292 matches
-
odată cu ieșirea Rusiei, devenită Sovietică, din război. Lenin, care fusese finanțat și înarmat de Kaiserul german pentru aceasta, își ținu angajamentele încheind cu puterile centrale armistițiul de la Brest-Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie 1917) și oferindu-le fără luptă țările baltice, Bielorusia și Ucraina în care, oricum, bolșevicii erau minoritari. Rămasă singură, România a fost obligată să încheie Armistițiul de la Focșani la 7-9 decembrie 1917 și apoi să ia în discuție Pacea de la Buftea la 24 aprilie/7 mai 1918, prin care
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Vietnamului, dar și cele, mult mai numeroase, care au dat greș: Austria cu Germania în 1918, Coreea, țările arabe între ele, statele polineziene între ele, Cipru cu Grecia, Macedonia slavă cu Bulgaria, țările sârbești după prăbușirea Iugoslaviei, Kosovo cu Albania, Bielorusia cu Rusia după prăbușirea URSS, Osetia de Nord cu cea de Sud, Senegalul cu Gambia apoi cu Mali, Malaezia cu Indonezia, ș.a. În cele mai multe din aceste cazuri, forțele centrifuge au fost mai puternice decât cele unioniste. Un caz particular este
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
scop preluarea controlului asupra teritoriului abandonat de trupele germane de ocupație care se retrăgeau din teatrul de operațiuni "Ober-Ost". De la un moment dat, Armata sovietică de Vest a intrat în conflict cu diferite grupuri de autoapărare și miliții populare din Bielorusia, Lituania, Polonia și Ucraina. Dintre aceste confruntări, cea mai importantă a fost bătălia de la Bereza Kartuska din 14 februarie, care a fost scânteia care avea să aprindă conflictul armat cunoscut mai târziu ca războiul polono-sovietic.
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
Tratatul de la Oliva în mai 1660. Prin tratatul de la Kardis cu Suedia (iunie 1661) rușii au renunțat la toate teritoriile suedeze pe care le cuceriseră. Războiul cu Polonia a continut până în 1667, timp în care rușii au pierdut teren în Bielorusia și Lituania dar și-au păstrat controlul asupra părții de est a Ucrainei. În cele din urmă, extenuați de războaie și amenințați de o invazie tătară și o revoltă internă, polonezi au acceptat începerea negocierilor cu Rusia. Prin tratatul de la
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
de la Andrusovo (semnat la 11 februarie 1667) și cu o valabilitate de treisprezece ani și șase luni, Rusia a câștigat Smolensk-ul și alte teritorii, inclusiv părți din Ucraina aflate la est de Nipru, în timp ce polonezii au păstrat restul Ucrainei și Bielorusia. Kiev-ul avea să rămână în posesia rușilor până în 1669 dar când s-a împlinit termenul Alexei a refuzat să-l cedeze. Polonia a cedat Kievul Moscovei în 1868. Când regele Carol I al Angliei a fost decapitat de parlamentari sub
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
Karaganda) între 28 august și 29 noiembrie 1940, a peste 56 000 persoane de origine română. În locul lor au fost aduși în Basarabia 13 000 ofițeri din Armata Roșie și NKVD, preum și câteva sute de învățători din Ucraina, Rusia, Bielorusia, care au început imediat procesul de sovietizare, prin predarea obligatorie a limbii ruse. Între 1948 și 1960 au fost recrutați și trimiși la muncă silnică pe șantierele sovietice cca. 196 000 de basarabeni. Despre această tragedie a regimului comunist, prin
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
în 1904, în contextul renașterii sentimentelor naționale, scrie primele sale poezii în belarusă și aceasta datorită interdicției impuse până atunci de regimul țarist în ceea ce privește utilizarea acestei limbi. În 1908, Kupala se stabilește la Vilnius, care devine devine centrul cultural al Bielorusiei, și intră la redacția revistei "Nașai Nivî" (Нашай нівы). În anul următor se mută la Sankt Petersburg, unde scoate prima sa carte de poezii cu titlul "Жалейка", ca în anii următori să scrie alte volume de poezii. În 1913 se
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
100 de fetițe. Situația în alte țări asiatice se prezintă astfel: În ultimii ani acest fenomen s-a extins și către țări din Peninsula Balcanică (Serbia raport de 108 băieți la 100 fetițe, Albania), țările din estul Europei (Rusia și Bielorusia cu un raport de 107:100în favoarea băieților) și Cipru tot cu un raport de 107:100 în favoarea băieților. În conformitate cu Raportul Executivul dintre octombrie 2003 și iulie 2004 a Comisiei Speciale a Senatului Republicii Mexic se arată că până la data
Feminicid () [Corola-website/Science/324573_a_325902]
-
din februarie 2005, menite să aplaneze divergențele euro-americane și să pregătească vizita lui Bush pe "Bătrânul continent". În aprilie, bazându-se pe revoluțiile portocalie și a trandafirilor din Ucraina și respectiv Georgia, a făcut un apel pentru schimbarea politică în Bielorusia (la Vilnius, în Lituania), țară care, potrivit Condoleezzei, ar fi "ultima dictatură adevărată din centrul Europei". Ea nu a ezitat să se întâlnească cu grupuri bieloruse favorabile democrației și răsturnării regimului președintelui Alexandr Lukașenko, în ciuda semnalelor dezaprobatoare ale reprezentanților Moscovei
