1,076 matches
-
mâna cât am putut, dar odată cu mișcarea mâinii se înălța și obiectul peste care dădusem...În capul meu gândurile se învălmășeau ca un roi de albine...În cele din urmă, mi-am amintit că de acasă am pornit cu un bidon pentru gaz! „Să știi că în momentul când am căzut în groapă bidonul a rămas deasupra!” Am sărit cât am putut cu mâna întinsă în sus și în cele din urmă bidonul s-a rostogolit undeva, împins - poate - și de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care dădusem...În capul meu gândurile se învălmășeau ca un roi de albine...În cele din urmă, mi-am amintit că de acasă am pornit cu un bidon pentru gaz! „Să știi că în momentul când am căzut în groapă bidonul a rămas deasupra!” Am sărit cât am putut cu mâna întinsă în sus și în cele din urmă bidonul s-a rostogolit undeva, împins - poate - și de vânt. În loc s-a ivit o lumină ca cea care se vede printr-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
amintit că de acasă am pornit cu un bidon pentru gaz! „Să știi că în momentul când am căzut în groapă bidonul a rămas deasupra!” Am sărit cât am putut cu mâna întinsă în sus și în cele din urmă bidonul s-a rostogolit undeva, împins - poate - și de vânt. În loc s-a ivit o lumină ca cea care se vede printr-un geam înghețat. Atunci singura mea dorință era să pot ajunge la ea! Bântuit de acest gând, am început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Păscăriilor... cine să-mi spună dacă aș mai fi avut timp să mă întorc acasă... Uite acușica se înserează! Cred că trebuie s-o iau înapoi către casă, câtă vreme încă nu s-a înnoptat”. Cu aceste gânduri am luat bidonul și am pornit la drum...În graba mea n-am pus la socoteală însă că pe lângă troiene voi avea de furcă și cu vântul care îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tras atunci. Parcă o văd pe mama cum o sărit să mă ia în brațe și să mă întrebe ce mi s-o întâmplat de am ajuns așa târziu...I-am povestit toată pățania mea, dar la întrebarea unde-i bidonul n-am putut să-i răspund...Știam doar că l-am purtat tot drumul... Poate că la întâlnirea cu câinele l-oi fi lăsat în troiene de bucurie că eram salvat... Dacă ar fi fost o butelcă cu rachiu n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am spus, arătându-i-o pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele aici? i-am spus, indicându-i cu bărbia T-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Mediterana. Fusese trimis, cel puțin așa susținea el, În mod special pentru a ne ajuta să rezistăm pînă cînd vom fi găsiți de vreun echipaj de salvare. Lucru curios Însă, nu avea asupra lui nimic de mîncare și nici măcar vreun bidon cu apă. Și atunci, cum să ne ajute? l-am Întrebat pe bună dreptate. Veți vedea la momentul potrivit, ne-a răspuns el. Numai că trecură alte trei zile și momentul potrivit tot nu apărea. Întrebările noastre deveneau tot mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
evitată. De exemplu, pentru a vă salva și pentru a se salva și pe sine, acel mesager, sau cum să-i spunem, pe care voi l-ați mîncat, desigur, din motive obiective, ar fi putut să vă aducă În niște bidoane o cantitate suficientă de apă, sau poate chiar de kerosen, cu care avionul să zboare mai departe, spre Oran. Greșesc? — Nu, nu greșești defel, admise John, după care rămase tăcut pe gînduri. — Și atunci?... insistă Christina. — Înclin să cred că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
actual față de maimuță. Nu numai că va prefera salamul de soia, dar În general va socoti consumul cărnii o formă de canibalism și se va hrăni cu plante sau chiar cu deșeurile produse de oameni, cum ar fi, de exemplu, bidoanele și pungile din plastic. Cu toate acestea, meta-oamenii vor avea o viață spirituală deosebit de elevată. Vor fi lipsiți de instinct sexual, reproducîndu-se prin clonare, și vor munci douăsprezece ore pe zi fără să pretindă salariu. Probabil că, Într-un viitor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu rucsacul și buzunarele doldora de pietricele. Undeva, pe platoul Îngust ca o prispă, acoperit pe jumătate cu tufe de ienupăr, cărarea se bifurca. Era locul unde, la urcare, se oprea de obicei să mănînce. Tot acolo Își umplea dimineața bidonul cu apă, de la un șipot din apropiere. Acum, dinspre muntele din cealaltă parte a văii, bătea un vînt răcoros și umed, care făcea a ploaie. Se zăreau În stînga, printre vîrfurile albicioase ale pinilor, casele mici, risipite pe valea muntelui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
două ceasuri, dar nu se grăbea. Înainte de a-și continua drumul, făcu un mic ocol și coborî cărarea către șipot, să-și Împrospăteze provizia de apă. N-ar fi avut ce căuta acolo, nu-i era sete, iar apa din bidonul de plastic nu i se terminase, dar o anumită indiferență a naturii părea să-i fi inspirat și lui un sentiment de Împăcare cu sine sau măcar de resemnare, În virtutea căruia abaterea din drum nu Însemna decît o confirmare În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu dresul busuiocului. Din fericire, Michel păru că Îi acceptă explicația; nu-l mai Întrebă nimic și nu mai făcu nici un comentariu, pînă cînd ajunse lîngă peretele opus al grotei, unde se aflau rucsacurile. Scotocind În ele, scoase mai Întîi bidonul cu etichetă de Coca Cola, plin cu apă, și bucata de mămăligă, Învelită Într-un ștergar. — Nu mă interesează mîncarea ta, zise. Nu despre mîncare e vorba. Caută mai bine, trebuie să fie o sacoșă de plastic, cu un caiet
