127 matches
-
Cum poți spune că Dumnezeu, parcă neavînd altceva mai bun de făcut, a intrat în pielea unui om și a umblat o vreme pe pămînt, într-un impuls de dragoste care a culminat cu încuviințarea masochistă de a se lăsa biciuit și răstignit? Ce fel de oameni pot fi aceea care pot înghiți asemenea gogoși doctrinare, dîn-du-le numele de minuni și chiar străduindu-se să le imite? Și pentru ce s-a făcut Dumnezeu om? Ca să mîntuiască creaturile pe care tot
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
scrutării stilisticii de profunzime apare și poemul "Ploaie orizontală", ca gest al descompunerii raționale, al permutărilor infinite. Așa cum se formulează vocea lirică, în această nemiloasă căutare există o povară morală, inexprimabilă în sculptură: "Cicatricea pe crustă/ Lucida scoarță pălește/Adânc biciuită/Neîncetat/Nestăpânit/ Pe dinăuntru". Confesiunea adîncește explorarea sensului, Neagu ipostaziindu-se în poezie care devine "restul semnificant" al sculpturii sau al muzicii, amintind de foarte prolificul model Bauhaus, al unității artelor. Ermetismul barbian este depășit în favoarea includerii eului liric în discursul
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
pielea unui personaj în a altuia, printr-un avatar de identități, pe care nu le-a putut prezice. A vrut să fie Tannhäuser, luptătorul înfruntînd cazuri-limită, și a sfîrșit ca Parsifal, într-un acces de milă la gîtul unui cal biciuit, a vrut să fie Siegmund, luptînd împotriva lui Wotan și năzuind la dobîndirea inelului, dar a sfîrșit prin a fi Alberich, gnomul descompus de boală și maltratat de slăbiciune. În viață nu a apucat să aibă o Brünnhilde, chiar dacă trei
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
vremuri mai bune fiindcă știm cum au fost * Plîngînd ca ploaia în burlane veni tristețea, burlane ruginite de un secol, tristețe ruginită de un secol Și tristețea nici măcar nu era a mea în carnea mea plîngeau o sută de călugărițe biciuite Plîngeau și prelații care le biciuiau și plîngea chiar diavolul molipsit de ispitele care în biciul roșu ardeau Toate ceasornicele lumii plîngeau și scîrțîiau, scîrțîiau, scîrțîiau Iar eu în tristețe ca într-un ișmac mă-nfășuram și cu timpul nedumerit
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
tău n-are pruncie/ nu ai lut nici vedere sferică/ nu ai deasupra/ nu ai dedesubt/ nu ai vecini și nimeni/ nu-ți sparge fapta de pretutindeni/ eu miros a siloz de oase/ a pești rușinoși/ a ramuri de sînge biciuit/ am acolade inverse cuvinte-n răspăr/ floră acidă și vărs/ scuipat otrăvit în unelte/ sînt păcătos: m-am atins de Cuvînt/ m-am îmbolnăvit de cuvinte/ sînt minereul elaborat/ de alfabetul abandonaților" (Ritual șpedeapsaț). Pe de altă parte, aceeași materie
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
competiție între factorii încrederii și cei ai neîncrederii lăuntrice. "Oblomovismul" meu - căci am, neîndoios, o coastă a celebrului personaj al lui Goncearov! - nu e acceptat pînă la capăt, pînă la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se renega. Lenea, urîtul, plictisul, aceste vicii baudelairiene nu ne sînt deloc străine, dar ne străduim a le întoarce pe partea pozitivă, a le preschimba în rîvnă, interes, plăcere, grație actului scriptic, mereu reluat, mereu pus sub semnul
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
curajul să se uite la copertele lor ademenitoare doar cînd în librărie erau alte lucruri pe care se putea preface că le studiază, dar uneori împrumuta cîte una de la școală și, în intimitatea dormitorului din spate, copia pozele cu oameni biciuiți și însemnați cu fierul roșu. Pozele le ținea între paginile cărții lui Carlyle, Revoluția franceză, pe care nimeni altcineva nu o deschidea. într-o seară, îngenunche lîngă pat cu pozele întinse în fața lui pe plapumă. Simțea o încordare familiară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afunda ghea-rele-n stern, își smulgea cu un efort dement coastele și rupea inima din rădăcinile ei ca s-o-ntindă, cu