324 matches
-
răsărit magnific) și 13 pm după care norii coboară în crater. Punctul de pornire spre crater este un Post de trecere numit Post Paltuding (acesta este punctul de reper al turiștilor, orice localnic vă poate îndruma aici...) unde drumul se bifurcă. Drumul din dreapta este cel mai specatculos și mai dificil pe unde sunt îndrumați de obicei turiștii (o jumătate de oră de mers cu mașina). Ajunși în alt punct de trecere, se poate lăsa mașina într-o parcare amenajată, iar taxa
Ijen () [Corola-website/Science/299231_a_300560]
-
Lepisosteiformele se aseamănă cu știuca prin corpul lor sagitiform, cu capul turtit, dorso-ventral, prevăzut cu un bot alungit în vârful căruia se găsesc nările, și prin înotătoarele dorsală și anală deplasate în apropierea cozii. Coada este heterocercă însă nu este bifurcată ca și la știucă, ci are lobul rotunjit. Se mai deosebesc de știucă și de toți teleosteenii prin prezența solzilor ganoizi rombici, așezați în rânduri oblice, care formează în jurul peștelui o platoșă puternică, precum și prin fulcrele (solzi ganoizi dezvoltați mai
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Trece pe alături și pe sub Mănăstirea Tismana și se varsă, (odinioară se varsă în întregime) în cascadă, în râul Tismana, după câțiva zeci de metri. Stâncă de deasupra peșterii prin care se revarsă Gurnia, se numește Stârmina. Actualmente Gurnia se bifurca și numai o parte cade încă în cascadă. Înainte de construcția mănăstirii, Gurnia cădea în râul Tismana prin foarte multe mici cascade, locul fiind numit de locuitori "La Pișători". Sfanțul Nicodim a găsit locul sfânt unde visa să construiască o mănăstire
Râul Gurnia () [Corola-website/Science/309959_a_311288]
-
capete. Dinții faringieni sunt dispuși pe două rânduri. Falca inferioară este puternic proeminentă și se urcă în sus, aproape vertical. Botul scurt, ochiul mijlociu. Înotătoarea dorsală mică și scurtă este deplasată mult înapoi, înotătoarea anală este alungită, iar înotătoarea caudală bifurcată cu lobii neegali. Înotătoarele pectorale foarte lungi și ascuțite, ajungând până la baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
anterolateral al trohleei și de la marginea anterioară a feței maleolare laterale și cea a procesului lateral până la fața articulară naviculară a capului talusului. Pe fața laterală a colului se află extremitatea laterală a crestei transversale a colului, care aici se bifurcă în două ramuri, una anterioară și alta posterioară; în contact cu corpul, această parte a colului este turtită și corespunde cu orificiul lateral al sinusului tarsului, vizibil pe fața inferioară. Pe ramura posterioară a acestei creste se inseră ligamentul talofibular
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Înotătoarea dorsală scurtă, cu 3 radii neramificate și 8-9 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau brun-verzui cu mici pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galben-cafenii, galbene sau argintie cu reflexe albăstrui și cu 6-11 (obișnuit 7-9) pete mari, întunecate brune sau cenușii-argintii, rotunde sau alungite în
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
început, jucătorul este un locuitor din West Harbor, un sat greu încercat de luptele cu demonii. În timpul unui nou atac, tatăl adoptiv îl trimite pe eroul nostru în capitala Neverwinter pentru a recupera un fragment misterios. În continuare drumurile se bifurcă în funcție de alegerile jucătorului. Meniul radial din jocul original este înlocuit cu un meniu "drop down" bazat pe un simplu click dreapta. Este preferabil să fie deschise cuferele și nu sparte, deoarece obiectele din interior pot fi stricate și astfel nu
Neverwinter Nights 2 () [Corola-website/Science/324740_a_326069]
-
spini și 7-11 raze moi. Înotătoarele pectorale scurte inserate înalt pe corp. Înotătoarele pelviene cu un spin și cinci raze moi ramificate sunt în poziție subabdominală, inserate la jumătatea distanței dintre baza înotătoarelor pectorale și originea înotătoarei dorsale. Coada este bifurcată. Corpul, inclusiv capul, este acoperit cu solzi mari cicloizi și, mai rar, ctenoizi; unii solzi au un sau mai multe rânduri de striuri. Solzi modificați adesea bine dezvoltați pe înotătoarele pectorale și pelviene (solzi axilari și pe prima înotătoare dorsală
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