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Uite, Îți promit pe cuvîntul meu de geolog că nu plec nicăieri, decît cu aprobarea ta. Corect? — Mda, consimți Într-o doară Michel. Singura problemă e că nu ești geolog. În pofida acestei obiecții, porni către Pablo, rostogolind pe lîngă el bidonul cu apă. Ca să aibă mîinile libere și să se poată deplasa, băgase caietul cu memoriile sub vestă. CÎnd ajunse lîngă Pablo, luă bidonul și Îl ridică deasupra capului. — De cînd ai venit, ai făcut tot timpul pe prostul, ca să pari
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Singura problemă e că nu ești geolog. În pofida acestei obiecții, porni către Pablo, rostogolind pe lîngă el bidonul cu apă. Ca să aibă mîinile libere și să se poată deplasa, băgase caietul cu memoriile sub vestă. CÎnd ajunse lîngă Pablo, luă bidonul și Îl ridică deasupra capului. — De cînd ai venit, ai făcut tot timpul pe prostul, ca să pari șmecher. De fapt cine ești și ce cauți aici? Îl Întrebă. — Nu sunt geolog și nu mi-e sete, răspunse repede Pablo. Ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vadă. Totuși, rămase cîteva secunde cu fața Întoarsă, părînd că reflectează la ceva. La urmă vorbi pe un ton aproape confidențial. Există o metodă sigură care mă va ajuta să aflu tot ce mă interesează: hipnoza. Uită-te bine la bidonul ăsta... - zise și Începu să-l penduleze În aer, deasupra capului lui Pablo - aparent, este un bidon reciclabil din material plastic, plin cu apă și care cîntărește aproape două kilograme. În realitate, este un instrument eficace de hipnoză. Concentrează-te
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un ton aproape confidențial. Există o metodă sigură care mă va ajuta să aflu tot ce mă interesează: hipnoza. Uită-te bine la bidonul ăsta... - zise și Începu să-l penduleze În aer, deasupra capului lui Pablo - aparent, este un bidon reciclabil din material plastic, plin cu apă și care cîntărește aproape două kilograme. În realitate, este un instrument eficace de hipnoză. Concentrează-te și privește-l cu toată atenția, poate Între timp te vei decide să-mi spui din proprie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dezvăluie, la rîndul său, un secret, dar deocamdată nu-i dezvălui nici un secret. Începu să Îngîne din nou cîntecul acela, a cărui melodie lui Pablo Îi părea cunoscută; versurile Însă nu le Înțelegea. Absorbit de cîntecul lui, Michel legăna elegant bidonul În aer, ca și cum ar fi dirijat cu el vreo orchestră. Uneori Îl depărta mult de corp, alteori Îl apropia, apoi Îl ridica și Îl cobora, sau Îl rotea, după cum cerea melodia... - și deodată, Întorcîndu-se brusc, Îl pocni cu el pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și sticlele de băutură golite, nu există nici o carte. Nu-i cumplit? -Știu și eu dacă-i așa de cumplit? Nu mai știu să țin În mâini o carte. Sunt foarte stângaci. Mi-ar fi mai de folos acum, un bidon cu ceai cald și o inimioară de turtă dulce cu gust de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată dintr-un bidon de apă minerală, pe care Antoniu l-a tăiat dându-i forma unui făraș.I-au rămas intacte În mod ciudat, cuvintele. Sunt limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de jucărie, obiecte înalte acoperite cu bucăți de pânză umedă, o cutie plină cu tărtăcuțe decorative, o coloană de abanos modelată de natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui o suită de modele de ghips: busturi, trupuri fără cap în mișcare, capete așezate pe piedestaluri din lemn nelustruit. După gustul lui Alexander pardoseala din plăci albastre de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi aminteau... sau nu... ba da! Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi aminteau... sau nu... ba da! Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau același galben, același verde, același gri. - Auzi, îl întrebă Reptigli pe Mâzgâlici zgâlțâind bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou, nu-i așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai avu un acces de tuse. Tuși nestăpânit, necontrolat, nervos, nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi și din gură bale. Era în pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă. Adică era bun. Apoi râgâi și privi împrejur. Nu îl văzuse nimeni. Se urcă în barcă și porni către Amsterdam. Avea de gând să înapoieze florile muzeului Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am fi rămas blocați la mică distanță de rug, și nici măcar n-am fi putut fugi de acolo, abandonând o mașină ce putea fi recunoscută ca aparținându-mi mie. În fine, nu ne mai rămânea decât să turnăm în rezervor bidonul de benzină destinată să îmbibe costumul albastru al lui Jojo, cămașa de mătase cu inițialele lui, și să ne întoarcem în oraș cât mai repede, încercând să găsim o altă soluție ca să scăpăm de el. Degeaba îmi spuneam că scăpasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vocea asta e răceala, calmul. Spune: — Fii atent. Marjorie e aici, în curând se trezește, dar e legată și nu poate scăpa. Ține minte adresa: 115, Hillside Drive. Dacă vii s-o iei, bine; dacă nu, în pivniță e un bidon de cherosen și o bombă cu plastic legată de un timer. În jumătate de oră casa va fi în flăcări. — Dar eu nu... încep să spun. A închis telefonul. Ce să fac acum? Sigur, aș putea chema poliția, pompierii, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]