ale romanului. O altă tragedie se
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte biciuit în afund. în legea lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr în lucruri, în muzici, în cărți, în culori scânteind în tablouri. mă întreb dacă e bine sau rău, dacă-mi mai aparțin. ce prostie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii de flori și fluturilor îmbătați de verde. nicicând pielea mea ignorantă nu va mai hohoti la atingerea lunii, aievea apelor ce-și plâng sarea pierdută. nicicând nu voi mai vedea lumea cu privirea biciuită de ploile acide ale nerăbdării. nicicând nu voi mai fi grăuntele abia încolțit ce-și leapădă învelișul, golaș și imberb înfruntând, fără frică, durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-se astfel în perpetuă comentare artistică a "faptului divers"). Subiectul operei este tocmai un astfel de "fapt divers": o frumoasă, dar neglijată soție de negustor, Katerina Izmailova, își ucide cu otravă de șobolani socrul-temnicer - pentru a-l pedepsi că îi biciuise amantul - și își hăcuiește soțul, fiind apoi, desigur, pedepsită de destin (conform predicției pe care stafia de rigoare o face la... televizor). Totul se desfășoară în cascadă cinematografică și are o violență expresionistă la care nu te-ai aștepta privind
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
însuși în cei cinci ani de mandat, dar și cu mari vulnerabilități deschise în timp ca o rană care se tot lărgește. Din ea nu curge sânge, în cazul politicienilor, ci voturi, ceea ce-i cam totuna. Adversarul său l-a biciuit fără milă, arătând că orice Naș își găsește, chiar și temporar, Nașul. Dar a lovit atât de des sub centură, neprincipial și inconsistent, încât n-am ce aplauda. Când și celălalt a lovit la fel, la finalul dezbaterii am rămas
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a fost împrejmuit cu un cerc de șopârle-tegu-negre, care îți scuipă înainte și saliva o mușcătură lor se face un lanț care te leagă de glezne, picioarele tale se corodează, mușcăturile șopârlelor-tegu-negre îți rup din vederea ageră, cozile lor îți biciuiesc cu piei ude spinarea, e o zi grea. nu poți învinui pe nimeni, când mergi cu sufletul desculț printre alte vietăți poți fi mușcat, sinceritatea ta te purifică, dar te și rănește. șase în al doilea loc: dacă te uiți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te-au legat fedeleș, trei luni lungi nu te poți mișca, drumulețul tău către prințesa inimii tale va fi întârziat cu trei luni, ai greșit, ai căzut, chilia ta de acum înainte este vântul care șuieră și ploaia care te biciuiește, întorci ochiul tău către cerul de deasupra cerului celorlalți și te rogi la dumnezeul adevărat, la care de la început a fost cuvântul. strălucire eu m-am îndrăgostit chimic de tine precum carbonul de restul tabelului lui mendeleev tu îmi privești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
piciorul drept, pe care du-l puțin mai în spate, îndoaie-ți puțin genunchii, controlează ți respirația, prinde-ți părul tău lung și negru cu ace de lemn vopsite cu dungi roșii, concentrează-te la picăturile de ploaie care îți biciuiesc obrajii, persistă, e timpul favorabil pentru soții, nefavorabil pentru soți, ajută-l pe soțul tău să treacă din sufletul lui în sufletul tău, pe podețul de lemn mâncat de cari, prinde-i brațul slab, trage-l de partea ta, strânge
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi am scos
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toiul nopții, bagaboantelor? Ați crescut puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii voastre”, ne aruncă mitocanul printre dinți. Dacă ați fi fost fetele mele, v-aș fi biciuit până vă țâșnea sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îi cădea în drum, Zinzin e neagră de gelozie și de durere, nu-și poate scoate din suflet sentimentele rele care îi macină ființa. Îi vine să fugă din sala de concerte, o doare tot trupul de parcă ar fi fost biciuită îndelung, se uită la spatele lui Sandei, aceasta își acordează pianul, se așterne seara, primii spectatori încep să-și ocupe locurile în sală, se simte ca și cum nu ar mai avea mult de trăit, cu toate acestea vrea să îl vadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
demonstreze cât de mult îl iubea, considerându-le mai mult decât facile. În stradă, ploaia o întâmpină întețită. Dar chiar așa, fără umbrelă, se hotărî să colinde străzile, în neștire. Era prea tulburată ca să meargă direct acasă. Sârmele ploii îi biciuiau fața, înmulțindu-i lacrimile ce izvorau fără contenire. Răceala apei însă îi făcea bine. Gândurile pline de o nebulozitate fără precedent își urmară nestingherite traiectoriile. Sub pașii ei, simțea dureros cum sunt strivite vise, dorințe, doruri... Mergea fără țintă într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]