136 matches
-
de Irineu constituie, pentru noi, un prim exemplu de valorificare a celor patru tradiții precreștine menționate în Introducere, într‑un context cultural creștin. Cele patru tradiții nu ar fi creat niciodată un mit atât de solid, menit unei cariere aproape bimilenare, în afara unei situații existențiale determinante, catalizatorul care le unește într‑o configurație nouă și necesară. Altfel spus, tradițiile tiranului eshatologic, falsului profet, diavolului și confruntării dintre două principii primordiale (kaoskampf) nu s‑ar fi concretizat niciodată, prin Irineu, ca mit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o evidentă continuitate a definițiilor tradiționale, explică M. Ea intervine sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii orbitoare, ale teoriilor
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
le poate ignora dacă vor să rămână întru adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții creștine bimilenare, uitând să te mai întrebi dacă vom rezista, in corpore, până la jumătatea unui secol frenetic. Să faci teologie, de oricât de ilustră speță, dar fără să numești metehnele ogrăzii noastre, înseamnă să nu-ți pese câtuși de puțin de pastorație
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pretutindeni un sufocant didacticism. Este foarte ușor să-ți imaginezi că ceea ce suflețelul tău a descoperit în ortodoxie reprezintă întreg potențialul ortodoxiei și singurul lucru de care cel de lângă tine are, la rândul său, nevoie. Spre marea noastră fericire, ortodoxia bimilenară a Bisericii are câteva muniții grele, ascunse privirii grăbite și superficiale a debutanților. Când credem că noi (iar nu totus Christus) suntem măsura alegerii făcute, este foarte ușor să cădem în dădăceală. Mulți ajung să creadă că drumul spre sfințenie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a-i pomeni pe consumatorii de pornografie, hașiș ori ecstasy - că există un alt drum în viață, clădit prin dragoste și sacrificiu? Cum să convingem miile de indiferenți că identitatea personală obținută prin apartenența la o tradiție spirituală vie și bimilenară este infinit mai bogată decât tirania modelor din muzica rock sau pop de duzină? Ce altă terapie ar putea oferi Biserica patologiilor psihice contemporane dacă nu viața comunitar-agapică, organizată cu sobrietate, bucurie și seninătate în jurul Sfintei Liturghii? Mărturisirea în „vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vestea Învierii" Chestiunea reprezentării poetice a lui Iisus - în muzică, literatură, arte plastice sau film - nu poate evita problema unei decizii teologice. Primind amețitoarea sarcină a reprezentării Patimii Domnului, orice creator se va întreba: care Iisus? Pentru cei ce aparțin bimilenarei tradiții creștine, replica nu vine mecanic, prin schițarea unui portret-robot al prototipului; mai degrabă, răspunsul se consumă într-o entuziastă proclamație: Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul Tatălui, întrupat „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Iisus, Cel răstignit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
condiții precise și riguroase indicate în „Relația Kasper”, poate să se apropie de sacramentul Reconcilierii, să primească dezlegarea trăind în continuare în starea lui de divorțat - recăsătorit și, deci, să primească Euharistia. Evident, nu este prima dată când Biserica, în bimilenara ei istorie, își pune această întrebare. Este o exigență a credinței ei și o naturală prudență să ia în considerare cu atenție soluțiile date, motivele pe care le suportă, autoritatea atribuită acestora. Mai mult, Biserica nu poate totdeauna să facă
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
și traversează istoriile noastre comunitare. Doar în acest fel, misiunea va putea fi «rodul» urmării lui Cristos și nu doar o cale de scăpare ce ascunde insatisfacția și nefericirea. Este vorba de o dublă provocare: «a culege roadele bogatei tradiții bimilenare a Bisericii, fără a ne încumeta să născocim o gândire detașată de această comoară» și, în același timp, a ne feri de «a rămâne în lumea ideilor pure și de a degenera spre egoism și gnosticisme lipsite de rod, ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mișcări naționale a secolului”. În memoriu se analizează, de asemenea, cauzele valului popular de aliya. Astfel, se indică drept principale cauze „poziția cumplit de tragică de oameni scoși din circuitul economic și social”, pe de-o parte, cât și „impulsul bimilenar moștenit din generație