1,166 matches
-
A urmat apoi sărutul din mare cu gust de apă sărată, sărutul care i-a pus pe jar toată liniștea netulburată atâta vreme. Abandonă cartea și fugi în baie. Trebuia să facă un duș ca apa rece ce-i va biciui corpul, să-i alunge gândurile neliniștitoare. Se plimba prin cameră ca un leu în cușcă. Trebuia să pună capăt pentru totdeauna acestei stări. Dacă se va întâmpla ca și cu cel din Brașov, pretendentul la inima sa care aflând de
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_dragostea_bate_la_fereastra.html [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
ascult ca visul să nu plângă. Caut doar verde crud până se face seară Urmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoară Și clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi. Iată cum timpul hoț mă biciuie cu frig, Secunda-i nesfârșită, un dureros exil Zadarnic înverzesc și numele tău strig, Căci ce-ți ofer din ram îți pare vis steril. În lumea din cocon mă-ntorc fără putere Aici n-ajunge dorul nici veșnica osândă, Un
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1495476920.html [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
viața e un joc al dracului de straniu, / o anecdotă despre tine însuți / care începe cu dorința de a pregăti un final / deosebit sau aproape decent, / un desfășurător de imagini trăite de mii de ori dar uitate/ și care ne biciuie gândul cu-aceeași întrebare: ce urmează?/ Viața e un joc al dracului de straniu!” ( Viața e un joc...) Dincolo de cuvinte și tăceri, gânduri învolburate... poetul caută un liman pentru a se salva de adâncul întunecat al neputinței. Urmând firul de
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
dragoste au avut parte doar de ură. Ei, care au fost mutilați în viața arestată au avut apoi osemintele spulberate. Mulți n-au avut nici măcar odihna gropilor comune... Ele, care erau Cântarea Cântărilor în inima fiecărui bărbat erau huiduite și biciuite de sudălmile gardienilor analfabeți pușcăriași. Ei, care n-au avut bucurii, împliniri, cântece și colinde sunt bucuriile, mângâierile, doinele, baladele și colindele noastre. Ele, care legănau la piept în scutece de dor odraslele Neamului lor sfânt erau zăvorâte între gratii
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
cultură, progres, artă, politică de noblețe, nu oala cu sarmale. Cuvântul ridică din apatie, din tâmpenie, din răutate. Cuvântul este arma și scutul și stindardul Omului. Nu banii. Ne mai amintim să ne îmbrățișăm cu cuvinte, sau doar să ne biciuim unii pe alții cu ele? Ce lăsăm copiilor noștri? O țară fără Spirit? Spiritul Divin este prezent în orice act artistic care aduce o pace profundă și plină de sensuri, o plenitudine care nu ține de simțuri, o îmbrățișare față de
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker by http://balabanesti.net/2015/11/13/recviem-pentru-un-vis-colectiv-marturisirea-unui-ex-rocker/ [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
unei lumi aplecată pe o pantă greșită. În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acțiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în fața unui scenariu inedit, ușor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuiește fără milă moravurile unei societăți imunde. Cu un condei strașnic mânuit, în prima parte a cărții - cu vizibilă tentă de intrigă polițistă - ne introduce în lumea suburbană a înțelegerii de fond sau mai bine-zis a neînțelegerii între membrii unei familii
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Eliza_roha_1400461601.html [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
ajutor celor în suferință, a dus mai departe mesajele încredințate de Cel prea Înalt. Și-a cinstit misiunea ca un om al păcii. Să fie îndeplinită doleanța oamenilor! Fulgere și tunete puternice, însoțite de tornadă, izbucniră pe neașteptate. Ploaia torențială biciuia pădurea. Apariția în negru, răcni, cutremurând cerul și pământul. O gluga mare îi acoperea fața. -Opriți! N-aveți dreptul, să aduceți înapoi, ce-am secerat eu! Ținea în mână un toiag înalt cu un craniu de mort în vârf. Suflă
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Basm_camelia_constantin_1329987790.html [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
rupt filmul, precum o rolă de cinema la finalul ei, la „suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile”. Reușesc să-mi descleștez fălcile din strânsoarea uscăciunii și șoptesc pierdut: - Aveți dreptate. Sunt un nevrednic. Nu mă biciuiți, va rog! N-am zis asta cu biciul. Probabil nici n-ar fi trebuit. Continui: - Știu c-am greșit, fiți, vă rog, îngăduitor. Dați-mi amendă, dar una mică că mă omoară nevasta (evit să-i spun că tocmai am
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche by https://republica.ro/z-stiu-c-am-gresit-iertati-ma-nu-mi-luati-permisul-dati-mi-amenda-dar-una-mica-ma-omoara-nevasta-o-intamplare [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
