178 matches
-
Unde toată lumea te urăște. Fă-ți planuri pentru carte, alege pe altcineva pe care să-l distrugi. Ce zici de Ellis ? A fost foarte drăguț și ne-a lăsat să dormim în cabană. Ai putea să-l transformi într-un bigot unidimensional. Iar Drew ar putea să fie un liberal din ăla clișeistic, care îmbrățișează copacii. Alege ! Eu am terminat-o cu tine. Alice s-a uitat la un rotocol de fum din depărtare. Ahmad s-a ridicat din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
narcisei nu are în sine nimic blamabil, nimeni nu ignoră ciudatul obicei pe care îl au locuitorii din Fès, fasioții, să se înconjoare de flori, plantate sau culese, de fiecare dată când se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului. Pentru unii bigoți, cumpărarea unui buchet parfumat devenea o vină abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moartă, întunecată. O altă siluetă, nemișcată, vie, și tot întunecată, stătea lângă pat. O lumânare neaprinsă era așezată pe o masă de la capătul patului. Silueta din pat era scundă: leșul răsucit al lui Ignatius Quasimodo Gribb, odinioară profesor de filozofie, bigot și învățat. Silueta în picioare era proaspăt văduvita lui soție, Elfrida Gribb, odinioară Elfrida Edge, cea care crezuse că tatăl ei era un olan atunci când căzuse de pe acoperiș. — Eu l-am omorât, a spus ea. Eu am făcut-o. ‘Frida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Lesnick, ale căror inimi sângerau pentru sărmanii mexicani persecutați, i s-au plâns psihiatrului că femeile albe din Partidul Comunist și-o pun cu mâncătorii de taco „proletari”, iar câteva momente mai târziu s-au etichetat singuri drept niște bigoți turbați. Mal își notă în minte să discute cu Ellis Loew despre Sleepy Lagoon: Ed Satterlee dorea să procure prin intermediul FBI fotografii de la mitingul CASL, dar din moment ce băieții fuseseră exonerați de vină, efectul putea fi exact contrariul. Același lucru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se întîmplă cu orișicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme, declară el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa devoțiune și mai puțină jertfă deșartelor frumuseți pământești... Îi rog pe toți să citească și să recitească bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rezumă, lămurește și simbolizează surprinzător toată simțirea și toată literatura mea." Dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai mult decât o Întrebare, e un strigăt disperat de ajutor, pe care Khayyam nu-l respinge: — Pun la Îndoială zelul bigoților, dar n-am spus niciodată că Unul Înseamnă doi. Ai gândit-o vreodată? — Niciodată, Dumnezeu mi-e martor. Pentru mine, e de-ajuns. Și pentru Creator, cred. Dar nu pentru mulțime. Îți sunt pândite cuvintele, gesturile mărunte, ale mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a nu mai dori nimic. Așa că vă rog ascultați-mă în continuare. Mi-am dat seama că mă pândea un mare pericol și am căutat o soluție. În ciuda faptului că am avut totdeauna despre Dumnezeu niște idei pe care bigoții le-au socotit impertinente, am apelat atunci la religie. Dacă nu puteam crede în dreptatea omenească, am încercat să cred în dreptatea divină. Undeva în oraș locuia un preot bătrân, care nu mai slujea la nici o biserică și care trăia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mă mai duc în chilia lui îmbîcsită de cărți vechi, unde mirosul de mucegai se amesteca cu cel de busuioc. I-am trimis o scrisoare. Înainte de a vă spune ce i-am scris ar trebui să vă spun că bigoții socoteau impertinentă în special ideea mea că Dumnezeu a decăzut și că nu el are motive să ne ierte pe noi, ci noi am fi în drept, dacă am putea, să-i acordăm iertarea. Și poate ar fi necesar să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe care l-a visat omul. Până la urmă, ghilotina a tăiat uneori și gâtul celor care au pus-o în funcțiune... Mi se va spune apoi că fanatismul său rigid l-a împins la exces. E adevărat, dar oare nu bigoții i-au făcut cel mai mare rău lui Dumnezeu? Din păcate, prea multe credințe au purtat în pântecele lor un martir gata să-i măcelărească pe cei care nu vroiau să se lase mântuiți. Dacă l-ar fi urmat pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deveni foarte grijuliu. Întrebă ce se întâmplase. Rușinea fără margini pricinuită de familia ei o împiedică să-i spună totul. Pentru el devenise spirituală, veselă, deschisă, chiar sofisticată, după standardele locale. De fapt, era doar o amărâtă crescută de niște bigoți, cu un frate bleg care reușise să regreseze până la stadiul de sugar. Urgență de familie, se mulțumi ea să repete. —Când te întorci? Îi spuse că tocmai plătise cu slujba pentru această urgență. Galant, Chris înjură firma. Amenință chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi ținut minte dacă ar fi fost așa. Deci știa cine este el, poate chiar îl citise. Ce treabă avea o îngrijitoare de la un azil, trecută de patruzeci de ani, cu niște cărți ca ale lui? Gândul era nejustificabil de bigot, mai ales pentru un om care dedicase la un moment dat un capitol întreg erorilor și prejudecăților care parazitează sistemul uman de circuite. O cercetă, fascinat de prezența ei aparte. De când sunteți la Dedham Glen? Ea se uită în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Iad și era urît să-i sperii pe copii cu asta. Domnul Thaw zicea că nu vede nici un rău ca oamenii să creadă ce vor, dar McPhedron era un tip care stătea prea mult în munți și pe insule, un bigot care trimitea în Iad pe oricine nu era de acord cu părerile lui mărginite. Pentru a-și ascunde jena, Thaw se întoarse și studie stîlpul. — Te întrebi ce-i cu ăsta? îi zise pastorul. Avea o voce moale și sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