Îngenerație... către xe "Israel"Israel”1. xe "Zissu"Zissu considera sau se amăgea că bate la o ușă deschisă,subliniind lupta sionismului Împotriva „hegemoniei imperialismului britanic”. În Încheierea memoriului, liderul sionist Încearcă o proiecție În viitor deosebit de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate la fiecare pas. Argumentația nu cedează ambițiilor retorice, dar nici nu decade în silogistica elementară de tip analitic. Totul este produsul viu al unui autentic travail de conscience. Aflat în căutarea tradiției bimilenare a Bisericii, Andrew Louth nu validează un creștinism al cutumei, nici nu simpatizează cu adeziunile romantice la etnoteologiile seculare ale Europei seculare 1. Gândirea sa teologică e marcată de o vibrație existențială, capabilă să restaureze și să provoace. Fără purificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
avatar al aproapelui poate fi arătat ca „mai bun”. În mod evident, o asemenea poziție spoliază capitalul simbolic al tradiției creștine, importat cândva cu înțelepciune și reverență de un Mahatma Ghandi sau Martin Luther King. Totuși: numai parodiind un crez bimilenar, critica violenței se bucură astăzi - în familie, școli sau presa largă - de o euforică publicitate. Tocmai de aceea, confiscarea stângistă a ideii eminent creștină de „pace” și „compasiune” trebuie atent explicată 1. Christus victortc "Christus victor" Liniștea promisă de ideologiile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
blestem, mereu de la început. Noi eram încă așezați pe această orbită când am fost surprinși de ceea ce ni se părea a fi un pașoptism anacronic. Când nu puteam afla ce e cu noi decât făcând până la capăt ocolul prin cultura bimilenară a Europei, Noica a început să vorbească despre "sentimentul românesc al ființei" și despre "spiritul românesc în cumpătul vremii", după ce, prin Eminescu sau Goethe, propusese oricărui tânăr cultural un model de universalitate și de meditație în absolut. În mod paradoxal
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Orice coborâre în infern poate fi suportată, dacă paradisul culturii e cu putință. Și în mod paradoxal, paradisul culturii putea fi găsit mai lesne aici. " Aici" nu înseamnă nici o clipă credința naivă în superioritatea esticului sau a românescului față de cultura bimilenară a vestului european, ci doar o stare de foame culturală, pe care Germania, de pildă, a cunoscut-o imediat după război, dar pe care a pierdut-o de îndată ce s-a transformat în "Germanie a untului". "Aici" înseamnă, de pildă, țara
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
divin și uman în persoana Cuvântului, unire care a impus o continuitate nesfârșită, precum și referirea continuă, în istoria noastră națională, la anul de la facerea lumii și la acela de la nașterea lui Hristos, sunt piloni puternici în evoluția și promovarea vieții bimilenare a poporului român. Teologia „scitică” a fost scrisă în limba latină a timpului și a locului (așa cum se manifesta ea în Scythia Minor și în alte părți ale Imperiului roman), o limbă care a dat o parte importantă din termenii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
condiția lor oscila între suveranitate comunitară și dependență, putere și pasivitate. Totuși, în marea sa carte Exterminarea evreilor din Europa, Raul Hilberg pune încă lipsa de rezistență a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe seama lungii lor experiențe bimilenare 61. În mod clar, suferința, pe de o parte, și pasivitatea, pe de alta, deveniseră cuplul inseparabil al lungii istorii a evreilor, sau cel puțin al reprezentării ei care se impusese. În secolul al XIX-lea, scrierea istoriei evreiești în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel relatează de fapt distrugerea lui de către faraonul Merneptah, în 1223 î.Hr. El încheie anunțând că această carte nu are sfârșit și s-ar putea îmbogăți la infinit cu noi date, cercetarea actuală continuând să descopere alte tragedii în istoria bimilenară a evreilor. Iată o concluzie care nu prea inspiră optimism... Când închizi cartea, mai poți crede că istoria evreilor a cuprins și părți de viață liniștită? Poți să nu te gândești, privind cu atenție trecutul, că viitorul este obligatoriu nesigur