neasemuită teroare și devoțiune, Iordanului vertical. Acesta se aprindea din nou, pâlpâind, fluturând, până la consistența și lumina aurului lichid, biciuit parcă de consoanele barbare, de sâsâiturile și glissandourile vocii marelui preot. Fascinat de invocația sa bizară, abia dac-am observat cum în gloata pîn-atunci încremenită se petrecea de la o vreme o agitație : câte una, zeci de fete goale până la brâu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-l oferea câmpul de luptă i-ar fi putut înspăimânta și pe cei mai viteji războinici. Oriîncotro ai fi întors privirea, terenul ce despărțea cele două armate se arăta presărat cu luptătorii căzuți, atât de numeroși, încât caii deși biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea și să înainteze cu multe opriri și cu mare greutate printre mormanele de oameni masacrați, răniți ce ridicau brațele cerând ajutor, cai în agonie și tot felul de arme, împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și deloc înțeleaptă. Amugul coboară Mă simt pierdută și oropsită. Gândindu-mă la țărmuri îndepărtate Mă fac bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mișcat ca de obicei de realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea cea de optsprezece ani, cu pieptul ca scândura. Sunt la al patrulea orgasm al zilei. Oare când o să-nceapă să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru răzbunare, chiar dacă știe că în urma unui astfel de comportament trece în "partea cealaltă", lucru neîngăduit nici chiar pe timp de război când ucizi doar pentru că așa rămâi în viață. Iar firescul apariției acestui tip de emoție îl sperie. Nervii biciuiți și zgâriați de paroxismul ultimelor minute aproape că plesnesc atunci când simțurile sale aduse la intensitate maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comună și actul întemeierii noastre ne cuprinde pe toți laolaltă. De aceea pot numi "frate" soarele, vântul și focul sau "soră" luna, apa și scoarța pământului. De aceea pot cere iertare copacului tăiat și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea, mă recunosc mai lesne în lucrul pe care eu l-am făcut. Și cu cât mă recunosc mai lesne, cu cât spațiul pe care el îl ocupă devine mai vast, cu cât este mai mare orgoliul meu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrea să mă fac Înțeles, frumusețea mai cheamă și În mod pervers, cere, imploră „murdărirea“ ei la propriu... tânjește lâncedă după „viol“, ca apoi să te Îngenuncheze iar... mai cu poftă, mai lacom, mai sincer... mai fascinat... „Idolul“ se vrea biciuit, exorcizat feroce, de propriile ei turbări animaliere, În cabinete secrete, cu flori umede de luxură, pe canapelele galante ale altui secol... unde marchizii lăudau cu palmele larg deschise fesele Îmbujorate ale conteselor nerușinate și suave... Și mai sunt de zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să nu se piardă, să nu nimerească cine știe unde și În ce, ca să nu se izbească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
De, mie nu mi se pare că ar face ceva prea important. Spune-i să mai iasă din casă și să meargă la lucru.“ — Nu-i de mirare că nu pot suferi biserica, zbieră Ignatius. Ar fi trebuit să fii biciuită chiar acolo, în confesional. Uite ce, Ignatius, mâni te duci și-ncerci în alte locuri. Sunt o grămadă de slujbe-n oraș. Am vorbit cu domnișoara Marie-Louise, bătrâna care lucrează pentru nemți. Are ș-un frate schilod, cu un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acela desfrânat. Aparțineți probabil unei celule politice secrete. Nu-i de mirare că am fost bombardat cu manifestele alea denunțătoare. Nu-i de mirare că am fost urmărit noaptea trecută. Unde-i pețitoarea aia, Battaglia? Unde o pot găsi? Trebuie biciuită! Totul este un complot împotriva mea, un plan răutăcios ca să nu vă mai stau în cale. Mamă Doamne! Papagalul ăla a fost fără îndoială dresat de o bandă de fasciști. Ei se pretează la așa ceva. — Claude îmi face curte, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