Condoleezza Rice () [Corola-website/Science/299658_a_300987]
-
Bucovina era de multă vreme lipsă de preoți. După prima vizită canonică făcută în Bucovina, arhiepiscopul Ankwicz de la Lemberg a făcut apel la clerul din Galiția, dar și acolo era lipsă de preoți. Ca urmare a desființării Ordinului Iezuit din Bielorusia printr-un ucaz din anul 1820 al țarului Rusiei, Consistoriul Arhidiecezan din Lemberg a dispus preluarea pastorației misionare de pe valea Moldovei din Bucovina de către preoții iezuiți. S-a convenit ca reședința misiunii iezuiților să fie parohia Gura Humorului. Numirea lor
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
o populație de aproximativ 10.000.000 de oameni. Restul teritoriului polonez a fost anexat de Uniunea Sovietică sau a fost transformat în așa numitul Guvernământ General, o zonă de ocupație germană. Regiunile estice ale Poloniei au intrat în componența Bielorusiei Sovietice (Białystok, Łomża, Baranowicze și Brest) sau a Ucrainei Sovietice (Lwów, Tarnopol, Lutsk, Rowne și Stanisławów). Orașul Vilnius ("Wilno") și regiunea adiacentă a fost cedată Lituaniei. După declanșarea atacului împotriva Uniunii Sovietice din iunie 1941, Germania a făcut noi modificări
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
mai înalt din sistemul polițienesc sovietic militarizat din acea epocă. La 5 martie 1940, Beria i-a remis lui Stalin nota nr. 794/B, prin care îi declara pe ofițerii polonezi prizonieri de război, care erau deținuți în lagăre din Bielorusia și Ucraina, drept "„dușmani inveterați ai Uniunii Sovietice”" și propunea membrilor Biroului Politic executarea acestor prizonieri. (Vezi și Masacrul de la Katyn). În februarie 1941, Beria a devenit vicepreședinte al Sovnarkomului (guvernul sovietic), iar în iunie, după declanșarea operațiunii Barbarossa, a
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
ed. Academiei de Științe din Republica Moldova nr. 1, Chișinău, 1991 (Н.Ф. Бугай « Выселение произвести по распоряжению Берии...» О депортации населения из Молдавской ССР в 40-50- е годы - Исторические науки в Молдавии. № 1. Кишинев, 1991. 1.0), "Deportarea popoarelor din Bielorusia, Ucraina și Republica Moldova : lagăre, muncă silnică și deportări", ed. Dittmar Dahlmann und Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, p. 567-581 (Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999. 1.3).
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
pogromurilor ce au insoțit răscoala antipolonă a cazacilor lui Bohdan Hmelnițki. În secolul al XVIII lea mișcarea hasidică a exprimat o anumita nemulțumire a unor largi mase din populația evreiască față de caracterul elitist și auster al ieșivelor din Polonia, Lituania, Bielorusia și celelalte regiuni unde era permisă reședința evreilor în răsăritul Europei. Promovând accesul la Tora și la credință pe căi emoționale nemijlocite, inclusiv folosind parabolele, muzica și dansul, și nu neapărat pe calea învățăturii scolastice, hasidismul a înființat în cele
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
a înființat în cele din urmă și el ieșive de ale sale, unde învățătura era îmbinată cu cultul conducătorilor spirituali carismatici numiți tzadikim (drepți). Dar prototipul ieșivei ortodoxe din ultimele două sute de ani l-a reprezentat ieșiva din Volojin, în Bielorusia, întemeiată în anul 1803, de rabinul Haim ben Itzhak din Volojin (1749 - 1821) , discipolul gaonului Eliahu din Vilna, aflați în tabăra adversară hasidismului - denumită mitnagdim ׂ(opozanți sau adversari) sau litayim (adica lituanieni). Curriculumul acestei ieșive cuprindea, într-un mod
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
comanda lui Semion Budionnîi a străpuns liniile poloneze la mijlocul lui iunie 1920. Acest fapt a condus la prăbușirea fronturilor poloneze din răsărit. Pe 4 iulie 1920, Frontul sovietic de vest comandat de Mihail Tuhacevski, a început un atac masiv din Bielorusia sau Rusia Albă spre râul Berezina, obligând unitățile militare poloneze să se retragă în grabă. Pe 19 iulie Armata Roșie a cucerit Grodno, pe 28 iulie au ajuns la Białystok, iar trei zile mai târziu au cucerit fortăreața Brześć. Retragerea
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
au dovedit deșarte, iar cooperarea lor cu germanii a devenit mai prudentă sau a dispărut în totalitate. Populația locală a început treptat să aibă sentimente antigermane datorită politicii naziste, care a transformat statele baltice și cea mai mare parte a Bielorusiei într-o colonie - Reichskommissariat Ostland - în care localnicii nu aveau practic niciun rol în guvernare. Reichskommissariat Ostland a fost condus de la înființare până la sosirea trupelor sovietice de Hinrich Lohse. Politica germană în regiune a fost dură, culminând cu Holocaustul populației