succesiune de rădăcini de aceeași valoare morfologică, pe când în cazul ramificației dicotomice, fiecare radicelă reprezintă numai o parte din rădăcina principală. Ramificația dicotomică este caracteristică rădăcinilor de plante din familia "Lycopodiaceae", "Selaginellaceae" și "Isoetaceae". Vârful vegetativ al rădăcinii acestora se bifurcă în două ramuri identice, (fiecare cu piloriza sa), care se bifurcă la rândul lor în alte două ramuri, etc. Ramificația monopodială se întâlnește la majoritatea plantelor și se caracterizează prin faptul că axa rădăcinii principale continuă să se alungească, iar
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
dicotomice, fiecare radicelă reprezintă numai o parte din rădăcina principală. Ramificația dicotomică este caracteristică rădăcinilor de plante din familia "Lycopodiaceae", "Selaginellaceae" și "Isoetaceae". Vârful vegetativ al rădăcinii acestora se bifurcă în două ramuri identice, (fiecare cu piloriza sa), care se bifurcă la rândul lor în alte două ramuri, etc. Ramificația monopodială se întâlnește la majoritatea plantelor și se caracterizează prin faptul că axa rădăcinii principale continuă să se alungească, iar pe această axă apar, (perpendicular sau oblic), ramificații de ordinul I
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
ulnei și "capătul radial" cu originea pe marginea anterioară a radiusului. Cele două capete se unesc pentru a forma un "corp muscular". În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în "patru tendoane". La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în "două fâșii terminale" care se inseră pe fața laterală și medială a falangei a II-a ale degetelor 2, 3, 4 și 5. Extremitatea superioară (proximală) este întinsă și are două capete de origine: unul humeroulnar și altul radial
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
se termină fiecare prin câte un tendon cilindric lung. Aceste patru tendoane trec separat pe sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian (ocupând planul cel mai superficial) și ajung la palmă și apoi la degetele respective. La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în două fâșii sau bandelete terminale. Aceste fâșii se reunesc mai jos (unele fibre ale lor chiar se încrucișează) formând chiasma tendinoasă Camper ("Chiasma tendinum digitorum manus") și delimitează astfel un orificiu (sau inel, butonieră) lung și oblic prin care
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
ramifica în două direcții. Un drum ducea la cartierul cunoscut astăzi ca Yedikule, prin cartierele Aksaray și Cerrahpașa. Celălalt drum trecea prin cartierele lui Șehzadebașı și Fatih până la cartierul Edirnekapı (fosta Poartă a lui Charisius). Spațiul în care drumurile se bifurcau a fost gândit să fie centrul fizic ("mesomphalos") al orașului. Statuile "tetrarhilor" (doi auguști și doi cezari) într-un act de îmbrățișare urmau să fie amplasate pe trunchiurile a două coloane adiacente, împreună cu alte statui. Aceasta era una dintre piețele
Philadelphion () [Corola-website/Science/333573_a_334902]
-
posibile. Aspectul cel mai incitant al lucrării sale constă în faptul că nu sunt neglijate nici particularitățile lumilor imposibile. Pornind de la constatarea că, în literatura secolului XX, tehnica dezvoltărilor alternative ale intrigii a devenit frecventă datorită „Grădinii potecilor ce se bifurcă” (1941) a lui Borges 157, Doležel atrage atenția asupra faptului că „în mod paradoxal, acest procedeu maximal a condus la un impas, la crearea unei vaste lumi imposibile în care intrigi contradictorii se anulează reciproc”158. La fel ar sta
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
picaj, copiii îl confundau cu Stuka, dar nimeni nu se supăra pentru atât: bunicu’ era doar în misiune de patrulare, nu bombarda orașul. Văzută de sus, dintre aripi, Calea Victoriei arăta ca o doamnă cuminte și distinsă. Și aici, povestea se bifurcă, plimbată în direcții diferite de uruitul motorului. După unii, Vitalian Robe ar fi fost rudă sau măcar prieten cu Baronul Roșu, asul aviației germane, care ciuruia aparatele britanicilor în primul război mondial: în zilele senine, prin carlinga de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