treacă în revistă, în gând, câteva evenimente în legătură cu scrisoarea. Se gândea la scrisoarea adresată lui Abelman și îi veni în minte un alt loc unde auzise un limbaj similar. În curtea trăsnitului de Reilly, în urmă cu o oră. „Trebuie biciuită.“ „Mongoloidul de Mancuso.“ Deci el era totuși cel care scrisese scrisoarea. Domnul Levy se uită cu duioșie la mica acuzată care sforăia deasupra cutiei cu prăjituri olandeze. „Pentru binele general“, gândea el, „va trebui să fii declarată iresponsabilă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am urât și afacerile. Iubesc schimbarea și mi-am ucis conștiința... - Așa că vei continua să zbieri că trebuie să accelerăm... - Cel puțin acest lucru este adevărat, a insistat Amory. Reforma nu va ajunge din urmă nevoile societății decât dacă e biciuită. O politică de laissez faire e ca și cum ai răzgâia un copil, sperând că tot va ieși ceva din el până la urmă. Va ieși ceva - dacă va fi obligat. - Doar nu crezi În toată pălăvrăgeala socialistă pe care o debitezi. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată în odăița de lângă grajd, care slujea de cancelarie. Cu dinții de sus înfipți în buza de jos nu-i spuse nimic, nici n-ar fi știut ce să spună, și o apucă tocmai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care strângea și apăsa În jos, venele gâtului Îngrozitor de umflate, Încordarea feselor așa cum stătea, ridicat pe vârfuri. Cu pantofi Încordați din piele de aligator! În pantaloni brun-roșcați! Cu o curea care se asorta cu cravata - o curea purpurie! Cât de biciuită era conștiința de o asemenea imagine! — Eisen! spuse Sammler, furios. Da, tată socrule. Își cer să faci ceva. — Să facă ei ceva. Arătă cu geanta de postav spre spectatori. Eu n-am ajuns decât de patruzeci și opt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aici, În acest bazar. Peste puțină vreme vom afla ce se Întâmplă. - E bazarul cel mai liniștit de pe Întregul Drum al Mătăsii. Dar nu cred că te Înșeli, spuse călugărul, arătând o trâmbă de zăpadă ridicată de copitele câtorva cai biciuiți ca să alerge mai repede. Deși nimeni nu remarcase Încă, trei călăreți goneau din răsputeri, parcă alungați de o catastrofă care Îi urmărise până acolo. Ei ajunseră la bazar, strigând niște cuvinte de neînțeles pentru Ștefănel. Călugărul, Însă, asculta cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peluzele orizontului ce mă sărută adesea, în propria-mi însingurare în porțile fricii și ale disperării unde viața-mi rămâne ca o filă deschisă de sacrificii... De multe ori sunt fapte minore în încălcarea acelei vorbe planetare ce despică realitatea biciuită a nelegiuirilor, De când m-am născut simt atâtea necazuri încât rechem în inima mea luptătorul iubirii să mă salveze din propria-mi moarte... De aceea încă îmi mai salvez viața somnambulă de liniști unde mă străduiesc să mai răspund la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
apar ecouri nefavorabile privind „Bâlciul dâmbovițean” din Parlamentul României. Am trăit să văd și ceea ce n-aș fi crezut că e posibil să se întâmple astăzi. Am râs despre manifestările negative din parlamentul de odinioară și despre alegerile de atunci, biciuite sarcastic de Caragiale, dar am rămas consternat de atitudinea lui Vadim, care s-a adresat scriitorilor Patapievici, Liiceanu și Paler cu apelative de curată mahala, precum: limbricule, boule, vierme, însoțite de zgomotoase huiduieli și fluierături. La noi, ca la nimeni
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vomit, scoțând din mine ultimele firimituri de iubire. Îi uram și îi condamnam pe amândoi în egală măsură pentru că au fost capabili de așa ceva; aș fi vrut să-i văd închiși pe tot restul vieții, supuși la torturi, înfometați și biciuiți pentru că din toate apartamentele din oraș ei l-au ales pe cel de vizavi, expunându-și iubirea mirosind a transpirație în văzul lumii și al meu. Nu am mai ieșit pe balcon, mă retrăsesem în bucătărie, unde începusem să așez
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]