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
un englez cunoscut pentru legăturile strânse cu curtea regală rusă. În secolul al XVII-lea, țarii ruși au folosit denumirea de „Rutenia Albă” pentru a descrie pământurile cucerite de la Marele Ducat al Lituaniei. Belarus a fost numită oficial de către ruși „Bielorusia” (în ; cu ultima parte similară în română, dar nu și în rusă cu termenul „Rusia” scris Россия) în perioada țaristă, iar țarul rus se autointitula „Țar al tuturor Rusiilor”, întrucât imperiul său era format din toate Rusiile - cea Mare, cea
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
format din toate Rusiile - cea Mare, cea Mică, cea Albă. După Revoluția Bolșevică din 1917, termenul de „Rusia Albă” a provocat confuzie cu forțele militare social-democrate care se opuneau bolșevicilor „roșii”. În perioada RSS Bieloruse, a fost îmbrățișat termenul de „Bielorusia” ca parte a conștiinței naționale. În Belarusul de vest, aflat sub control polonez în perioada interbelică, termenul de „Byelorussia” a fost utilizat cu referire la regiunile orașelor Białystok și Hrodna. Termenul de „Bielorusia” (numele din alte limbi, inclusiv în română
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
RSS Bieloruse, a fost îmbrățișat termenul de „Bielorusia” ca parte a conștiinței naționale. În Belarusul de vest, aflat sub control polonez în perioada interbelică, termenul de „Byelorussia” a fost utilizat cu referire la regiunile orașelor Białystok și Hrodna. Termenul de „Bielorusia” (numele din alte limbi, inclusiv în română, bazându-se pe forma rusească) a fost utilizat oficial până în 1991, când Sovietul Suprem al RSS Bieloruse a declarat republica independentă cu numele de „Belarus” (Беларусь, în rusă), pentru a reflecta forma corectă
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
conservatoare din Belarusul independent nu au susținut schimbarea de nume și s-au opus fără succes includerii sale în propunerea constituțională din 1991. Oficial, numele complet al țării este „Republica Belarus” (Рэспубліка Беларусь, Республика Беларусь, Respublika Belarus). Astfel, numele de „Bielorusia” a fost înlocuit de „Belarus” pe plan internațional, în limbile de circulație mondială, în limba română, dar și parțial în rusă (deși numele tradițional încă persistă); similar, adjectivul „bielorus” a fost înlocuit cu „belarus” (deși în rusă nu a apărut
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
tradițional încă persistă); similar, adjectivul „bielorus” a fost înlocuit cu „belarus” (deși în rusă nu a apărut un alt adjectiv). „Bielorus” este mai apropiat de termenul rusesc inițial "bielaruski". Intelectualii belaruși din anii staliniști au încercat să schimbe numele din „Bielorusia” spre o formă de „Krivia” din cauza presupusei legături cu Rusia. Unii naționaliști s-au opus numelui din același motiv. Unele state preferă însă să folosească în continuare denumirea tradițională, istorică, în limba națională. Astfel, în Suedia, deși o petiție a
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
pe plan local păstrează însă numele vechi al țării în limba rusă, ca de exemplu "Komsomolskaia Pravda v Bielorussii", varianta locală a unui popular ziar rusesc. Cei ce doresc reunificarea Belarusului cu Rusia continuă să utilizeze și ei termenul de „Bielorusia”. În regiune, au fost descoperite atât rămășițe de homo erectus cât și de Neanderthalieni. Între anii 5000 și 2000 î.e.n., au predominat culturile Bandkerimik. Pe lângă acestea, în Belarus și în parți din Ucraina, s-au găsit urme din cultura Nipru-Doneț
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
primit numele de Hadji Ghirai, în cinstea acestui mentor al tatălui său, care la nașterea sa tocmai se întorsese din pelerinaj (Hadj) la Mecca și devenise Hadji Devlet Gheldi Ghirai. În aceeași perioadă au trăit în exil în Lituania și Bielorusia și hanul detronat Tohtamâș și cei 13 fii ai săi, precum și mârza Tekie, moștenitor al șefului clanului șirin. Pe la 1420, 1428 sau 1434 . ,după diverse surse, Hadji Ghirai a apărut în Crimeea, impunându-se în rândurile tătarilor de la Or Kapâ
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
savanții institului au demonstrat experiențe polifactoriale posibilitatea reală de tranziție la un sistem nou de agricultură ecologică în Republica Moldova . Institutul colaborează în crearea soiurilor (hibrizilor) și în perfecționarea tehnologiilor de cultivare cu o serie de instituții științifice din Rusia, Ucraina, Bielorusia, Germania, România, SUA, Ungaria, Cehia, Italia ș.a. Începând cu 2003, cu susținerea președintelui țării a fost deschisă la Universitatea de Stat „A. Russo” Facultatea de Științe ale Naturii și Agroecologie. Cu deschiderea acestei facultăți a devenit posibilă încadrarea personalului științific
ICCC „Selecția” () [Corola-website/Science/323234_a_324563]