apare. Omul ar putea fi eventual beneficiar al unei Legi privind drepturi și îndatoriri, care încă nu a fost inventată de politicieni. Aș sugera una simplă: „Dacă nu muncă, nu mâncă”. Creangă asocia școala cu iapa a cărei șa este biciuită dar cu călărețul pe ea. Vai Doamne! Să tot înveți în aceste condiții. Unii maturii, nu le zic oameni că nu merită, pretind formule de politeță de forma: „înalt prea demnitatea Dumneavoastră” , „Mult stimate Domnule profesor” etc. Se și prezintă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1413472585.html [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
să trăiască. Câteva vecine miloase l-au acoperit cu paie și rogojini și i-au dat să bea apă. Cu câtă sete sorbea murgul din hârdăul pus la botul lui, de câte-o femeie! Apoi, veneau copiii țiganului și-l biciuiau cu nuiele. Într-o noapte i-au furat și rogojina cu care fusese învelit. Trebuie să spun că în toamna aceea am avut prima cădere psihică serioasă. Am căzut la pat și am refuzat să mă mai ridic. Nu mai
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
tavan, în dreptul vetrei prin care ieșea fumul și să împrăștie întunericul bordeiului. Dar în noaptea asta ca de catran, nici urmă de lumina magică. Vânturi furioase, alergau urlând prin pădurea de stejar de pe Piscul Bordeielor. Nori negri prevestitori de furtună, biciuiți de rafalele de vânt, dansează ca niște fantome înnebunite încoace și-ncolo pe cer, vărsându-și sângele lor rece ca gheața pe pământul însetat. Copilă fiind, Molearca privea cu groază, spre deliciul fraților și surorilor mai mari, fiecare scăpătat de
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1488436199.html [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
obosit! Sau te-ai obișnuit...și-i cronică durerea!?! Mi-e sila-n țara mea, să văd cum totul moare Și tu romane-astepti... ai vrea bine să faci Muncești că bou-n jug, ca sclavul în plantație Iar ei te biciuiesc și tu de frică, taci. Ridicate-n picioare, tu drag compatriot, Și vezi că ai și drepturi, nu numai obligații Schimba orânduirea, în mână ai un vot, Să scăpăm de sclavie, ca noi n-avem plantații! Referință Bibliografica: Durere cronică
DURERE CRONICA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1472287387.html [Corola-blog/BlogPost/370034_a_371363]
-
lipsită de sens. Ne strecurăm în jurul focurilor ca în vremurile ancestrale. Ne legănăm, în timp ce alții întind brațele așa, în glumă. Omul este contrariul unui spânzurat. Ne mișcăm întocmai ca într-un vis. Putem deosebi conturul, gâtul pieziș, coada cu care biciuim pământul, țeasta aplecată. Primul lucru care ni se oferă , când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Iubim_lucrurile_mici_boris_mehr_1393822811.html [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
în versuri, „cu tâlc” sunt mărturia ei, din viață pentru veșnicie. Pilule de înțelepciune. O dată pornit la drum în căutarea izvorului îndepărtat, fiind întărit cu aceste vitamine spirituale, nu mai simți arșița nisipului, a soarelui, nici vântul nu-ți mai biciuie fața, nici frigul nopții nu te cuprinde. Cuvântul bun și ziditor îți va fi merinde pentru drum, în căutarea izvorului veșniciei. „Căci din cuvintele tale te vei mântui și din cuvintele tale te vei osândi” - se spune în Evanghelie. Frânturi
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1414940266.html [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
ce sărăcește eul în mine și-a pus în cap să mă îmbogățească din vicii să mă fardeze la fiecare capăt cu valabilitate expirată să mă îmbrace în goliciuni să mă lecuiască de narcisisme taie în viu carnea poate poate biciuiește cu tandrețea unui călău din loc în loc lacrimile căzute la datorie ideal mă ține nespălată de zilele în vine își trage nervii în balansoare confortabil asediază stăruințe iar eu ies din mine și îmi convine Referință Bibliografică: POEZIE ADEVĂRATĂ / Anca
POEZIE ADEVĂRATĂ de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezie_adevarata_anca_elena_serpe_1386092738.html [Corola-blog/BlogPost/362457_a_363786]
-
și lăsaseră urme tumefiate. Trupul atârna într-o poziție inertă acum și vânătăile se zăreau pe toată suprafața pieptului și abdomenului și Gaius realiză că Iisus îndurase sute de lovituri cu flagrumul. Interesându-se printre legionari aflase că Iisus fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care îl flagelaseră doriseră să-l audă țipând sau cerând îndurare, lucru pe care condamnatul nu-l făcuse nici când îl țintuiseră pe cruce iar de aceea călăii se îndârjiseră din acest
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