El în fiecare clipă, că știu că limba Lui întrece orice gândire, dar ar putea să-mi dea un semn cât de mic că neliniștea mea nu îi este indiferentă... Înainte de a ajunge la intersecția unde marea șosea Sveavägen se bifurcă, atunci numai am observat castanii mari care flanchează drumul de o parte și alta: din arbori cădeau frunze visătoare, începuse „plecarea frunzelor”, mi-am zis. Mai erau și alți arbori: pruni sălbatici, tei și alții neidentificabili, dar castanii își trimiteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-i pese de asta; el se ducea acolo doar să facă calcule, în stilul ăla alandala și ciudat al lui, stând în picioare într-o poziție excentrică, cu o mână în buzunar și o țigară neatinsă ce împrăștia firișoare bifurcate de fum. Dar n-am reușit să-l găsesc înainte de ziua în care era Mimi programată la doctor. La care eu am fost cel care a dus-o. Acest doctor era un bărbat care fusese îndurerat, sau în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui în iubirea cea nesfârșită a Tatălui din Cer..." "Sssst... liniște, vine cineva ! ..." Și într-adevăr, se apropiau doi tineri. De unde erau, și cicoarea, și spinul îi vedeau bine. Nu vorbeau. Pășeau încet în lumina dimineții. Au ajuns unde se bifurca poteca. Au pus jos bagajul sărac (câteva cărți, probabil ceva de-ale gurii) haine n-aveau decât ce era pe ei. "Sărăntocii!" nu se putu abține să nu sâsâie spinul. Și-au strâns mâna. Băiatul a scos o foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Se putea trăi și din puțin, dar asta-i: setea țăranului! Încăpățînat, catîr, orgolios! Ce, pîn' la urmă nu tot acolo a ajuns pămîntul? Ascultă ce-ți spun: în viață, cînd ți se deschide în față o perspectivă, dar se bifurcă drumurile, trebuie să-l alegi pe cel mai..., care să te ducă fără ocolișuri ori halte, așa... Ca o cursă rapidă murmură Mihai. Exact! Pentru același preț, ca să ajungi în același loc, e preferabilă cursa rapidă, și nu oricum! gesticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă de încă trei ori. În aceste condiții i-ar fi fost ușor să se rătăcească, dar Gosseyn își desenă în carnet o schiță, marcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă de încă trei ori. În aceste condiții i-ar fi fost ușor să se rătăcească, dar Gosseyn își desenă în carnet o schiță, marcând cu grijă fiecare tunel colateral. Cred ― își zise el ― că am făcut deja mai multe sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe vîrfuri, cu ochii Închiși. CÎnd cele două fluxuri se Întîlniră În centrul pieptului, fură cuprinși de un turbion febril, sau o cascadă circulară de aer care curgea În sus, Împins spre margini de forța centrifugă. Părea că timpul se bifurcase, se despărțise de el Însuși, abandonîndu-i la hotarul a două lumi de egală putere, pe muchia incertă dintre două realități; nu mai erau decît o posibilitate vagă, starea intermediară dintre substanță și fenomen. Se simțeau mai ușori, atrași În sus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se lungi, iar printre ramurile lor aerul se vedea tot mai vînăt, Pablo porni Înapoi către sat, cu rucsacul și buzunarele doldora de pietricele. Undeva, pe platoul Îngust ca o prispă, acoperit pe jumătate cu tufe de ienupăr, cărarea se bifurca. Era locul unde, la urcare, se oprea de obicei să mănînce. Tot acolo Își umplea dimineața bidonul cu apă, de la un șipot din apropiere. Acum, dinspre muntele din cealaltă parte a văii, bătea un vînt răcoros și umed, care făcea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
plasticianul va căuta să se asimileze scriitorului, magului, gânditorului; în atracția fizică, artizanului, atent totodată la natură și la lumină. Pictura este, în întreg arcul vieții ei, un hibrid și, precum figura lui Christos în istoria creștinismului, ea s-a bifurcat spre stânga, pe linia Cuvântului, și spre dreapta, pe linia Trupului. Matta este Cuvânt; Soulages este Trup. Iar această bifurcare spune povestea artei occidentale. Ale cărei avataruri se suprapun peste liniile de separație seculare ale marii dezbateri despre Întrupare. Între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca funcție socială ridică o serie de noi probleme, în interpretarea cărora se ivesc alte diferențe între felul nostru de a vedea și cel estetic curent. Astfel e problema destinației operei de artă și a contemplației, care pentru noi se bifurcă în alte două probleme: aceea a moralității artei și aceea a contemplației mistice. Analogia artei cu contemplația mistică, metodă inaugurată cu mare răsunet de Henri Bremond, e de natură să arunce o lumină mai înaltă asupra frumosului artistic și poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]