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că respectivele capitole au apărut prin anii '70 - '80. Dincolo de posibile speculații, textul propriu-zis oferă contribuțiile unui veritabil cărturar, dublat de un hermeneut al credinței noastre creștin-ortodoxe, dar și ale unui patriot inspirat de iluminismul transilvan, fiu al unei patrii bimilenare, dublat de un inspirat comparatist al tezaurelor culturale și lingvistice oferite de Occident și de Orient. Autorul își explică persistența și rezistența românilor în spațiul propriu ca pe o înrădăcinare, ființa lor însăși fiind structurată ca o ființă de graniță
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mai sunt deplin responsabili de rolul în care intră. Excepționalismul românesc, invocat cu stăruință în ultimul timp, nu e străin de această atitudine. Când se vorbește de atâta ruptură și de excepție, e bine să se amintească perspectiva largă, aproape bimilenară, în care un exeget de talia lui Bălcescu plasa revoluția de la 1848. Prelungindu-i gândul, până în actualitate, ne putem întreba dacă nu e cazul să privim în ansamblu fenomenul revoluționar românesc ca o "serie istorică" deschisă, al cărei capăt e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se țese pe urzeala credinței lui. Vitregiile vremurilor pot lua oamenilor totul. Nu și pe Dumnezeu. Într-o lume tot mai nesigură, singurul nostru reper de neclintit rămâne El. Românilor, nici chiar dictatura ateist-comunistă nu a reușit să le înfrângă bimilenara tradiție religioasă"2. Dacă Biserica a avut posibilitatea de a oficia serviciile religioase și libertatea uneori satisfăcătoare, alteori limitată, de a publica cărți de cult și de învățătură de credință, manuale și reviste teologice, acesta este meritul lăudabil al ierarhilor
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
-lea Scolarios, a fost nevoit să se acomodeze la noile realități politico-sociale în care se găsea Biserica Ortodoxă. Cel de-al treilea tip de raport Biserică Stat este modelul ,,Biserica Ortodoxă Rusă și regimul comunist". Pentru prima dată în istoria bimilenară a Bisericii a apărut situația în care autoritatea civilă era nu numai de altă religie sau complet nereligioasă, ci total ostilă oricărei vieți religioase. Revoluția bolșevică din 1917 a dezlănțuit, după cum bine știm acum, o adevărată frenezie a violenței și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cea care contează cu adevărat. Pe această bază, se întreabă ei, de ce se face atâta caz de botezul nou-născuților? În esență, ei pun sub semnul întrebării ceea ce Fiul lui Dumnezeu și Sfinții Părinți spun clar despre această învățătură și practică bimilenară a Bisericii, Și o transformă după propriile lor puncte de vedere. Această provocare ridicată de oponenții botezului nou-născuților constituie încă un motiv pentru care ar trebui să conservăm și să apărăm adevărata mărturisire în acest sens. În plus, pentru că acei
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
85. 204 Ibid., 89. 205 Ibid., 101-104. 206 Ibid., 98. 207 Ex Ponto, IV, XIII, 19. 208 Și alte popoare indoeuropene aveau obiceiuri asemănătoare, cfr. S. LAMBRINO, Tomis, cité gréco-gète, chez Ovide, în Ovidiana, Recherches sur Ovide, publicate cu ocazia bimilenarului de la nașterea poetului de către N.I. HERESCU, Paris, "Les Belles Lettres", 1958, p. 386 și urm. Poate întrunirile întregului popor roman, denumite comitia centuriata, erau analoage. 209 Ex Ponto, IV, XIII, 35-36. 210 S. LAMBRINO, op. cit., p. 383, respinge opinia lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o asemenea interdisciplină va putea aborda în sfârșit tehnologiile sacrului (înlăturând din acest din urmă termen, repetăm, orice conotație supranaturală sau confesională). Căci sentimentul sacrului nu scapă neatins de evoluția tehnicilor. Chiar dacă expresia sună urechilor noastre astupate de un dualism bimilenar cam ca "orașul de la țară", am ales calea unui materialism religios (știm deja că religiile sunt mult mai materialiste decât se crede și decât o știu chiar ele). "Materialism", fiindcă e limpede pentru oricine observă condițiile unei transmiteri simbolice că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
totul neglijabilă, în condițiile în care "desfășurarea istoriei poporului român, de la primele lui începuturi până în vremurile în care trăim, se întinde peste mai bine de 2400 de ani (513 în. de Hr.-1894)" (Xenopol, 1897, p. 11). O istorie, așadar, bimilenară! Stabilirea anului 513 în. de Hr. ca punctul origo al istoriei poporului român semnifică definitiva ancorare teritorială a originii istorice a românilor, concomitent cu abandonarea originii romane (513 fiind anul expediției regelui Darius împotriva sciților desfășurată pe teritoriul Daciei). Sub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]