ceilalți, nicidecum față de Roma. Doar vechi camarazi, care-și strângeau mâinile înainte de moarte! Nimeni nu mai spuse nimic însă toți ridicară ochii către cei răstigniți. -Ce vă tot plângeți ca niște babe! se răsti un legionar din cei care îl biciuiseră pe Iisus și care se aflau la oarecare distanță de ei. -Eu unul nu mă tem de moarte! continuă el. Că mori acum sau mai târziu, ce mai contează? -Important e să-ți trăiești viața după voia inimii, nu-i
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
elementele sacre ce o însoțesc și-i dau tăria trăirii departe de casă. Autoarea reușește să ne surprindă cu câteva tablouri poetice de mare rafinament artistic; ” Se lasă seara peste dealul plâns/ Și soarele-i zâmbește stejarului stingher./ L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!/ Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Stejarul de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1443606696.html [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
cum fulgii jucăuși de nea n-au curajul să mă împresoare ? Cum să vină gerul clănțănind din dinți, plin de îndârjire și de ură, când știe că-n minte am gânduri fierbinți, iar în suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-a uitat că-i plin de anii ce-au trecut în grabă și în iureș vin, vrând să pară fioroși și stranii? Cum să-mi fie teamă că printre nămeți am să rătăcesc pentru o vreme
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anatol_covali_1483558077.html [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]
-
se zice că este o scorpie. Dar Iarna era mama scorpiilor, tartorița tartorițelor și nimeni nu și-o închipuia îndrăgostită de cineva. Atunci, atitudinea față de Ghiocel părea nefirească, derutantă. Ea se purta cu slujitorii ei mizerabil, de multe ori îi biciuia cu harapnicul plumbuit. (lasă, că și meritau). Câteodată, atitudinea ei de răutate era justificată față de urâciunile de slujitori mătăhăloși, burduhănoși, fălcoși, mitocani, bădărani, jegoși, puturoși. Adevărul este că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424882176.html [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Îmi calci împărăția, mi-aduci o veste rea, iar eu, ca o nebună, doresc să-mi fii iubit? În temniță cu tine! Nu știu ce mă reține să te prefac în sloi afurisit. L-ar fi strâns de gât, l-ar fi biciuit cu harapnicul dintr-o suflare, l-ar fi prefăcut într-un bolovan de gheață, sau de piatră, sau într-un vierme pe care l-ar fi înghețat, apoi l-ar fi strivit cu amândouă picioarele. Alerga ca o apucată prin
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424882176.html [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt adunați în cuști și latră, Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba, Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno, Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți și demni, Precum platanii de trei sute de ani. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Despărțirea de rău / Boris Mehr : Confluențe Literare
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1430986144.html [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
407) a însemnat guvernare, nu măcelărirea sau alungarea celților/britonilor găsiți aici și exploatare a resurselor naturale, nu doar jefuirea și împodobirea vilelor din Italia. Armata română, când nu luptă, construia drumuri, poduri, castre. Nu-și construiau castele personale, nu biciuiau sclavii pe când ei stăteau la o băuta. Armata muncea și civiliza teritoriul nou cucerit. Au adus gramatică și literatura, alfatebul latin și au ridicat gradul de alfabetizare a populației, încât până și constructorii de drumuri știau citi și scrie, dovada
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1483018592.html [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
îmbatrenește în culori de vis la răscruce de sentimente în graba plecării uităm natura o urmă de dojană în ochii celui nedefinit poate neputință poate o târzie căință a unei lumi interioare pline de petice petice nu frunze ploi ce biciuiesc altare alunecăm pe toboganul toamnelor urmele lăsate fără stăpân praf împăcarea cu tine pioasă mirare așază un gând în pragul tăcerii strângere de inimă o alee cu frunze primite dedicație o coală de scris învață omule să admiri frunzele iernii
FRUNZELE IERNII ÎN TOAMNA VIEŢII LOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1420948692.html [Corola-blog/BlogPost/372830_a_374159]
-
le creștea cu drag. Copii nu le dăduse Dumnezeu și luaseră lucrurile așa cum erau, se resemnaseră cu situația. Între timp, Haralamb se smulse cu regret din așternut și intră în baie. Se spălă îndelung, lăsând ca apa rece să-i biciuiască corpul slăbănog și deșirat, înlăturând astfel moleșeala somnului. Se rase în viteză și își dădu cu aftershave-ul său prețios, își cântări cu priviri admirative pielea, încă netedă pe mușchii brațelor și își zâmbi complice, în oglindă, hlizindu-și dinții proeminenți
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1490314001.html [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]