meu. M-am războit cu tot ce era în mine timiditate, îndoială, modestie și am pus în locul lor o dorință aprigă de a-mi da dreptate, indiferent ce făceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al nesăbuinței și îmi cheltuiam energiile până la secătuire în această încleștare, încît nu mai aveam ochi și urechi pentru nimic altceva. Ironia era că depindeam astfel din ce în ce mai mult de tata; așteptam cu pumnii strânși ca el să-mi ceară un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine: Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu", vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care trăia undeva între evlavie și indiferență. Respecta zilele de sărbătoare, tradițiile, aprindea la biserică lumânări pentru morți. A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dezvoltare de Steve Weinberg Un antropolog american a ajuns la concluzia că oamenii de Neanderthal au murit din cauza unei predispoziții genetice de a se opune schimbării. Cu alte cuvinte, „Oamenii de Neanderthal au aplicat Principiul Prudenței, atât de drag ecologiștilor bigoți și reacționari“. Aceasta a fost opinia lui Jack Smythe, de la Institutul American al Concurenței, un progresist din Washington. Smythe a spus: „Dispariția omului de Neanderthal servește drept un avertisment la adresa celor care vor să oprească progresul și să ne ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
meu. M-am războit cu tot ce era în mine timiditate, îndoială, modestie și am pus în locul lor o dorință aprigă de a-mi da dreptate, indiferent ce făceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al nesăbuinței și îmi cheltuiam energiile până la secătuire în această încleștare, încât nu mai aveam ochi și urechi pentru nimic altceva. Ironia era că depindeam astfel din ce în ce mai mult de tata; așteptam cu pumnii strânși ca el să-mi ceară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine: „Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu”, vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care trăia undeva între evlavie și indiferență. Respecta zilele de sărbătoare, tradițiile, aprindea la biserică lumânări pentru morți. A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de-a mă împiedica să-mi pierd mințile și în cele din urmă devenise axul permanent în jurul căruia mi se învârteau gândurile. Și așa, cu Helga mea presupusă a fi moartă, am ajuns să slujesc cultul morții, fericit ca orice bigot îngust la minte. Totdeauna singur, beam închinându-i toasturi, îi spuneam bună-dimineața, îi uram noapte-bună, cântam pentru ea și nu dădeam doi bani pe nimic altceva. Și apoi, într-o zi în 1958, după treisprezece ani de asemenea trai, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
siguranță... — Că tot veni vorba, ai chef să mă luminezi și pe mine în legătură cu chestia asta? Hugo se întinse pe canapea, proiectând cercuri de fum pe tavan. — A fost ideea lui Bill, dacă tot vrei să știi. Chiar îmi repugnă bigoții încrâncenați și am auzit vreo două glume de-ale lui, legate de Sally, care m-au făcut să-mi sară țandăra. Știu că nu-i poate fi ușor unui homofob să-l joace pe Bottom, dar după ce a zis a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care nu au fost niciodată integrați sau care s-au detașat; "conformiștii sezonieri", care nu intră în biserică decât pentru cele trei sacramente (botez, căsătorie, înmormântare); "practicanții constanți", care asistă la mesa duminicală, se spovedesc și se împărtășesc de Paște; "bigoții" sau creștinii angajați, care au activități religioase care depășesc practicile obligatorii. După Gabriel Le Bras, Études de sociologie religieuse, PUF, Paris, 1955-1956. • Participarea politică Politologii propun tipologii în funcție de formele și gradele participării politice: gradele: acestea merg de la excluderea din câmp
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înșală la sigur, pentru că nu are mereu de a face decât cu un organ sexual. GRETE: Hai, hai, Erna, chiar că... (râde) nu lași să se zică nimic despre Wottila Karli pentru că ești îndrăgostită de el, că amândoi sunteți la fel de bigoți. MARIEDL (foarte strident): Bigot, așa ceva nu se spune. ERNA (sare de la locul ei): Tu... tu, nazisto, divorțato, tu nici cuminecătura sfântă n-ai voie s-o iei în gură... GRETE (sare în sus): Că n-oi fi și tu o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu are mereu de a face decât cu un organ sexual. GRETE: Hai, hai, Erna, chiar că... (râde) nu lași să se zică nimic despre Wottila Karli pentru că ești îndrăgostită de el, că amândoi sunteți la fel de bigoți. MARIEDL (foarte strident): Bigot, așa ceva nu se spune. ERNA (sare de la locul ei): Tu... tu, nazisto, divorțato, tu nici cuminecătura sfântă n-ai voie s-o iei în gură... GRETE (sare în sus): Că n-oi fi și tu o divorțată, babă bigotă ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Avea vreo 70 de biserici. Clima era mai sănătoasă ca la București. Divorțul mai puțin răspândit. Teama de Dumnezeu nu există însă. Domnul își avea reședința în Iași. Era amabil cu străinii. A permis răspândirea Bibliei în țara sa. Mitropolitul, bigot, însă,nu! Ba, aflând de misionari și misiunea lor, Domnul și-a exprimat dorința să i vadă. Ei își amânară plecar ea, ca să poată fi primiți, dar pentru că Domnul s-a îmbolnăvit, audiența n-a mai avut loc. Au fost
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]